Cățelușii rămân orfani de obicei când mama lor nu poate avea grijă în mod adecvat de aceștia. În situații rare, mama nu poate fi prezentă din cauza decesului, accidentării, sau complicațiilor survenite datorate unei nașteri dificile. Pentru a crește cu succes cățeluși fără mamă este nevoie de un program regulat de mese corespunzătoare, deparazitare, joacă și somn, toate acestea într-un mediu sigur și sănătos. Principiile creșterii unui cățeluș orfan nu e semnificativ diferit de cele ale creșterii unui grup întreg de cățeluși orfani. Creșterea mai multor cățeluși orfani în absența completă a mamei consumă mult timp dar aduce satisfacții.
Cățelușii sănătoși sunt grăsuți și fermi, calzi, liniștiți și dorm în cea mai mare parte a timpului. Cățelușii bolnavi au un tonus muscular scăzut, inițial un nivel mare de activitate și plâng mult. Dacă există posibilitatea, lăsați cățelușii să fie alăptați de cățea în primele 12 ore pentru a permite ingestia de colostru. Cățelușii pot să absoarbă anticorpii din colostru în primele 24 de ore de viață. Dacă femela va continua să permită cățelușilor să sugă în timp ce e făcută să stea liniștită, va reduce ceva din munca crescătorului.
Hrănire sigură și tehnici de distribuire a laptelui
Este foarte important să alegi hrana adecvată pentru cățeluși; hrana comercială este echilibrată nutrițional pentru a îndeplini necesitățile acestora. Rețete pentru prepararea hranei acasă sunt de asemenea accesibile. Nu înlocuiți laptele de vacă sau de capră cu un înlocuitor de lapte de calitate: nu sunt echivalente. Nu îi hrăniți cu albușuri de ouă crude deoarece poate apărea o deficiență de biotină (vitamina H) datorată unei enzime din albușul de ou. Enzima este distrusă prin fierbere. Fie că folosiți un preparat comercial sau făcut acasă, pregătiți hrana pentru o singură zi de hrănire odată și țineți-o la frigider. Spălați și uscați sticluțele și biberoanele sau tubul pentru hrănire între mese. Cățelușii trebuie ajutați să elimine aerul pe gură în timpul și după fiecare masă. Țineți-i sus sau pe umăr și băteți-i ușor pe spate. Hrănirea cu biberonul sau prin tub trebuie făcută cu mare grijă pentru a preveni inspirația suplimentului prin inspirație sau înecare.
Înlocuiți 2-3 hrăniri prin tub pe zi cu hrănirea cu biberonul pentru a ajuta reflexul suptului. Primele 48-72 de ore trebuie hrăniți la fiecare 2 ore. La sfârșitul primei săptămâni, trebuie hrăniți la fiecare 3 ore în timpul zilei, iar de noapte la o diferență de 4 ore; a doua săptămână, la fiecare 4 ore în timpul zilei și la 6 ore în timpul nopții. Hrănirea de la miezul nopții poate fi redusă și eliminată de asemenea. Împărțiți cerințele calorice zilnice în 6-12 mese potrivite vârstei lor. Un cățeluș de aproximativ jumătate de kilogram consumă cam 30 ml de hrană pe 24 de ore; este un reper, iar este mai bine să-i hrăniți cu cantități mai mici, mai dese decât cantități mari odată. Dacă nu iau în greutate, au nevoie de mai multă hrană; dacă au diaree, s-ar putea să fie hrăniți prea mult.
Pentru pregătirea hranei semilichide cu înlocuitor de lapte, poți amesteca 2 căni de mâncare uscată de calitate pentru pui într-un blender cu 37 ml de înlocuitor de lapte și să completezi cu apă fierbinte până la consistența cereale pentru copii. În a patra săptămână, mâncarea semilichidă trebuie administrată de 4-5 ori pe zi, iar frecvența hrănirii cu biberonul se poate reduce treptat. Hrănirea la miezul nopții poate fi redusă sau eliminată. Împarte cerințele calorice zilnice în 6-12 mese potrivite vârstei, ținând cont de greutatea puilor.
Dacă ajuți mai mulți cățeluși, este important să monitorizezi greutatea, să ajustezi cantitatea în funcție de creșterea individului și să eviți supraalimentarea. În cazul cățeilor orfani, pot exista momente în care se sugă unii pe alții; acest lucru poate provoca inflamații sau abcese, dar creșterea cantității de hrană ar putea crește riscul de diaree neonatală.
Instrucțiuni despre stimularea eliminării urinei și fecalelor
Un cățeluș nou-născut nu își poate face nevoile singur. Îl stimulezi manual după fiecare masă. Pentru acest proces, folosește o bucată de vată sau un prosop foarte moale, umezit cu apă caldă, masați zona anală și genitală. Unii cățeluși răspund mai bine înainte de masă, alții după; încearcă în ambele cazuri. Țineți evidența urinării și defecării fiecărui cățel, pentru a monitoriza starea de sănătate și a identifica eventuale probleme.
Temperatura, umiditatea și mediul de creștere
Este esențial să menții temperatura ambientală adecvată; puii tineri nu își pot conserva temperatura corporală sau frisoanele pentru a crea căldură. Nu supraîncălzi puii și monitorizează eventualele arsuri dacă folosești părți calde, precum pernute cu apă caldă. În prima săptămână, temperatura aerului ar trebui să fie între 32-35°C și umiditatea 55-65%. La începutul celei de-a doua săptămâni, temperatura poate scădea treptat la 30°C, apoi în cea de-a treia săptămână la 27°C, iar în cea de-a patra săptămână la 24°C. După cinci săptămâni, scade temperatura la 22°C sau lasă la temperatura camerei. Dacă puii stau mereu unul peste altul, este semn că le este frig; dacă sunt foarte despărțiți, le e prea cald.
Imunitate, colostru și vaccinări
Colostrul conține anticorpii care conferă imunitate în primele zile de viață. Cățelușii care nu au primit colostru pot avea imunitate scăzută; de aceea vaccinarea corespunzătoare este foarte importantă. Începeți tratamentul la 2 săptămâni, repetați la 4, 6 și 8 săptămâni, apoi utilizați un produs preventiv pentru paraziții intestinali. Folosind o combinație de produse antiparazitare pe parcursul unui an, riscul este redus. În cazul riscului de mortalitate neonatală, IgY poate fi o opțiune în cazul puilor cu lipsă de imunoglobuline din colostru.
Fii atent la posibilitatea mastitei la femelă; monitorizează zilnic glandele mamare și, dacă apar semne precum inflamație, culoare schimbată a laptelui sau letargie, consultă imediat veterinarul. Mastita poate afecta creșterea puilor și poate necesita tratament cu antibiotice. În cazul mastitei, o parte dintre autori recomandă ca puiii să sugă în continuare pentru a evita galactostaza; alții recomandă trecerea la substitut de lapte. Decizia trebuie să țină seama de sănătatea puilor.
Neonatologie, igienă și echipament
În cazul în care mama nu poate alăpta, înlocuitorii de lapte sunt indispensabili. Este important să nu schimbi tipul de lapte pe parcursul creșterii; schimbările pot provoca probleme stomacale. Laptele poate fi administrat prin biberon sau tub; preferabil este biberonul, dacă este posibil. Folosește biberoane special concepute pentru cățeluși, cu tetine adecvate, pentru a controla fluxul de lapte. Evită fluxul prea rapid, deoarece poate duce la aspirație și pneumonie. Dacă folosești tubul, este pentru puii foarte slăbiți sau cu palatoschizis; tubul este doar o soluție temporară.
Hrana lichidă sau semi-lichidă se pregătește conform instrucțiunilor producătorului, iar înlocuitorii comerciale de lapte asigură o nutriție adecvată. Tabla 1 și Tabelul 2 din resursele de specialitate arată dozele și componența, însă este important să verifici recomandările producătorului și să nu depășești dozele zilnice. În timpul primelor 3-4 săptămâni, puiul poate mânca 6-8 mese pe zi; pe măsură ce crește, numărul meselor scade, iar porțiile cresc.
Hrănirea cu biberonul
Înțărcarea și tranziția la mâncare solidă
În a patra săptămână, mâncarea semilichidă se administrează 4-5 ori pe zi; în această perioadă, treptat trece la hrană semilichidă cu consistență de terci, apoi la hrana umedă cu textură similară pastei. În mod uzual, înțărcarea începe în jurul vârstei de 4-5 săptămâni; până la 8-10 săptămâni, puiul poate începe să accepte mâncare uscată, poate fi umezită pentru a facilita înghițirea și poate trece la hrană pentru juniori. Hrana uscată fără cereale poate fi potrivită pentru sistemul digestiv sensibil. Începerea hrănirii la vârsta potrivită depinde de greutatea puilor, de starea mamelor și de recomandările veterinarului.
În general, puii vor mânca 6-8 mese pe zi în primele săptămâni, iar apoi treptat frecvența scade. Până la înțărcare, asigură-te că puiul este hrănit în porții mici, regulat și monitorizează greutatea pentru a ajusta cantitatea. Dieta mamei are o influență semnificativă asupra calității laptelui, iar cerințele sale energetice cresc considerabil în perioadele de lactație. Suplimentele pot fi utile, dar numai cu echilibru nutrițional corect, pentru a evita deficiențele.
Monitorizarea sănătății și semnele de alarmă
Examină regulat puiul pentru semne de bine sau rău: tonus muscular, comportament, greutate și fecale. Dacă apare vărsături, diaree severă, letargie, scădere în greutate sau scăderea apetitului, contactați veterinarul. La începutul femelei lactația poate fi limitată; monitorizează producția de lapte și starea puilor. Dacă laptele nu este suficient sau apare mastita, este necesară intervenția veterinară și pot fi necesare substituturi de lapte.
La final, creșterea cu succes a cățeilor orfani necesită un program strict într-un mediu sigur și sănătos. În majoritatea cazurilor, nu rămâne un singur cățeluș orfan; este posibil să gestionezi cu eficiență un cuib numeros. Urmărește cu strictețe regimul de hrană, igienă, căldură și stimulare a eliminărilor, pentru a asigura o sănătate optimă și o creștere normală.
Aspecte practice despre igienă, temperatură și spațiu
Întreținerea unui spațiu curat, aerisit, lipsit de praf și protejat de curenți de aer este esențială. Cutia sau cușca folosită pentru adăpost trebuie să ofere un spațiu confortabil, cu locuri pentru surse de încălzire și zone de mișcare. Evită igrasia sau mediile cu mucegai, deoarece cresc riscul de infecții respiratorii. Folosește o cutie sau un transportor adecvat și asigură un cuib cald, sigurat și liniștit. Temperatura optima inițială a mediului este crucială pentru termoreglare; monitorizează frecvent temperatura puilor în primele 3 săptămâni pentru a preveni hipotermia.
O sursă de căldură reglabilă, cum ar fi un bec de 25W sau o pernă cu încălzire, poate face diferența în primele săptămâni. Oferă puiilor spațiu pentru a se apropia sau îndepărta de sursa de căldură. Umiditatea optimă este în jur de 50-60%. Un aer excesiv de uscat poate accelera deshidratarea, iar umiditatea prea mare poate favoriza apariția mucegaiului sau infecțiilor.
La final, dacă te simți nesigur despre orice aspect al îngrijirii, consultă un veterinar; îngrijirea puilor de câine orfani este o responsabilitate mare, dar cu informare corectă, este posibil să oferi o viață sănătoasă și plină de creștere armonioasă.
tags: #cresterea #cateilor #cu #biberonul
Postări populare:
- Vizita la ginecolog înainte de nuntă
- Experiențe ale femeilor însărcinate în luna iunie: forumuri și opinii
- Ce înseamnă 25.000 mIU/mL beta-hCG la 8 săptămâni de sarcină?
- La ce vârstă devine bebe independent la masă și cum să-l încurajăm să mănânce singur
- Concediul paternal în România: obligații ale angajatorului