Perioada normala a unei sarcini dureaza in jur de 40 de saptamani. Un nou-nascut de 38 de saptamani este pe deplin dezvoltat si numit nou-nascut la termen. Un copil nascut intre 22 si 37 de saptamani complete de sarcina este un prematur. Studii ale Asociatiei Americane de Neonatologie au aratat ca unul din zece nou-nascuti este prematur.
De ce prematuritatea este o problema?
Majoritatea copiilor nascuti aproape de 37 de saptamani de gestatie nu au probleme medicale datorate prematuritatii. Insa cei nascuti in jurul saptamanii 32 de gestatie prezinta simptomele prematuritatii: incapacitatea de a se alimenta la san sau la biberon, de a respira fara a face scurte perioade de pauza (apneea de prematuritate) si de a-si pastra temperatura normala a corpului. Pur si simplu este nevoie de timp pentru a se dezvolta complet si pentru a creste. Dupa depasirea acestor probleme legate de prematuritate, in marea majoritate acestia pot pleca in conditii sigure din spital.
Cand nasterea este mult prea devreme fata de termenul normal, organele de importanta majora ale prematurului nu sunt pe deplin dezvoltate, ceea ce poate cauza o serie de probleme medicale. Orice prematur poate avea probleme de sanatate, dar cei nascuti inainte de 32 de saptamani de gestatie sunt cei mai susceptibili. Cauzele prematuritatii sunt legate de fat, de mama sau de amandoi. Prematurii transferati in sectia de terapie intensiva sunt urmariti atent si sunt verificate eventualele modificari ale respiratiei sau ale frecventei cardiace. Pana cand prematurul isi va putea mentine temperatura corporala, va fi tinut intr-un incubator. Hranirea se va face fie prin sondaj gastric, fie intravenos, in functie de starea prematurului. Alimentatia prin sondaj se va face pana cand prematurul va fi capabil sa suga, sa inghita, sa respire normal, sa poata sa faca fata unei alimentatii la san sau la biberon.
Nou-nascutii cu diverse afectiuni, precum si cei nascuti cu mult inainte de termen necesita tratamente speciale. Unii au nevoie de ajutor pentru a respira cu ajutorul unui tub de oxigen introdus in incubator sau cu ajutorul unui ventilator mecanic. Unii au nevoie si de tratament medicamentos si doar foarte putini de o interventie chirurgicala. Doctorii de la terapie intensiva si asistentele medicale sunt specializati in tratarea acestor copii nascuti inainte de termen. Dupa nastere, personalul medical le va oferi parintilor toate informatiile despre starea de sanatate a prematurului, expunandu-le si diferitele probleme medicale ce pot aparea. Prematurii pot avea risc crescut de infectii si pot prezenta si o serie de manifestari legate de dezvoltarea incompleta a anumitor organe - imaturitatea organismului.
Intelegerea nasterii prematuritatii si pregatirea pentru mama
Este bine ca nasterea sa aiba loc intr-un spital cu sectie de terapie intensiva pentru nou-nascuti. Un ajutor pentru dezvoltarea plamanilor prematurului ar putea fi o cura de corticosteroizi pe o perioada de 24 de ore. De asemenea, un medicament tocolitic poate fi administrat in timpul nasterii pentru a o intarzia lasand astfel timp corticosteroizilor sa actioneze. Nasterea dupa 36 de saptamani de gestatie scade riscurile foarte mult. Spre deosebire de nou-nascutii la termen sau cei foarte aproape de termen prematurii, mamele acestora pot avea riscuri foarte mari in timpul nasterii. Echipa de la neonatologie pregateste aparatura pentru resuscitarea nou-nascutului, care va fi pus intr-un incubator pentru a-i asigura temperatura optima. Dupa ce cordonul ombilical a fost taiat, echipa de la neonatologie va evalua si stabiliza nou-nascutul.
Dupa nastere, daca sunt mai putin de 36 de saptamani, nou-nascutul va fi transportat in sectia pentru terapie intensiva, iar daca spitalul nu are, va fi transferat la un centru cu sectie NEC. In prima perioada, nu se poate sti cum va evolua copilul, dar, daca nu exista semne clare de afectiuni, se poate spera ca evolutia va fi buna, cu precautii adecvate. In timp ce echipa de la neonatologie se ocupa de nou-nascut, o echipa de obstetricieni se ocupa de mama. Recuperarea mamei poate dura cateva ore, iar inaintea aparitiei laptelui la san se poate decide planul pentru alimentatia nou-nascutului. Daca se hotaraste pentru alimentatia naturala (la san), se poate folosi o pompa speciala pentru scoaterea laptelui pana cand nou-nascutul va fi capabil sa suga singur. Alimentatia la san poate fi o provocare emotionala, iar alaptarea este unul dintre cele mai bune lucruri pentru prematuri, dar si obositoare. Neonatologul incurajeaza asigurarea laptelui de mama in primele saptamani.
Schimbari ale pielii la prematuri si alimentatia
La prematuri, pielea poate fi foarte subtire si rosie, prin lasarea vizibila a vaselor de sange; lipsa grasimii subcutanate face organismul mai vulnerabil la temperaturi variabile. Schimbarea culorii pielii poate aparea in contextul icterului si al imaturitatii ficatului, iar bilirubina poate necesita fototerapie. In privinta alimentatiei, reflexele de supt si inghitire pot fi imature, necesitand ajustari precum hrana prin tub gastric sau intravenos pana cand copilul poate suge si inghiti in mod eficient. Mesele trebuie gestionate pentru a preveni deshidratarea si regurgitarile; de la aproximativ 33-34 de saptamani incepe coordonarea suptului, inghitirii si respiratiei, permitand bebelusului sa bea singur. Pana la 35-37 de saptamani majoritatea prematurilor pot coordona aceste functii, iar tubul gastric poate fi eliminat treptat. In unele spitale, se poate lasa copilul acasa cu hrana prin tub daca parintii au primit pregatire adecvata.
Suport respirator, nutritie si ingrijire pe termen lung
Prematurii pot necesita oxigenoterapie, ventilație sau CPAP până când plămânii sunt suficient dezvoltați. Displazia bronhopulmonară (BPD) este o afecțiune cronică a plămânilor, frecvent la prematuri foarte mici care au avut nevoie de sprijin pentru respirație. Tratamentul BPD include diuretice, restricționarea lichidelor, eventual oxigen pe termen lung și monitorizarea atentă. Îngrijirea copiilor prematuri se concentrează pe monitorizarea neurologică, creșterea în greutate, dezvoltare psihomotorie și sprijinul emoțional al părinților. În primele luni, somnul și veghea, agitația/hipersensibilitatea la stimuli (lumina, zgomotul, atingerea) și poziționarea în timpul somnului sunt aspecte esențiale ale regimului de îngrijire, adaptate vârstei corectate a copilului.
Controlul dezvoltării și vârsta corectată
Cei mai mulți prematuri care au fost născuți între 32 și 37 de săptămâni se dezvolta bine după naștere. În primii 2 ani, dezvoltarea poate fi mai lentă comparativ cu copiii născuți la termen; vârsta corectată (vârsta cronologică minus săptămânile de prematuritate) este utilă în monitorizarea creșterii și dezvoltării. În decursul acestui timp, copii prematuri pot beneficia de programe de intervenție timpurie și îngrijire specializată.
Vaccinări, prevenție și protecția copilului prematur
Prematurii au un risc sporit de infecții și de complicații ale dezvoltării, așa că imunizările, vaccinurile antigripal si anti-RSV sunt parte din planul de îngrijire. Expunerea la fum, contactul cu persoane bolnave și bolile contagioase trebuie evitate în primii ani. Evaluările oftalmologice regulate sunt necesare pentru a detecta retinopatia de prematuritate (POR); prin monitorizare și tratament cu laser sau injecții, se poate preveni deteriorarea gravă a retinei.
Alăptarea, formulele speciale și suplimentele
Laptelui matern i se pot adauga suplimente precum fortificatorii (BMF), Liquigen, Calogen sau proteine fortificate pentru a asigura aportul caloric si nutrienti necesari cresterii optime. In cazul in care laptele matern nu este suficient, pot fi utilizate formule speciale pentru prematuri. Alimentatia se adapteaza la evolutia copilului si la recomandarea medicului pediatru.
Externarea si pregatirea pentru acasa
Externarea prematurului se face atunci cand bebelusul respira independent, se alimenteaza eficient si ia in greutate constant. Mama si copilul vor continua sa se adapteze acasa, iar vizitele la medic vor continua. Parintii vor invata cum sa monitorizeze respiratia, glicemia, alimentatia si igiena zilnica impreuna cu asistenta si cu pediatrul. Sprijinul emotional este crucial, iar consilierea psihologica poate ajuta parintii sa depaseasca zilele bune si grele din aceasta perioada.
Monitorizarea pe termen lung si perspective
Rezumand: prematuritatea implica riscuri variabile in functie de varsta gestaționala la naștere. Cu cât prematuritatea este mai severa, cu atât necesită mai mult sprijin medical și monitorizare. Cu ingrijire adecvata, majoritatea copiilor prematuri pot avea o evolutie buna, dar ramane necesara o monitorizare ulterioara pentru dezvoltarea neuro-motorie, a vederii si a auzului. Îngrijirea neonatală modernă a dus la imbunatatiri semnificative ale supravietuirii si dezvoltarii copiilor prematuri.
Permite o imagine a fluxului de ingrijire: antibioticele si corticosteroizii la timp, monitorizarea respiratiei, nutritie adaptata, suport emotional pentru familie, externarea responsabila.
| Aspect | Caracteristici la prematuri |
|---|---|
| Greutate la nastere | Adesea scazuta |
| Probleme respiratorii | Sindrom de detresa respiratorie, necesar suport respirator |
| Nutriție | Hrănire inițial prin tub, apoi supt-în-nghițire-respirație coordonat |
| Risc neurologic | Risc crescut de afectiuni neurologice |
tags: #copil #prematur #36 #saptamani #schimba #culoarea
Postări populare:
- De ce nu am lapte după naștere? Află cauzele și tratamentul
- Condițiile pentru stimulentul de inserție în timpul concediului de creștere a copilului
- Ghid pentru sarcina nedorită: cauze, opțiuni și suport
- Ce presupune atingerea burticii în sarcină? Faze haioase și avertismente medicale
- detalii complete despre activitatea medicală a doctorului pediatru Caloianu