Tagada paternităţiiCauzele de tagada paternitate sunt cazuri in care judecatorul da o hotarâre judecatoreasca care stabileste ca sotul mamei nu este tatal copilului.
Raportat la prev. art. 47 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009, tăgăduirea paternităţii sau orice alta acţiune privitoare la filiatie este supusă dispoziţiilor C. civ. si produce efectele prevăzute de acesta numai in cazul copiilor născuti după intrarea lui in vigoare.
Tagada paternitatii este actiunea civila ce are ca scop rasturnarea prezumtiei de paternitate atunci cand este cu neputinta ca sotul mamei sa fie tatal copilului.
Expertiza medico-legala este una dintre cele mai importante probe care este administrata intr-o speta ce are ca obiect tagada paternităţii este expertiza medico-legala (exemplu: testul ADN).
Aceasta expertiza medico-legala se realizeaza fie la solicitarea persoanelor interesate, fie din oficiu de catre instanta pentru stabilirea cu exactitate a paternității.
În drept, art. 412 din același act normative stipulează că „Intervalul de timp cuprins între a trei suta și a o sută optzecea zi dinaintea nașterii copilului este timpul legal al concepțiunii.
Prin urmare instanța a stabilit că minorul beneficiază de prezumția de paternitate prevăzută la art. 426 alin.
Prima expertiză a fost efectuată de către DNAlogy - European Center for Genetics and DNA Identification, la data de 25.11.2020, iar a doua expertiză a fost efectuată de către Centrul Genetic din cadrul instituției medicale Regina Maria din municipiul Cluj - Napoca, iar rezultatul acesteia a fost consemnat la data de 20.11.2020 într-un buletinul de analize medicale.
În cadrul ambelor expertize, au fost analizate 16 sisteme polimorfice, fiecare sistem polimorfic fiind caracterizat prin prezența a două allele.
Conform testelor, paternitatea domnului CZB a fost confirmată întrucât a existat concordanță pentru 16 sisteme polimorifice din cele 16 testate, fiind stabilită o probabilitate de 99,99999% ca acesta să fie tatăl biologic al minorului MP.
Este important de știut faptul că orice clinică autorizată să prelucreze și să gestioneze date genetice este o clinică de specialitate în sensul legii procesual civile, o astfel de expertiză fiind suficientă în procesele privind tăgada paternității, indiferent că sunt instituții/laboratoare medicale publice sau private, din țară ori din străinătate.
În practică unele instanțe admit și consideră suficientă o expertiză genetică extrajudiciară, alte instanțe nu admit, ori admit o astfel de expertiză dar o consideră insuficientă și dispun efectuarea unei alte expertize.
O expertiză este judiciară când a fost dispusă în cursul procesului de către instanță, făcându-se deci la dispoziția instanței.
De regulă o expertiză judiciară genetică se efectuează la dispoziția instanței la institutele de medicină legală din țară.
Este vorba deci de medicina legală publică ce oferă servicii preponderent la dispoziția instanțelor sau altor autorități publice judiciare.
Cu toate acestea, o expertiză judiciară genetică privind procesul de tăgadă a paternității se poate efectua și la clinici de medicină legală privată.
Codul de Procedură civilă menționează generic (art. 330) că atunci când este necesar, instanța va solicita efectuarea expertizei unui laborator sau unui institut de specialitate.
O expertiză extrajudiciară genetică este realizată de una din părți prealabil procesului sau în cursul acestuia, din proprie inițiativă.
În cadrul dosarului, dacă tatăl prezumat contestă expertiza extrajudiciară genetică și în același timp solicită o expertiză judiciară (pe care el o va plăti) va putea dispune efectuarea unei expertize judiciare în acest sens.
Dacă de exemplu tatăl prezumat este de acord cu acțiunea în sensul că mărturisește că nu a conviețuit deloc cu mama copilului, locuind în țări diferite în perioada concepției, este de la sine înțeles că nu ar mai fi nevoie de altă expertiză.
Însă dacă tatăl prezumat contestă expertiza extrajudiciară genetică, instanța este obligată să analizeze dacă obiecțiunile acestuia sunt întemeiate pe fapte sau acte concrete, ori sunt simple alegații.
În aceste situații instanța, pentru a nu leza dreptul la un proces echitabil și pentru a nu afecta egalitatea de arme, dacă tatăl prezumat contestă expertiza extrajudiciară genetică și în același timp solicită o expertiză judiciară va putea dispune efectuarea unei expertize judiciare în acest sens.
Imposibilitatea de a fi prezent în proces poate fi dată de lipsa sau moartea tatălui prezumat ori biologic, ori lipsa sau moartea copilului pentru care se cere tăgada.
CEDO a condamnat România de 2 ori privind acest tip de procese și anume pentru imposibilitatea de a cere revizuirea unor astfel de hotărâri date pe baza unor probe insuficiente și puțin concludente.
Raportat la prezumția de paternitate, art. 426 alin. (1) Cod civil, cu denumirea marginală ”Prezumția filiației față de pretinsul tată”: ”Paternitatea se prezumă dacă se dovedește că pretinsul tată a conviețuit cu mama copiului în perioada timpului legal al concepțiunii.
Conform art. 55 alin. (1) Codul Familiei, actiunea în tagada paternității se prescrie intr-un termen de 3 ani de la data nasterii copilului.
Potrivit alin. (2) s-a arătat că actiunea promovată în timpul minorității trebuia exercitată prin reprezentantul sau legal, în termen de 3 ani de la data nașterii copilului.
În plus, dacă tatăl prezumat este decedat, acțiunea poate fi pornită de moștenitori în termen de un an de la data decesului.
Locuința copilului și drepturile legale se modifică după admitererea acțiunii în tăgada paternității, în funcție de stabilirea filiației.
Autoritatea părintească: în ipoteza admiterii acțiunii, tatăl prezumat își pierde autoritatea părintească asupra copilului iar aceasta va realiza numai prin mamă.
Restituirea pensiei de întreținere poate fi cerută de către cel care a executat obligația de întreținere nedatorată de la cel care a primit-o sau de la cel care avea această obligație în realitate (tătul biologic).
Dreptul la moștenire: moștenirea de către copil a soțului mamei sale depinde de stabilirea filiației legale dintre copil și prezumtul tată.
Copilul poate beneficia de moștenirea testamentară sau de prestațiile viitoare dacă există un nou tată biologic recunoscut.
Testele ADN sunt larg acceptate de către sistemele juridice civile și penale din întreaga lume, iar legislația din România nu face excepție.
Rezultatul unei testări ADN formulat în cadrul unei expertize medico-legale constituie un mijloc de probă în procesele civile și penale.
Comparând profilul ADN ale unui copil cu profilul ADN al mamei se pot identifica cu precizie caracterele genetice moștenite pe linie maternă.
Există posibilitatea recoltării și utilizării pentru testarea ADN și a altor tipuri de probe biologice, de genul celor menționate pentru situații speciale.
Costul unei expertize ADN de paternitate este de 2700 lei conform tarifelor Ministerului Sănătății, indiferent dacă la testare participa un trio format din mamă, copil și prezumtivul tată biologic.
Termenul de finalizare al unei expertize de paternitate variază în funcție de complexitatea lucrării și de gradul de încărcare al Laboratorului, iar modificările se comunică instanțelor și solicitantului.
Testarea prenatală a paternității: deși stabilirea paternității este tehnic posibilă înainte de naștere, se recomandă amânarea până la naștere datorită riscului de avort.
În speță, actele de studiu publicate indică modul în care instanțele administrează probele genetice în vederea stabilirii filiației.
O expertiză extrajudiciară genetică poate fi realizată în cazuri în care instanța admite că probele au o concludentă clară, însă decizia finală depinde de jurisprudența fiecărei instanțe.
Unele instanțe pot admite o expertiză genetică extrajudiciară ca fiind suficientă, în timp ce altele pot dispune o nouă expertiză judiciară pentru concluzie mai clară.
Procesul de tăgada paternității poate implica o serie de etape procedurale, de la citările martorilor până la administrarea probelor și analizarea mărturiilor pentru a asigura dreptul la un process echitabil.
Legislația română reglementează că acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei aparține copilului și poate fi pornită și împotriva moștenitorilor pretinsului tată.
Protejarea intereselor copiilor, mamelor și taților în astfel de proceduri este un obiectiv central al dreptului familiei, iar judecătorii au obligația să asigure un echilibru între drepturi și obligații.
Testele ADN sunt comparate cu profilul ADN al mamei și al pretinsului tată pentru a determina aportul genetic și pentru a se ajunge la un rezultat cu probabilitate foarte mare.
Probele pot include și alte tipuri de analize genetice, în funcție de circumstanțe, iar laboratoarele au responsabilitatea de a respecta standardele internaționale.
Durata procesului poate varia între 6 luni și 1 an, în funcție de circumstanțe, probe, și aglomerația instanțelor.
Autoritatea tutelară poate fi chemată să participe la ședințe, iar lipsa acesteia poate constitui deficiențe procedurale răspundere a instanțelor în contextul art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În final, este esențial să se estimeze sursele de probă în funcție de specificul cauzei și să se procure o concluzie care să respecte principiul contradicției și echilibrului între părți.
- Notă: Termenul de finalizare al unei expertize poate fi influențat de prioritățile instanței și de urgența cauzei.
- Notă: Examenul ADN poate fi efectuat în laboratoare publice sau private, în funcție de disp. art. 330 C.pr.civ.
- Notă: Principiile de procedură civilă permit utilizarea diverselor mijloace de probă - înscrisuri, martori, interogatoriu, prezumții, probe științifice.
Efectele admiterii acțiunii în tăgada paternității
După admiterea acțiunii în tăgada paternității, copilul devine copil din afara căsătoriei, fără paternitate stabilită.
Numele tatălui poate fi eliminat din actul de naștere, iar copilul poate purta numele mamei la momentul nașterii, sau numele tatălui dacă se solicită schimbarea, în anumite condiții administrative.
În cazul recunoașterii posterior a unui tată biologic, acesta poate dobândi autoritatea părintească asupra copilului.
În cadrul procedurii, dacă se admite acțiunea, tatăl prezumat își pierde autoritatea părintească asupra copilului, iar deciziile curg prin mama copilului.
Obligația de întreținere poate reveni apoi tatălui biologic sau poate fi restabilită în funcție de noua situație filiațională.
De asemenea, drepturile de moștenire depind de filiația stabilită și de statutul de moștenitor al copilului în raport cu noul tată biologic.
Mișloacele probelor admise în tăgada paternității
Pentru dovedirea paternității este admisibil orice mijloc de probă: înscrisuri, martori, interogatoriu, prezumții, probele științifice.
Recunoașterea mamei, dacă nu este coroborată cu alte probe, nu este suficientă pentru admiterea cererii.
Expertiza medico-legală, ca mijloc de probă, poate fi serologică, antropologică, dermatoglifică sau genetică, iar cea genetică poate stabili cu peste 99% probabilitatea legăturii de filiație.
| Tip probe | Rol | Concluzie |
|---|---|---|
| Test ADN | Stabilește sau infirmă paternitatea | Proba cea mai fiabilă |
| Martori | Susțin sau infirmă relațiile dintre părinți | Dependente de coerența marturilor |
| Înscrisuri | Documente legale, istorice | Pot sprijini concluziile instanței |
Termenele procesuale și regulile de procedură pot fi supuse unor interpretări diferite în funcție de instanță, iar lipsa uniformității poate genera agravări procesuale.
tags: #copilul #nu #vrea #sa #faca #expertiza