Subiectul educației sexuale este unul controversat din multe puncte de vedere. Sunt o serie de variabile ce îngreunează discuțiile pe acest subiect, iar cuvântul însuși trezește reticență la multe persoane. Dar cum ar fi dacă ne-am uita la educația sexuală în ansamblul ei? Astfel, asocierea nu s-ar mai face direct cu actul sexual ci ar include și cunoașterea propriului corp și a funcțiilor lui, păstrarea sănătății corpului, relații interumane, siguranță, îngrijire.
În momentul de față există mai multe recomandări, strategii, informații și experiență pentru cum putem aborda subiectul educației sexuale cu copiii tipici. Cercetările din sfera autismului în această direcție sunt încă la început de drum. Există o serie de strategii create pentru a ne asigura că oferim educație sexuală de calitate și eficientă persoanei cu autism.
Dezvoltarea sexualității și rolul psihoterapiei
Deși un diagnostic de autism aduce cu el întârzieri în dezvoltare pe mai multe paliere, corpul se dezvoltă în concordanță cu vârsta cronologică dacă nu sunt alte diagnostice asociate. De aceea apar nevoile și interesele de natură sexuală. Prin urmare, un lucru e sigur. Ne uităm la stadiile de dezvoltare a sexualității la copilul neurotipic. Cercetările legate de dezvoltarea sexualității la persoanele cu autism au fost promptate de apariția comportamentelor sexuale neadecvate la tinerii cu autism.
75% dintre adolescenții și adulții cu autism manifestă anumite forme de comportamente sexuale și se masturbează. Prin comportamente sexuale neadecvate înțelegem masturbare în public, fetișism, comportamente sexuale compulsive, obsesii, stalking, parafiliile, masturbare compulsivă, agresiune sexuală. Lipsa educației sexuale, slaba înțelegere a ceea ce este adecvat sau neadecvat, deficitele sociale și de comunicare, lipsa expunerii la interacțiuni cu persoane de aceeași vârstă, îi poate face să interpreteze greșit indiciile și comportamentul sexual al agresorului, ceea ce îi poate transforma foarte ușor în victime ale abuzurilor sexuale. Între 16% și 25% dintre adolescenții cu autism au fost agresați sexual.
În momentul de față avem destule informații despre acest subiect pentru a începe intervenția cu scopul de a preîntâmpina apariția acestor comportamente. Dacă ținem cont de stadiile dezvoltării sexualității însemnă că includem încă de la începutul intervenției subiectele din această zonă. Indiferent de subiectul pe care îl abordezi, ține cont de vârsta cronologică a copilului și de nivelul de înțelegere pe care îl are.
Strategii practice pentru educația sexuală cu copii cu autism
Dacă alegi să vorbești despre părți ale corpului și fluide cu copii între 3-5 ani, vei face referire la ce experimentează frecvent la acea vârstă. Te asiguri că localizează corect părțile corpului (gură, ochi, nas, ureche, mână, palmă, picior, etc.) apoi poți să le asociezi fuidele specifice. Folosește un joc de asociere cu imagini, unde la nas copilul trebuie să potrivească secrețiile nazale, la ochi să potrivească lacrimi, la gură să potrivească saliva, la ureche, ceara din ureche, la palmă, transpirație. Poți să mergi un pas mai departe și la fiecare pereche rezultată să adaugi cartonașe cu imagini ce țin de igienă. Pentru nas și secrețiile nazale, ochi și lacrimi, gură și saliva potrivește servețel, pentru ureche și ceara din ureche potrivește bețișoare de urechi, pentru palmă și transpirație tricou.
La ce te ajută aceste discuții? Indiferent de vârstă, promovează o atitudine pozitivă, de acceptare a propriului corp. Nu e rușine ce se întâmplă sau că se întâmplă. Spuneam că subiectul educației sexuale include și alte aspecte pe lângă actul sexual în sine. Unul dintre ele este aspectul fizic și igiena personală.
Igiena, autonomie și planuri de intervenție
De ce ar trebui să ții cont dacă abordezi acest subiect cu copii între 10 - 14 ani? Legat de igiena personală, în primul rând ține cont de provocările pe care le are copilul tău. Poate că are dificultăți în zona teoriei minții iar asta înseamnă că îi este greu să se pună în pielea altor persoane. Prin urmare dacă el consideră că miroase în regulă sau că e destul de curat, îi va fi greu să înțeleagă cum poate fi perceput din exterior. De aici poate rezulta o slabă motivație de a urma rutinele ce țin de autoîngrijire iar asta înseamnă că primul pas ar fi identificarea unei surse de motivație.
Un instrument util pe care îl poți folosi este orarul vizual unde poți stabili împreună cu copilul care sunt zilele/momentele zilei când este nevoie să se spele pe dinți, să facă duș, să se spele pe păr, să folosească deodorant, să își schimbe hainele, lenjeria intimă. În orarul vizual pune pictograme sau text scris. Dacă este nevoie, folosește analiza sarcinii pentru a sparge în pași mici, cu comportamente distincte orice acțiune îi este dificilă copilului. Predă având ca obiectiv principal cel al independenței.
Tine cont de nivelul de dezvoltare și de caracteristicile copilului: dezvoltarea cognitivă, nivelul de înțelegere, nivelul de dezvoltare al limbajului și comunicării. Implică toate persoanele importante din viața copilului: familia și echipa de intervenție. Familia este cea care își dă acordul pe stilul de predare și informațiile transmise. De asemenea,, în funcție de credințele religioase poate aproba sau nu anumite comportamente sexuale (masturbarea). Părinții trebuie să fie la curent cu obiectivele stabilite, să le înțeleagă și să fie susținuți în implementare. Ține cont de stilul de învățare: folosește materiale și tehnici ce au funcționat în predarea altor abilități. Ține cont de contextul de viață: pentru a construi o intervenție cu șanse cât mai mari de reușită, ia în calcul toate variabilele din viața copilului.
Intervențiile teoretice și practica terapeutică
Laura J. Albee, Stephen Monroe Tomczak, Ester Howe, Julie Piepenbrig (January 1, 2007). Autism, Sexuality, and Education. Ruble, L. A., & Dalrymple, N. J. (1993). Hellemans, H., Colson, K., Verbraeken, C. et al. Sexual Behavior in High-Functioning Male Adolescents and Young Adults with Autism Spectrum Disorder. J Autism Dev Disord 37, 260-269 (2007). Van Bourgondien, M.E., Reichle, N.C. & Palmer, A. Sexual Behavior in Adults with Autism. J Autism Dev Disord 27, 113-125 (1997). Koller, R. Sexuality and Adolescents with Autism. Sexuality and Disability 18, 125-135 (2000).
Disponibil începând cu această săptămână în librăriile din țară, cel mai nou volum semnat de renumitul specialist în sexologie Bebe Mihaescu, Corp, sexualitate și psihoterapie, apare în colecția „Hexagon” a Editurii Polirom. Cartea aduce în discuție cum iubirea poate vindeca, cum să gestionăm frustrările și traumele, și oferă soluții practice pentru depășirea inhibiilor, temerilor sau traumelor. Autori despre această lucrare și perspectivele din psihoterapie se completează cu perspectiva practicianului în Psihoterapie Experientiala si Hipnoterapie, Vasile (Bebe) Mihaescu, care poate fi citit ca autor de referință în domeniu.
După vârsta de 3 ani, odată cu integrarea în colectivitate, copiii devin conștienți de diferențele dintre sexe; apare curiozitatea și cuvinte cu conotație sexuală. Este important ca părintele să reacționeze la fel de spontan, oferind copilului răspunsuri adecvate capacității sale de înțelegere, fără să certe sau să pedepsească copilul, să interzică să abordeze subiectul sau să se arate îngrozit/rușinat. Copilul nu este interesat de activitatea sexuală în sine ci mai degrabă de ceea ce experimentează frecvent la acea vârstă.
Predă având ca obiectiv principal independența. În cazul copiilor cu autism, este necesară o intervenție timpurie și atent structurată pentru a promova înțelegerea propriului corp, a limitelor, a igienei și a siguranței, respectând avem de a face cu stadiile de dezvoltare a sexualității.
Educația sexuală în adolescență: provocări, comunicare și consimțământ
Adolescența este o etapă complexă, marcată de schimbări biologice, emoționale și cognitive, iar subiectul sexualității poate fi unul sensibil atât pentru părinți, cât și pentru copii. A încerca să vorbim cu adolescentul nostru despre un subiect atât de delicat, dar și intens este ca și cum alegem să ne supunem unei probe de foc în urma căreia cu siguranță ne vom alege cu multe arsuri. Și cu toate acestea, trebuie să o facem indiferent de posibilitatea de a rămâne pentru totdeauna cu cicatrici. Asta pentru că noi, ca părinți, avem responsabilitatea de a dezminți orice mit legat de sex și de a ne ajuta copilul să vadă această parte inerentă a vieții ca pe ceva normal și care este important de explorat cu deschidere, asumare, responsabilitate și curiozitate.
Viața sexuală este parte importantă a bunăstării vieții noastre, per ansamblul ei. Majoritatea adolescenților nu sunt încântați să vorbească cu proprii părinți despre sexualitate și întâlniri romantice. Pubertatea se întâmplă indiferent dacă noi alegem să o privim direct în față sau dacă ne ascundem după propriile frici, frustrări, revolte, rușini. În publicațiile actuale se subliniază că două treimi dintre liceeni nu s-au cuplat la nivel romantic, iar între 59% și 84% dintre adolescenții de 15-17 ani nu au făcut sex.
Este esențial să creăm o cultură a onestității cu propriul copil. Peggy Orenstein extinde această ideea prin perspective despre cum fetele învață despre plăcere și despre diferențe între țări, sugerând că este benefic să discutăm deschis despre plăcerea sexuală, nu doar despre riscuri. Adolescentul trebuie să înțeleagă dreptul de a spune da/nu/poate, să poată oferi consimțământ, să-și poarte responsabilitatea în relațiile sexuale și să poată schimba decizia pe parcursul lucrurilor, dacă este cazul.
Este vital să vorbim despre pornografie, consimțământ și comunicare în cuplu. Studiile sugerează ca tineri pot fi afectați de pornografia în moduri nedorite, iar discuțiile deschise despre așteptări, siguranță, respect și empatie pot susține o legătură mai sănătoasă cu propriul corp și cu partenerul.
Adesea, părinții își doresc să ofere exemple din viața proprie pentru a susține dialogul. Modalități utile includ povestirea despre propriile experiențe sexuale, abordarea cu vulnerabilitate a subiectului și explicarea motivelor pentru care consimțământul e esențial. În plus, se recomandă să se ofere o educație sexuală adecvată vârstei, să se explice diferențele între sexul ocazional, intimitate, consens, responsabilitate și să se ofere un cadru sigur pentru întrebări și clarificări.
În final, ghiduri precum cele oferite de experți în sexologie, psihoterapie și educație sexuală pot sprijini părinții în dialogul cu adolescenții, oferind strategii pentru comunicare deschisă, gestionarea temerilor personale și crearea unei relații bazate pe încredere și respect reciproc.
Concluzii și centrale înțelegere
Copiii nu sunt lipsiți de sexualitate; ei au o maturitate sexuală care corespunde vârstei și stagiului lor de viață. Maturizarea copiilor se petrece în mod diferit. E posibil ca un copil de nouă ani să pună întrebări și să fie receptiv la informațiile pe care le primește, pe când unul de 11-12 ani să nu fie interesat de acest tip de discuție. De aceea, e recomandabil ca părinții să inițieze și să susțină educația sexuală a copilului (și mai târziu a adolescentului) și să nu se bazeze doar pe ceea ce copilul află de la alți copii, de pe internet sau de la școală.
În această lume complexă, integrarea corpului, sexualității, dezvoltării psihologice și intervențiilor terapeutice poate facilita o creștere sănătoasă a bebelușului și a copiilor, indiferent de prezența sau severitatea autismului.Abordările interdisciplinare, implicarea familiei, planificarea etapizată și o conversație onestă, guidată de respect și empatie, devin piloni esențiali pentru o dezvoltare armonioasă a sexualității în cadrul relației cu corpul.
Înțelegerea dezvoltării sexuale sănătoase
Elemente practice pentru actul terapeutic
Predarea cu obiective clare, adaptate la vârsta cronologică, folosind orare vizuale, jocuri de asociere și exerciții de comunicare nonverbală, poate susține în mod semnificativ înțelegerea corpului, igienei, siguranței și relațiilor interumane printr-o titulatură clară a limitelor, a consimțământului și a responsabilității personale. În patrimoniul bibliografic se evidențiază lucrări și autori care pot ghida psihoterapeuții, educatorii și părinții în această misiune dificilă, dar extrem de importantă pentru bunăstarea copiilor.
| Aspect | Mesaj-cheie | Intervenție recomandată |
|---|---|---|
| Stadiile dezvoltării sexualității | Conștientizarea vârstei cronologice și a nivelului de înțelegere | Programe adaptate, discuții regulate, materiale vizuale |
| Igiena personală | Rutine clare, motivație, consimțământ | Orar vizual, rotații de sarcini, exersări progressive |
| Consimțământ | Respect pentru alegerile personale | Discuții despre drepturi, „da/nu/poate” |
| Relații și siguranță | Boundary-setting, comunicare deschisă | Jocuri de rol, scenarii sigure, susținere parentală |
Desigur, orice intervenție contribuie la dezvoltarea independenței, la înțelegerea corpului, și la crearea unui spațiu sigur în care copilul poate explora propria sexualitate cu demnitate, respect și siguranță, sub ghidajul atent al familiei și al profesioniștilor.
tags: #corp #sexualitate #si #psihoterapie #bebe