„Pentru pastel, este prima dată când avem un om desemnat pe New Business și ne bucurăm că acest om este Maria. Până acum pastel s-a dezvoltat organic, am fost onorați că am fost recomandati de clienții noștri și am construit ca urmare a reputației noastre.”
Sunt fericită să-mi pun experiența și energia în slujba unei agenții 100% românești și independente, a unei organizații care valorizează integritatea și umanitatea la fel de mult precum creativitatea și eficacitatea. „Sunt fericită să-mi pun experiența și energia în slujba unei agenții 100% românești și independente, a unei organizații care valorizează integritatea și umanitatea la fel de mult precum creativitatea și eficacitatea.”
M-am simțit imediat de-ai casei. A ajutat mult faptul că suntem cu toții la birou și că lucrăm literalmente cot la cot. Pe lângă faptul că aici și oamenii, și termenele sunt respectate, că sunt urmărite nu doar rezultatele de business, dar și impactul social, un privilegiu de care mă bucur este faptul că fac parte dintr-o echipă asumată, matură, agilă, cu competențe complementare și toate in-house.
În colaborare cu Voxa, Cristina Trepcea a scris și înregistrat colecția de afirmații pozitive „Vocea care contează”. Campania include opt episoade care pot fi ascultate gratuit până la finalul lunii aprilie. În afară de afirmații sau mantre, modul în care noi putem să gestionăm stresul și anxietatea are legătură cu relația noastră cu noi înșine.
Bineînțeles, stresul și anxietatea, chiar depresia, sunt niște consecințe ale unei relații incorecte, insuficiente, precare cu noi înșine. Journaling - mă așez și îmi scriu gândurile. Contează foarte mult să scriu, să intru într-o conversație cu mine însămi. Uneori îi scriu persoanei care a avut o problemă. Spre exemplu, am avut o ședință unde nu am avut cea mai bună prestație, devin nesigură pe mine și îmi măresc prin această conversație neplăcută cu mine însămi anxietatea și nemulțumirea de sine. Or, să inversezi acest proces schimbă lucrurile.
Merg acasă, deschid caietul sau iau o foaie de hârtie și scriu, intrând într-o conversație cu partea aia din mine care astăzi a avut o prestație mai proastă și îi dau dragoste și înțelegere. Exact așa cum aș face cu un prieten. Practic, în timp, asta mă va duce la o relație de prietenie cu mine însămi.
Uneori, pot să scriu ca și cum i-aș scrie variantei mele de 100 de ani, întrebând care ar fi cel mai bun lucru pe care aș putea să-l fac. „Tu, care ai 100 de ani și ai trecut deja prin viață, ai deja toate răspunsurile și știi adevărul despre tot ceea ce mișcă înauntru și în afară…”.
Punând acele întrebări și dându-mi voie să răspund la ele prin imaginație, mă detensionez exact la fel cum m-aș detensiona dacă aș avea o conversație cu cineva care mă ascultă. Citește și: De ce nu funcționează rezoluțiile de Anul Nou. Dr. Meditația - meditația este un alt obicei extraordinar de bun. Chiar spuneam într-unul dintre șirurile de afirmații pe care le-am înregistrat, că nu este cea mai bună idee să ne imaginăm că noi ne apucăm să medităm când e furtună în mintea și în sufletul nostru.
- Întâi mă liniștesc. Pot să sar prin casă, să fac sport, să fac un duș, să cânt, să fac ceva care să mă relaxeze.
- Apoi, cu o minte cât se poate de relaxată, merg într-un spațiu de liniște. Acolo, în liniște, se schimbă pur și simplu combinația mea energetică.
- Bineînțeles, pentru unii meditația poate fi ceva nou. Dar ne putem referi și la rugăciunea pe care am învățat-o de la bunici și care este foarte folositoare.
Rugăciunea fixă pe care a scris-o un înțelept înaintea mea, indiferent despre ce preot sau sfânt vorbim, poate să nu fie decât o mantră. Citește și: Ce se întâmplă în creierul unui om înainte să înșele. N-are „nici rușine, nici frică”.
Din întrebare, eu aud o convingere pe care cu toții o găzduim: egoismul și altruismul sunt diametral opuse. Să mă pun pe mine pe primul loc nu este neapărat un act egoist. Eu din propria mea plăcere fac bine altcuiva. Îmi face mie cu adevărat bucurie și plăcere și o fac pentru mine, atunci când am un act cu adevărat generos. Pentru că, dacă ceea ce fac are un scop ascuns (să primesc atenție, să ies în evidență, să primesc în schimb o poziție, laude sau ceva material), asta nu mai este altruism.
Adevăratele acte de generozitate sunt cele făcute de oamenii care nu se pot abține și fac asta în propriul lor interes de a se simți bine. Bineînțeles că există și un exemplu care îmi trece acum prin cap. Copilul căruia i se face o injecție este foarte supărat și nu dorește să i se întâmple chestia asta. Are impresia că i se întâmplă un rău. Mama lui ce face, se lasă înduplecată de faptul că spune: „Mama, mama n-o lăsa pe tanti să-mi facă injecție”? Sau îi va face totuși injecția deoarece este bine pentru el?
Sunt momente în care binele nu se simte neapărat plăcut, dar asta nu înseamnă că nu e bine, atunci când ceea ce faci, faci cu adevărat pentru binele persoanei pe care o slujești la momentul acela, pentru care faci ceea ce faci. Citește și: Combate stresul cu aceste tehnici recomandate de psiholog. Nu te costă nimic!
De cele mai multe ori, vocea critică ne dă niște beneficii ascunse. Eu mă critic în timp ce sunt criticată. Această experiență mă rupe în două. Este o parte din mine care a greșit și este criticată. Și este partea care critică și care este deținătoarea adevărului, a înțelepciunii, a binelui. Chiar dacă eu am făcut o greșeală, este o parte din mine care știe ce e bine.
Și îmi dă mie în cap cu niște gesturi, cu o energie, o atitudine, uneori chiar cu niște cuvinte, pe care eu le-am învățat în timp de la criticii care m-au criticat de-a lungul vieții mele. Această voce critică este o sumă a vocilor mamei, tatălui, bunicului, dirigintelui, profesoarei de franceză, antrenorului de sport. Este o voce antrenată și validată ca fiind o voce superioară, deținătoare a adevărului și a valorilor superioare. Este important să scot la tablă această voce. Să mă uit la ea și să o disting ca pe cineva de care nu mai am nevoie în momentul acesta.
Poate că eu pot decide singură ce este bine pentru mine sau nu, și să o fac cu blândețe și cu calm. Poate că o să găsesc chiar pe cineva, dacă fac un efort conștient, după care să-mi copiez această voce. Așa cum vocea critică este copiată după cei care m-au criticat și m-au bătut la cap cu ce e bine dintr-o poziție de putere. Poate că această nouă voce, până când o să o găsesc pe a mea, o să sune ca vocea unei bunici, care mi-a spus: „Hai că nu înseamnă că ești greșit dacă ai greșit. Sau altcineva care mi-a spus: „Ai curaj că vei depăși lucrurile astea”.
Căutând această voce și căutând inclusiv în interiorul nostru bunătatea și iubirea, cum am spus, care apar din exercițiul iubirii de sine, vocea care contează începe să ocupe din ce în ce mai mult loc. Și putem să o dăm mai tare, în așa fel în încât să aibă expunerea pe care vocea critică a avut-o întotdeauna. Poate că, la un moment dat, o să avem un soi de meci între cele două voci. Însă de noi depinde pe cine vom decide să credem. O să vină cu foarte mare susținere cea care ne-a antrenat toată viața în a crede cu îndoială și cu lipsă de respect despre noi înșine.
Dar cu această voce nouă, vom avea niște rezultate foarte interesante de pace, de plăcere de a fi. Poate vom fi mai îndrăzneți, poate vom fi mai curioși. Odată cu noul an şcolar, emisiunile de parenting de la Itsy Bitsy FM sunt realizate de Cristina Trepcea. „Am văzut în ce măsură şi cu ce efect sunt modelaţi copiii noştri de ecranele electronice şi cât de mare este singurătatea celui care nu este însoţit de părinţi prin lumea virtuală.
Şi pot să spun că cel mai important lucru pe care l-am învățat este să învăț în fiecare zi… de la copii şi de la părinţi, de la cei care au curajul să ceară ajutor şi de la cei care caută să îl ofere. Potrivit sursei citate, Cristina Trepcea a găsit formula prin care să fie de ajutor mai multor părinți cu noua emisiune radio „Psihotaclale”. „«Psihotaclale» este o emisiune unică în peisajul media românesc şi vine să împlinească o nevoie reală a părinților, dându-le o mână de ajutor.
De mult timp ne-am dorit să avem o asemenea emisiune interactivă şi acum am găsit omul potrivit care să o realizeze, în persoana Cristinei Trepcea - jurnalist, psiholog şi mamă. Promitem să abordăm subiecte grele precum ruşinea, vinovăţia, sexul, moartea şi altele, care fac şi ele parte din viaţă. Începând din 3 septembrie, în fiecare seară de joi, între 21.30 şi 23.00, la emisiunea „Psihotaclale”, Cristina Trepcea aşteaptă telefonul ascultătorilor la 0725.300.700.
Totodată, Cristina Trepcea aduce la Itsy Bitsy FM, zilnic, în timpul săptămânii, între 16.00 şi 16.30 şi, în reluare, de la 22.00 la 22.30, câte un specialist de marcă în emisiunea „Meditaţii pentru părinţi”, pe care de asemenea o realizează la acest post de radio. Cristina Trepcea a urmat studii de ştiinţe politice şi psihologie în România şi studii de jurnalism în SUA şi Irlanda. Postul de radio pentru copii Itsy Bitsy a început să emită pe 6 decembrie 2005.
A făcut studii de științe politice și psihologie în România și studii de jurnalism în SUA și Irlanda. A fost jurnalist de radio, redactor la Pro TV, corespondent la Consiliul Europei și consilier al fostului premier al României, Adrian Năstase, în perioada ianuarie 2001 - noiembrie 2002. Acum este membru CNA și psihoterapeut. Cristina Trepcea împlinește astăzi 44 de ani. „Ma uit la lumea și la timpul în care trăiesc și îmi vine în gând blestemul-binecuvântare din China antică: «Să trăiești vremuri interesante».”
Unii dintre noi pariază în viață pe pericole, iar alții mizează resursele lor de timp și de energie pe oportunitate... și, pentru aceștia, vremurile astea sunt o binecuvântare. Eu încerc să fiu printre acestia din urma, să văd tot ce se întâmplă ca o lecție și să îi văd pe toți oamenii din jurul meu ca pe profesorii mei. Nu am fost niciodată o elevă și nici o studentă silitoare, așa că am multe teme incomplete la materiile importante cum ar fi răbdare, toleranță, încredere, ascultare, generozitate, smerenie, respect pentru reguli... dar sunt dispusă să mi le fac.
Ca să explic exact ce vreau să spun, iată un exemplu: Am avut mereu probleme cu regulile, cu părinții, cu profesorii, cu șefii... însă, părerea mea era că ei au probleme cu mine. Respingeam orice îmi era impus prin metode autoritare. Viața m-a pus să învăț lecția respectului pentru autoritate, punându-mă să merg la CNA, acolo unde se vede cel mai bine cum dispare libertatea când regulile sunt frânte. Ah, și am ajuns să fiu și părinte, și profesor, și șef...
Hobbyurile mele m-au învățat și ele lecții foarte importante despre reguli, despre a accepta și a onora. După ce mi-am dorit o viață întreagă să merg pe motocicletă, în 2009 mi-am luat permisul și motocicleta. Am dat examenul într-o miercuri, iar vineri dimineața am încuiat pe motocicletă și am plecat la mare. Singură. Nu vă grăbiți să admirați curajul! La întoarcere, am căzut destul de urât, pentru că am învățat pe pielea mea că reflexele contează și că se construiesc în timp.
Îmi place mult munca mea la CNA, sunt fascinata de activitatea de psihoterapeut. Dar, din tot ce am făcut până acum ca „muncă”, cel mai tare mi-a plăcut să predau. Acum mulți ani, când fiica mea, Maria Cristina, era mică, grădinița ei nu avea profesor de engleză. M-am oferit eu pentru post, fără angajare formală, desigur, eu lucram deja ca jurnalist. Am predat o limbă străină unor mici oameni minunati, care încă nu știau bine nici o limbă. Am învățat de la ei o mulțime de lucruri despre comunicare, despre inteligența emoțională, și m-am simțit o zână fermecată, pentru că ei mă vedeau așa.
Experiența mea m-a învățat că felul în care alegi ce faci cu timpul tău e ceea ce croiește viața ta. Poți să îți petreci timpul la bibliotecă, la club sau la televizor. Fiecare alege pe ce pariază. Eu am folosit la bibliotecă și la cursuri cea mai mare parte din balotul de timp pe care l-am avut la dispoziție. Dar am rămas „corigentă” la anumite capitole de viață personală, am neglijat oameni și relații... și le-am pierdut. Recunosc, aș vrea să fi petrecut mai mult timp cu Maria Cristina când era mică, să mă fi jucat mai mult cu ea copil. Dar mă joc acum.
De ce mi-e cel mai dor de ziua mea? De mama. A plecat de pe planeta asta acum mai multi ani, dar lipsa ei îmi e prezentă în fiecare zi. Și mai ales azi. Dar știu că, dacă nu m-ar fi lăsat singură, nu aș fi aflat cata putere am.
Imaginea de sine | Cristina Trepcea | TEDxIasi
Îmi place ce spune Maica Tereza în legătură cu asta: „Știu că Doamne-Doamne nu îmi dă mai mult decât pot să duc, dar uneori tare aș vrea să nu aibă atâta încredere în mine”.
Această colecție de idei și experiențe surprinde multiple linii de heliportare a personalității profesionale a Cristinei Trepcea, de la RMN-ul misiunii sale în mass-media, la impactul personal asupra familiei și comunității.
tags: #cristina #inspectorul #pro #maternitatea #giulesti
Postări populare:
- Atrăsături ale cauzelor de avort la 16 săptămâni de sarcină
- Cum să păstrezi hainele bebelușului albe fără chimicale nocive: 7 metode eficiente
- Situația Complexă Doctor Pediatru
- Legendele despre surzenie în Beethoven: context genetic și medical
- Idei inspirate pentru anunțul sarcinii: mesaje pline de căldură