Universal neonatal audiologic screening înseamnă testarea auditivă a ambelor urechi la toți nou-născuții, indiferent de prezența sau absența factorilor de risc.
Hipoacuzia are o prevalență de 3/1000, 60 de ori mai mare decât fenilcetonuria (1/20.000), o boală inclusă în screeningul neonatal.
Screeningul audiologic universal la nou-născuți presupune testarea auditivă a tuturor nou-născuților la ambele urechi, indiferent de prezența sau absența factorilor de risc.
Screeningul auditiv neonatal este un proces esențial pentru detectarea precoce a posibilelor deficiențe auditive la nou-născuți, având un impact profund asupra dezvoltării ulterioare a copilului.
Testele de screening ridică doar suspiciunea unei hipoacuzii, sunt teste calitative și nu cantitative.
Testul de otoemisiuni acustice (OAE) este adesea primul test efectuat în maternitate, iar rezultatul imediat poate indica o posibilă pierdere auditivă, dar nu confirmă neapărat o afecțiune.
Testul de răspuns auditiv al trunchiului cerebral (ABR) poate fi efectuat dacă bebelușul nu trece testul OAE sau există motive de îngrijorare.
Primul pas recomandat constă în programarea unei întâlniri cu un expert în evaluarea și managementul pierderilor auditive la copii.
Specialistul va desfășura teste suplimentare, oferind astfel o imagine detaliată a capacității auditive a bebelușului și va discuta despre opțiunile de intervenție disponibile.
În cazul în care evaluarea confirmă o pierdere auditivă, este imperativ ca intervențiile să fie inițiate cât mai repede, de preferat între 3 și 6 luni.
La Maternitatea SANADOR, Secția de Terapie Intensivă Neonatală este echipată cu incubatoare performante care monitorizează temperatura, umiditatea, nivelul de zgomot și luminozitatea, oferind îngrijiri optime pentru nou-născuți.
La externarea din maternitate, sugarul poate fi testat audiologic, rezultatul fiind REFER pentru ambele urechi dacă există factori de risc sau suspiciuni.
În cazul în care testul nu este clar sau apare suspiciunea de hipoacuzie, părinții sunt îndrumați să efectueze diagnosticul în centru de audiologie/ORL specializat peste trei luni, nu mai târziu de 6 luni de viață.
La vârsta de 6 luni, potențialele evocate pot sugera hipoacuzie neurosenzorială profundă, iar la 11 luni pot fi repetate investigațiile electrice ale auzului, cu rezultate variind în funcție de stimulare.
A fost recomandată protezare auditivă bilaterală și reevaluare la vârsta de 1 an, în vederea implantării cohleeare, dacă este necesar.
Testarea auditivă poate include potențiale evocate auditive de trunchi cerebral, iar rezultatele pot fi fără răspuns evocat la stimulare maximă bilateral.
Este important de menționat că această situație poate fi întâlnită la copii cu factori de risc multipli pentru hipoacuzie, cum ar fi prematuritatea și ventilația prelungită.
Copii cu deficiențe de auz pot beneficia de implant cohlear dacă este indicat, iar intervențiile timpurii contribuie la dezvoltarea limbajului și la integrarea socială.
Testele de screening nu sunt diagnostice; ele creează doar suspiciuni care necesită evaluări suplimentare pentru stabilirea diagnosticului oficial.
Hipoacuzia congenitală sau perinatală poate afecta dezvoltarea limbajului dacă nu este depistată și tratată precoce, iar plasticitatea sistemului auditiv este maximă în primii ani de viață.
Perioada de până la 2-3 ani este crucială în învățarea limbajului, iar copiii cu intervenții timpurii pot dezvolta un limbaj mult mai aproape de normal.
În cazul bebelușilor cu risc crescut pentru hipoacuzie, evaluările audiologice pot fi repetate periodic, până la vârsta de 1 an.
Printre factorii de risc pentru hipoacuzie se numără prematuritatea, hipoxia, tratamente ototoxice sau internare în terapie intensivă neonatală.
Este important ca părinții să monitorizeze auzul copilului pe parcursul creșterii, chiar dacă testele inițiale nu indică o pierdere auditivă permanentă.
Testele de screening audiologic includ emisiile otoacustice și ABR, iar rezultatele oferă o imagine preliminară despre starea auzului.
Testarea auditivă a nou-născuților este neinvazivă și se poate realiza în timpul somnului natural al bebelușului, facilitând acceptarea de către părinți și copil.
În cazul în care copilul nu trece testul în maternitate, repetarea testării este recomandată peste 2 săptămâni pentru a verifica evoluția răspunsurilor.
O parte din copiii care nu trec testul inițial vor trece testul ulterior fără a avea diagnostic de hipoacuzie permanentă.
Testele de screening pot permite direcționarea rapidă spre centru de diagnostic, iar o concluzie clară necesită evaluări suplimentare de specialiști audiologi.
Este recomandat ca, dacă există suspiciuni, părinții să consulte un centru de diagnostic audiologic/ORL pentru evaluări detaliate și tratamente adecvate.
Odată cu descoperirile despre funcționalitatea urechii interne și a nervului auditiv, intervențiile pot include protezare auditivă sau implant cohlear, în funcție de caz.
Maria Gabriela are nevoie de un aparat auditiv de ultimă generaţie
Explicații practice pentru părinți
Testele de screening ridică doar suspiciunea unei hipoacuzii, nu sunt diagnostice.
Testele sunt neinvazive și pot fi efectuate în timpul somnului bebelușului.
În cazul în care rezultatele sunt nefavorabile, copilul va fi îndrumat către un centru de diagnostic audiologic/ORL pentru evaluări suplimentare.
Nu înseamnă neapărat că bebelușul are o pierdere auditivă permanentă, dar este un pas important pentru a obține o evaluare detaliată a auzului său.
Intervențiile timpurii pot ajuta la dezvoltarea limbajului, siguranța și integrarea socială a copilului.
tags: #copilul #meu #nu #a #trecut #testul
Postări populare:
- Integritatea CV-ului ministrului Transporturilor din România în dezbatere
- Avortul în România: statistici despre mortalitatea asociată
- Testele și estimarea riscului pentru sindromul Down în sarcină
- Calculul indemnizației de maternitate în România: ghid practic
- Morfologia fetală în trimestrul al treilea: screening, descoperiri și impact asupra nașterii