Inflamația pielii, cunoscută sub denumirea de dermatită, se manifestă printr-o varietate de simptome, incluzând pielea uscată (xeroză cutanată), roșeață (hiperemie), mâncărime (prurit), formarea de cruste, leziuni exfoliative și papule (leziuni hiperemice, reliefate) sau vezicule (leziuni cu conținut lichidian).
Există multiple tipuri de dermatită, fiecare declanșată de factori specifici, însă tratamentul lor prezintă anumite asemănări. În stadiile de vindecare, se pot observa scuame și tegument uscat sau lichenificat. La adulți, o caracteristică frecventă este eczema inflamatorie cu lichenificare.
Diabetul zaharat reprezintă o cauză majoră de morbiditate și mortalitate la nivel mondial, fiind adesea asociat cu diverse manifestări cutanate. Aproximativ o treime dintre pacienții diabetici pot prezenta afecțiuni dermatologice. Perturbarea metabolismului carbohidraților, apariția unor noi căi metabolice, ateroscleroza, microangiopatia (afectarea arterelor mici) și degenerescența neuronală joacă un rol important în apariția acestor manifestări cutanate, deși mecanismul unora dintre ele nu este pe deplin elucidat.
Dermatozele perforante sunt o afecțiune cu etiologie neclară, care afectează aproximativ 0,3-0,7% dintre persoanele cu diabet zaharat, fiind mai frecventă la femei. Cauza degradării colagenului (o proteină esențială) nu este încă pe deplin înțeleasă.
Un rezultat al unei biopsii poate indica o leziune papuloasă, caracterizată printr-o proliferare papilomatoasă cu acantoză și hiperkeratoză. În profunzime, se poate observa proliferare endotelială.
Vitamina E (acetat de di-alfa-tocoferol) este un nutrient esențial, un antioxidant biologic ce protejează o serie de nutrienți, metaboliți, vitaminele A, hormoni și enzime. Vitamina E contribuie la menținerea funcționării organitelor intracelulare, precum mitocondriile și lizozomii.
Tratamentul carenței de vitamina E poate fi necesar în situații precum expunerea la medii toxice și poluate sau în alte condiții care scad capacitatea de apărare a organismului. Nevoile crescute de vitamina E pot apărea în diverse circumstanțe.
Un rezultat al unei biopsii de endometru poate descrie fragmente de endometru de tip proliferativ, cu edem moderat și hiperemie la nivelul corionului citogen. De asemenea, pot fi observate focare de metaplazie tubară. Asociat, se pot identifica glande de tip endocervical cu o ușoară hiperplazie mucosecretorie. Pot fi prezente și fragmente de exocol cu moderată acantoză, ușoară paracheroză și prezența de koilocite la nivelul straturilor intermediare. Concluzia poate fi de endometru de tip proliferativ, cu aspecte de metaplazie tubară și mici fragmente de exocol cu prezența de koilocite.
În alte cazuri, rezultatul unei biopsii poate indica prezența cheagurilor fibrino-hematice, incluzând fragmente de endocol cu metaplazie scuamoasă imatură și fragmente de epiteliu pavimentos exocervical cu acantoză și coilocitoză. De asemenea, pot fi prezente fragmente de endometru cu hiperplazie glandulară, focal cu atipii.
Un alt rezultat al unei biopsii de col uterin poate indica o leziune cervicală intraepitelială de grad scăzut (CIN 1). Examenul histopatologic poate releva un fragment de col uterin cu exocol prezentând acantoză și papilomatoză, alături de atipii focale dispuse în treimea bazală a epiteliului.
În urma unui chiuretaj biopsic, rezultatul histopatologic poate descrie cheag fibrino-hematic, incluzând glande endocervicale, unele cu aspect micropolipos și zone de metaplazie scuamoasă imatură. Pot fi prezente și fragmente de exocol cu acantoză, coilocitoză și paracheroză, precum și fragmente de endometru cu glande în stadiu proliferativ și presecretor, unele ușor hiperplazice, și corion bogat celular cu zone de fibroza.
Un alt rezultat al unei biopsii poate indica mucoasa cu epiteliu prezentând acantoză, para- și hipercheroză, organizare papilomatoasă, displazie ușoară și proces inflamator cronic cu componentă mixomatoasă.
Un rezultat al unei biopsii cutanate poate descrie un fragment de tegument incluzând țesut adipos, cu proliferare melanocitară pigmentată la nivelul joncțiunii dermo-epidermice, cu distribuție lentiginoasă și în mici cuiburi. Celulele melanocitare pot fi cuboidale, relativ monomorfe, formând mici cuiburi și cordoane în dermul subiacent, cu maturare evidentă. Nu se decelerează atipii cito-nucleare sau activitate mitotică. Tegumentul lezional poate prezenta moderată acantoză, hiperpigmentare melanică epidermică, melanofage perivasculare și moderată fibroza la nivelul dermului papilar. Proliferarea melanocitară nu interesează marginile de rezecție marcate cu tuș. Concluzia poate fi de nev melanocitar compus, lentiginos.
Un alt rezultat al unei biopsii poate indica prezența unui proces inflamator acut, cu un fragment de țesut fibroconjunctiv cu vase hiperemiate și infiltrat inflamator polimorf acut, precum și un fragment de exocol cu discretă acantoză.
Un polip colonic sigmoidian extirpat poate avea un diagnostic histopatologic de polip adenomatos predominant tubular cu displazie epitelială de grad înalt. Vasele pot fi hiperemice, cu extravazare de sânge și infiltrat inflamator cronic în corion.
În cazul unei tumori chistice ovariene, aspectele histopatologice pot fi compatibile cu diagnosticul de neoplasm sero-mucinosis proliferativ atipic (chistadenom sero-mucinosis papilifer borderline), cu arii de complexitate arhitecturală.
Un rezultat al unei biopsii de stomac poate evidenția o gastrită "varioliformă", caracterizată prin pliuri mugoase cu proeminențe nodulare mici, înconjurate de eroziuni gri-albe cu margini hiperemice, localizate predominant la nivelul corpului și fundusului gastric. Această gastrită poate fi asociată cu infecția cu Helicobacter pylori și boala celiacă, fiind descoperită la aproximativ 1% din biopsiile gastrice ale pacienților dispeptici.
Gastrita limfocitară este recunoscută ca un tip special de gastrită cronică, caracterizată printr-un număr crescut de limfocite intraepiteliale în mucoasa antrală sau oxintică.
Parodontita apicală hiperemică reprezintă prima etapă a inflamației parodontale apicale, continuând o parodontită hiperemică asupra căreia nu s-a intervenit terapeutic.
Printre simptomele care pot apărea la nivelul buzelor se numără senzația de prurit, buzele devenind hiperemice și descuamându-se, precum și senzația de arsură. Pot apărea mici vezicule și edem ușor, iar procesul se poate extinde pe întreaga suprafață.
La copii și tineri, gingiile pot fi hiperemice (roșii) și pot sângera la periaj sau la proba de sondare în dreptul unui dinte sau al unui ... protetic sau de agenți chimici iritativi. Faza cronică reprezintă stadiul de cronicizare a gingivitei acute.
Radiologic, în cazul unor afecțiuni, se pot depista focare izolate de osteoporoză.
Pot apărea dureri la nivelul gingiei hiperemice, sângerânde, febră și noduli limfatici submandibulari palpabili.
Vaginita apărută în contextul infecției cu Chlamydia poate fi diagnosticată prin prezența antigenului chlamidial sau prin teste serologice. În infecția vaginală cronică cu Candida se pot efectua badijonări locale.
Stomatita aftoasă cronică recidivantă (RAS) este o afecțiune inflamatorie cronică a mucoasei bucale, caracterizată prin ulcerații recurente. Factorii care pot contribui la apariția acesteia includ deficiențe de vitamine (B, Zn), sensibilitatea sistemului imunitar, anumiți conservanți, aditivi alimentari sau alimente cu potențial alergenic, precum și afecțiuni imune (ex. HIV). Leziunea aftoasă se prezintă sub forma unei zone hiperemice, pe suprafața căreia începe un proces de eroziune.
Leziunile vulvare pot fi hiperemice, demarcate cu excoriații și indurație. Pielea vulvară poate fi îngroșată, dând impresia de leucoplachie. Diagnosticul și tratamentul pot implica îndepărtarea nodulilor inghinali.
Conjunctivita cronică poate apărea în cadrul sindromului de ochi uscat. Manifestările clinice pot include ochi reci și palizi, cianotici și dureroși, ulterior devenind hiperemici.
În anumite condiții, precum diabetul zaharat, anemii, tulburări endocrine, metabolice și circulatorii, se poate observa apariția de neoplazii. Nu se poate demonstra cu certitudine dacă tulburările psihice determină boala sau sunt o consecință a disconfortului trăit de pacient.
Stările hiperemice ale conjunctivei și ale polului anterior al globului ocular, de natură microbiană, inframicrobiană, iritativă sau alergică, pot fi ameliorate cu soluții precum NAFADECOL.
Intestinul subțire, alcătuit din duoden, jejun și ileon, poate prezenta tumori benigne (adenoame, fibroame, lipoame) sau maligne (adenocarcinoame, sarcoame, carcinoide, tumori stromale gastrointestinale - GIST). Tumorile de intestin subțire evoluează adesea asimptomatic, manifestându-se prin anemie cauzată de sângerări repetate. Durerile apar în fazele avansate, iar ocluzia intestinală sau hemoragia digestivă sunt complicații posibile.
Investigațiile precum ecografia abdominală, endoscopia digestivă superioară, colonoscopia, examenul computer tomografic (CT) și enterocapsula pot fi utilizate pentru diagnostic. Tratamentul tumorilor de intestin subțire implică, de regulă, intervenție chirurgicală (enterectomie segmentară).
Un rezultat anatomo-patologic poate indica prezența unor fragmente de tumori vezicale cu aspecte de carcinom urotelial papilar de grad scăzut, focal de grad înalt, cu numeroase vase congestive, edem și/sau infiltrat inflamator limfocitar în corion.
Stomacul, segmentul cel mai dilatat al tubului digestiv, poate dezvolta tumori maligne. Acestea pot evolua mult timp asimptomatic, manifestându-se prin simptome gastro-enterologice nespecifice (dureri epigastrice, pirozis, greață, vărsături). Anemia, hematemeza sau melena pot indica sângerări prin ulcerarea tumorii. Investigatiile includ endoscopia digestivă superioară cu biopsie, tomografia computerizată și examenul RMN pentru stadializare. Tratamentul complex include chirurgie, radioterapie și chimioterapie.
Afluxul anormal de sânge într-o anumită parte a corpului, vizibil prin înroșire și/sau tumefiere, este denumit hiperemie.
Glaucomul cu unghi deschis necesită tratament cu picături oftalmice ce scad presiunea intraoculară, precum cele ce conțin substanțe precum adrenalina stabilizată. Ocazional, pot apărea dureri oculare, cefalee și hiperemie conjunctivală.
Tratamentul cu Sandostatin este indicat pentru controlul simptomelor asociate cu tumorile endocrine gastroenteropancreatice, dar nu reprezintă un tratament antitumoral sau curativ.
O esofagită gradul 2, cardie permeabilă, stomac cu stază gastrică și reflux biliar, cu mucoasa antrală hiperemică, poate fi un diagnostic rezultat în urma unei endoscopii.
Hemofilia: simptome, diagnostic și evoluția tratamentului | Dr. Melen Brînză
tags: #corion #cu #vase #hiperemice