Lungmetrajul ”4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”, regizat de Cristian Mungiu, recompensat cu trofeul Palme d'Or la Cannes, în 2007, a fost inclus în topul 100 al celor mai bune filme din secolul 21, potrivit unui sondaj realizat de BBC Culture, informează News.ro.
Filmicul este inspirat din drama avorturilor ilegale din România comunistă şi îi are în rolurile principale pe Anamaria Marinca, Laura Vasiliu şi Vlad Ivanov.
Acest lungmetraj, lansat pe marile ecrane în anul 2007, a câştigat prestigiosul Palme d'Or, cel mai important trofeu decernat la Festivalul de film de la Cannes.
Alte pelicule cu participare românească se află în topul întocmit de BBC Culture - ”Son of Saul” (regizat de László Nemes, în 2015), cu actorul român Levente Molnar în distribuţie, ocupă locul al 34-lea, ”The Master” (regizat de Paul Thomas Anderson, în 2012), al cărui director de imagine a fost Mihai Mălaimare Jr., se află pe locul al 24-lea, iar ”Toni Erdmann” (regizat de Maren Ade, în 2016), al cărui producător român a fost Ada Solomon, ocupă locul 100.
Sondajul BBC Culture a fost realizat pe baza voturilor exprimate de un număr de 177 de critici de film provenind din 36 de ţări.
Pe primul loc în acest sondaj se află filmul ”Mulholland Drive”, regizat de David Lynch, în 2001.
Filmul îi are în rolurile principale pe Justin Theroux şi Naomi Watts şi i-a adus lui David Lynch o nominalizare la Oscar, la categoria ”cel mai bun regizor”.
Película spune povestea unei actrițe aspirante care se mută la Los Angeles şi se împrieteneşte cu o femeie amnezică.
”Mulholland Drive”, deşi nu a avut încasări spectaculoase, i-a încântat pe criticii de specialitate şi a generat cronici elogioase în publicaţiile cinematografice.
Filmului In the Mood for Love, cu Maggie Cheung şi Tony Leung în rolurile principale, are o acţiune plasată în Hong Kong, în anii 1960, şi ocupă locul al doilea în sondajul BBC Culture.
Pelicula, lansată în anul 2000, a fost regizată de cineastul Wong Kar-wai şi a fost nominalizat la trofeul Palme d'Or.
Filmului There Will Be Blood, lansat pe marile ecrane în 2007, se află pe poziţia a treia.
Regizat de Paul Thomas Anderson, filmul îi are în rolurile principale pe actorii Daniel Day-Lewis şi Paul Dano şi spune povestea unui reprezentant al industriei petrolului, nemilos şi aparent lipsit de omenie, aflat în căutarea bogăţiei.
Spirited Away (2001), o animaţie japoneză regizată de Hayao Miyazaki, ocupă locul al patrulea, iar pelicula Boyhood (2014), regizată de Richard Linklater - cel mai recent film din Top 10 - se află pe locul al cincilea.
Topul 10 al celor mai bune filme din secolul al XXI-lea este completat de peliculele Eternal Sunshine of the Spotless Mind (2004), The Tree of Life (2011), Yi Yi: A One and a Two (2000), A Separation şi No Country for Old Men (2007).
Spotlight, câştigătorul Oscarului pentru cel mai bun film din 2016, se află pe locul al 88-lea.
Doar alte două filme care au câştigat premiul Oscar la această categorie au reuşit să pătrundă în topul 100 - No Country For Old Men (locul 10) şi 12 Years a Slave (locul 44).
Cinematografia românească a cunoscut o transformare radicală începând cu începutul anilor 2000, odată cu apariția a ceea ce critica de film a numit „Noul Val românesc”.
Noul val românesc, cunoscut internațional și sub denumirea de Noul Cinema Românesc, desemnează o serie de filme realizate în România începând cu mijlocul anilor 2000, care au atras rapid atenția publicului și a criticilor de film de pe plan internațional.
Debutul simbolic al acestui curent este marcat de două scurtmetraje lansate în 2004: Un cartuș de Kent și un pachet de cafea, în regia lui Cristi Puiu, distins cu Ursul de Aur la Festivalul Internațional de Film de la Berlin, și Trafic, regizat de Cătălin Mitulescu, care a obținut premiul Palme d’Or pentru scurtmetraj la Festivalul de la Cannes.
Noul Val românesc se inspiră, în parte, din tradiția curentului omonim francez din anii ’60, dar propune o estetică proprie, centrată pe realism, minimalism și introspecție socială.
Aşa-numitul „val” al noilor regizori români îşi făcea simţită prezenţa cu tot mai multă forţă, atât pe plan naţional, cât şi internaţional, prin succese notabile, recenzii elogioase şi prezenţe în marile jurii de festival.
În 2009, Corneliu Porumboiu revine cu Poliţist, adjectiv, consolidând ideea că lungmetrajul românesc are un loc bine stabilit la Cannes, o dată la doi ani.
Craciunizarea temelor, cum ar fi în 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, indică faptul că regizorii români nu doar reflectă realitatea, ci o transfigurează cinematografic.
Cristian Mungiu a ales drumul regiei, deşi ar fi putut deveni cu uşurinţă scriitor, istoric sau colecţionar de poveşti din toate colţurile lumii.
Talentul său se vede clar în modul în care îşi construieşte filmele - cu o viziune clară, personală, pe care nu se sfieşte să o exprime public ori de câte ori are ocazia.
„4 luni, 3 săptămîni și 2 zile” este un film așezat sub semnul alegerii - sau, mai exact, al lipsei de opțiune într-un regim care controlează nu doar corpurile, ci și conștiințele.
Amplasat în România comunistă a anului 1987, filmul urmărește o zi din viața a două studente - Otilia și Găbița - în timp ce încearcă să obțină un avort ilegal.
Tema centrală este, fără îndoială, dreptul (sau lipsa dreptului) femeii de a decide asupra propriului corp, dar Mungiu nu oferă discursuri; în schimb, creează o tensiune morală, crud de realistă, în care privitorul este forțat să simtă, nu doar să judece.
Mungiu nu se limitează la a expune realitatea crudă a regimului comunist din România, ci o transformă într-o experiență cinematică complexă, încărcată de tensiune și emoție autentică.
Filmului îi aparține un stil narativ minimalist, dar incisiv, cu accent pe detalii aparent banale, dar încărcate de semnificație, ceea ce aduce o tensiune constantă și o atmosferă apăsătoare, fără a apela la efecte dramatice exagerate.
Regizorul invită spectatorul să intre în pielea personajelor, să simtă frica, anxietatea și disperarea lor.
Mungiu optează pentru cadre lungi, nemișcate, aproape documentare, care cresc gradual tensiunea și creează un sentiment claustrofobic.
Montajul este inexistent în sensul clasic: nu există tăieturi rapide sau muzică de fundal care să dirijeze emoția.
Pe de altă parte, „4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile” nu se mulțumește doar să redea o realitate istorică, ci explorează și temele universale ale umanității: solidaritatea, frica, curajul, sacrificiul și moralitatea într-un context dificil.
Este o lecție despre ce înseamnă să trăiești într-o societate în care libertatea personală este extrem de limitată, dar și despre capacitatea oamenilor de a-și păstra demnitatea și umanitatea în fața unor alegeri dure.
Filmul a influențat decisiv cinema-ul românesc, deschizând drumul pentru o nouă generație de cineaști care și-au asumat să spună povești personale și sociale cu onestitate și stil propriu.
A primit, pe drept cuvânt, Palme d’Or la Cannes, fiind un punct de referință în istoria filmului românesc contemporan.
Limbajul vizual este auster, cu o paletă cromatică rece, dominată de nuanțe gri și cenușii, care reflectă atmosfera apăsătoare a regimului comunist.
Decorurile și costumele sunt atent alese pentru a reda autentic epoca, fără să cadă în kitsch sau exagerări.
Interpretările actorilor sunt unul dintre punctele forte ale filmului.
Anamaria Marinca, în rolul Otiliei, oferă un repertoriu remarcabil, plin de subtilitate și profunzime.
Otilia este prezentată ca o femeie puternică, dar vulnerabilă, care încearcă să găsească o soluție într-o situație aproape imposibilă.
Prin privirile și gesturile ei, Marinca reușește să transmită întreaga complexitate a personajului, fără să cadă în melodramă.
Laura Vasiliu, care o interpretează pe Găbița, prietena aflată în dificultate, oferă un portret credibil al unei femei aflate la limita disperării, dar care încă speră la o ieșire din impas.
„Chimia” dintre cele două actrițe este naturală, ceea ce contribuie la autenticitatea relației și la tensiunea dramatică a filmului.
De asemenea, rolurile secundare sunt interpretate cu mare atenție la detalii, contribuind la creionarea unui tablou social complet și realist.
Fiecare personaj, indiferent de cât timp apare pe ecran, pare să aibă propria poveste, un motiv clar pentru acțiunile sale.
Vlad Ivanov (Domnul Bebe) construiește un personaj înfiorător tocmai prin calmul și normalitatea cu care abuzează de putere.
În planul semnificațiilor, titlul însuși - „4 luni, 3 săptămîni și 2 zile” - este un memento clinic al duratei sarcinii, dar și o măsură exactă a timpului în care s-a incubat o alegere imposibilă.
Trailer WISDOM - Înapoi la origini
Cristian Mungiu a declarat că povestea filmului este bazată pe o experiență trăită de o cunoștință din studenție, care a ajutat o altă fată să facă un avort ilegal.
Filmumul este mai puțin despre avort și mai mult despre vinovăție, responsabilitate, tăcere și solidaritate feminină într-o lume care le refuză femeilor orice control.
Cinema-ul românesc a explorat adesea marginalizarea individului în raport cu autoritatea, însă puține filme au redat cu atâta finețe și durere condiția femeii într-un sistem care îi refuză libertatea ca „Ilustrate cu flori de câmp” (1975), film din care „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile” (2007) pare că se inspiră în mare parte.
Deși despărțite de trei decenii și două regimuri, cele două pelicule pun în lumină personaje feminine care, într-o societate dominată de ipocrizie și control, subt analizate din unghiuri diametral opuse.
Ambele au ca subiect similar tragediile provocate de avorturile clandestine care au proliferat în urma intrării în vigoare a decretului de restricție a avorturilor.
Acțiunea filmului este plasată în ultimii ani ai regimului Ceaușescu și urmărește, pe parcursul unei singure zile din anul 1987, povestea a două studente, Otilia și Găbita, care încearcă să obțină un avort ilegal.
Este foarte important să înțelegem, la nivel istoric și moral, acest lucru, pentru a putea intra în rezonantă cu atitudinea lui Mungiu.
Artistul nostru nu e deloc moralist și moralizator, nu enunță, nu declară - nu face nimic altceva decât să povestească, deoarece un regizor de film este în primul rând, eminamente, un story-teller.
Dincolo de semnificațiile relevate mai sus, acea imagine a foetusului este obligatorie în economia de ansamblu a filmului - ea constituind un vârf dramatic esențial, în continuarea căruia toate consideratiile morale ale întregii povesti se potentează mult mai puternic.
Acelasi curaj calm și stăpân pe sine se relevă din întregul ansamblu al regiei filmului.
tags: #cristian #mungiu #filmul #lui #despre #avort