Sfântul Cuvios Părintele nostru Antipa Atonitul de la Calapodești s-a născut în anul 1816 în comuna Calapodești, județul Bacău. S-a nevoit în viața călugărească vreme de 46 de ani, dobândind darul rugăciunii neîncetate, al povățuirii duhovnicești și pe cel al facerii de minuni. A adormit cu pace în anul 1882.
Sf. Antipa (în lume Alexandru Luchian) s-a născut în anul 1816 în comuna Calapodești, județul Bacău, într-o familie de țărani evlavioși. A simțit din tinerețe chemarea de a-și închina viața lui Dumnezeu.
La vârsta de 20 de ani, după ce a fost respins de starețul de la Mănăstirea Neamț, intră în obștea Schitului Brazi din Vrancea, unde este tuns în monahism, primind numele de Alimpie. Rămâne aici vreme de doi ani de zile, învrednicindu-se de darul lacrimilor și al rugăciunii neîncetate.
Râvnind la o nevoință mai aspră, Alimpie pleacă în anul 1837 la Muntele Athos, la schitul românesc Lacu, unde se nevoiau peste 80 de călugări români. Cuviosul Alimpie s-a nevoit la Schitul Lacu vreme de cincisprezece ani, mutându-se apoi la Sfânta Mănăstire Esfigmenu, una din mănăstirile grecești. Aici cuviosul Alimpie primește marele și îngerescul chip al schimniciei, primind numele de Antipa.
După patru ani petrecuți la Mănăstirea Esfigmenu, Cuviosul Părinte Antipa se retrage în pustie, la fericita liniște, unde s-a ostenit în rugăciuni și privegheri de toată noaptea vreme de patru ani de zile, până în anul 1860.
Cuviosul Antipa era lucrător al Rugăciunii lui Iisus; a primit darul vindecării bolilor și al înainte-vederii.
În anul 1860, căutând smerenia și liniștea, cuviosul Antipa a primit binecuvântarea de a se întoarce pe meleagurile natale, la o mănăstire de lângă Iași. Dar, devenind vestit în toată Moldova, îl căutau foarte mulți credincioși pentru a primi de la el sfaturi și îndrumare duhovnicească. Căutând liniștea și singurătatea, sfântul hotărăște să părăsească Moldova trei ani mai târziu. Pleacă mai departe spre ținuturile ucrainene și rusești.
Merge mai întâi până la Lavra Pecerska pentru a se închina la moaștele cuvioșilor părinți de acolo. Aici, Cuviosul Antipa avea să petreacă alți șaptesprezece ani de mari nevoințe, „arătând fapte minunate de trăire duhovnicească, în post, în rugăciune și în desăvârșită sărăcie", după cum se arată în Viața sfântului publicată în anul 1883 de monahul Pimen, ucenicul acestuia de la mănăstirea Valaam.
“Cea mai mare nevoință a lui era rugăciunea cea de foc a inimii, prin care neîncetat slăvea pe Dumnezeu, izgonea duhurile cele necurate și gusta din bucuriile cele negrăite ale Duhului Sfânt. La aceasta adăuga post îndelungat, privegheri de toată noaptea, lacrimi, metanii și alte neștiute osteneli duhovnicești.
Cuviosul Antipa s-a învrednicit de a primi de la Dumnezeu și darul facerii de minuni. Faima sa ca părinte duhovnicesc s-a răspândit în tot nordul Rusiei.
La scurt timp după mutarea sa la Domnul, cuviosul Antipa era cinstit ca sfânt de către ucenicii săi și de mulțime mare de credincioși. Atunci părinții de la Mănăstirea Valaam i-au cerut ieromonahului Pimen, ucenicul de chilie al cuviosului, să scrie, în anul 1883, despre viața și nevoința părintelui său duhovnicesc. Aceasta a fost publicată sub numele de Vrednica de pomenire viață a ieroschimonahului Antipa în anii 1883 și 1893, la Sankt Petersburg.
La 24 de ani de la mutarea sa la Domnul, în anul 1906, părinții de la Muntele Athos l-au trecut pe cuviosul Antipa în rândul sfinților, sub numele de Cuviosul ieroschimonah Antipa Atonitul (așa apare în Mineiul pe ianuarie tipărit în limba rusă la Mănăstirea Sf. Pantelimon de la Muntele Athos), fiind prăznuit la data de 10 ianuarie. Este cinstit de către toți credincioșii ortodocși și mai ales mai ales în mănăstirile din Sfântul Munte, fiind singurul călugăr atonit român trecut în rândul sfinților.
Biserica Ortodoxă Română l-a trecut în calendarul său sfinților în cadrul ședințelor speciale ale Sf. Părți din moaștele Sf. Povățuitor preaînțelept al călugărilor și înger pământesc te-ai arătat, Sfinte Cuvioase Părinte Antipa, înfrânându-ți trupul cu nepătimirea și luminând inimile credincioșilor cu strălucirea virtuților tale. Peste pământ arcuindu-te ca un curcubeu, ai ajuns din Sfântul Munte în Athosul de la miazănoapte, Valaam.
10.01. Viața Sfântului Cuvios Antipa de la Calapodești
Alexandru Luchian, după numele său de mirean, s-a născut în anul 1816, în satul Calapodesti, comuna Dealul Morii, din județul Bacău. Părinții săi, Gheorghe și Ecaterina, erau creștini evlavioși, tatăl său slujind în postul de diacon, în biserica satului, iar mama sa, după moartea bărbatului ei, călugărindu-se, sub numele de Elisabeta. La vârsta de numai douăzeci de ani, Alexandru a mers la Mănăstirea Neamț, spre a îmbrățișa viața monahală, însă, nefiind primit, a poposit în Mănăstirea Căldărușani, de lângă București. Vreme de doi ani, el s-a nevoit aspru întru dobândirea curăției inimii, drept pentru care a și primit de la Dumnezeu darul lacrimilor și darul rugăciunii neîncetate.
Cuviosul a petrecut o vreme în Schitul Brazil, din județul Vrancea, unde a participat la aflarea minunată a Moaștelor Sfântului Teodosie, ctitorul respectivei mănăstiri. Odată ajuns în Sfântul Munte, sfântul a petrecut vreme de patru ani în Mănăstirea Esfigmenu, îndeplinind ascultarea de bucătar. Având binecuvântarea duhovnicului, Cuviosul Antipa a mers la Schitul Prodromu, unde obștea era în formare, sub îndrumarea Cuvioșilor Nifon și Nectarie. Părinții din Prodromu, având nevoie de bani, pentru ridicarea schitului, și văzând în Cuviosul Antipa un om gospodar, dar și înduhovnicit, l-au trimis la metocul din Iași, pentru colectă.
În anul 1865, la vârsta de 49 de ani, Cuviosul Antipa a intrat în obștea monahală din Mănăstirea Valaam, situată pe o insulă din Lacul Ladoga, în Rusia, la nord de Sankt Petersburg. Potrivit vechilor însemnări, în chilia sfântului nu era nici pat, nici scaun.
Sfântul Antipa de la Calapodești și-a cunoscut sfârșitul mai înainte cu trei zile, când icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului (aflată într-o chilie athonită) s-a ridicat cu zgomot în aer și, în timp ce restul icoanelor din chilie au căzut, s-a așezat singură pe pieptul sfântului.
Ieromonahul Pimen, unul dintre ucenicii Cuviosului Antipa, va scrie viața acestuia, în anul 1883.
Calugării din Sfântul Munte Athos l-au trecut pe Cuviosul Antipa de la Calapodești în rândul sfinților încă din anul 1906. Cuviosul Antipa este singurul calugar athonit român, care a fost trecut în rândul sfinților printr-o canonizare spontană, venită îndată după trecerea sa la cele veșnice. Sfintele sale Moaște se află prezente pe la mai multe sfinte locașuri de rugăciune.
Profilul monitorizare sarcină, cunoscut și sub denumirea de monitorizare prenatală se adresează femeilor gravide și are drept scop depistarea sarcinilor cu risc crescut astfel încât rata morbidității și mortalității materne și perinatale să fie cât mai redusă. Au fost stabilite protocoale pentru urmărirea femeilor gravide, care conțin toate examenele necesare și vârsta de gestație la care trebuie efectuate. Detectarea precoce a sarcinilor cu risc crescut şi monitorizarea acestora reprezintă una din tendinţele importante în obstetrica actuală. Există o mare diversitate de opinii în sistemele medicale şi în cele socioculturale în general, în ceea ce priveşte urmărirea sarcinii şi politica sanitară prenatală. În ultima vreme se remarcă totuşi generalizarea unei tendinţe de a accepta sarcina normală drept o situaţie fiziologică, al cărui management revine exclusiv medicului de familie.
