Nu vă îngrijorați de forma, uneori ciudată, a capului bebelușului vostru, cu asimetrii, bose sanguinolente sau pete roșii la nivelul feței.
Pielea unui nou-născut este delicată, la fel ca și sistemul imunitar (ce luptă împotriva virusurilor și bacteriilor), care este în curs de dezvoltare. Pielea bebelușilor este, de regulă, moale și delicată. De fapt, pielea unui bebeluș este cu 20% mai subțire decât cea a unui adult, ceea ce o face mai susceptibilă la schimbările de mediu.
Mulți copii sunt predispuși la iritații ale pielii în primele luni de viață. Cu toate acestea, există metode de prevenție și tratament, astfel încât prichindelul să nu simtă niciun disconfort la nivel cutanat și să aibă pielea sănătoasă și catifelată. Cei mai mulți bebeluși vor avea pielea uscată și vor dezvolta erupții cutanate sau alte afecțiuni ale pielii în primele luni de viață. Evitarea factorilor declanșatori poate contribui la prevenirea reapariției erupțiilor cutanate.
La naștere, pielea bebelușului va avea, de regulă, o culoare violet-roșiatică. În primele câteva zile până la câteva săptămâni de viață, bebelușul poate dezvolta o formă de acnee pe față. De asemenea, unii bebeluși au porii obturați, o problemă medicală cunoscută sub numele de milia. Porii arată ca niște coșuri mici, dar nu reprezintă un semn de infecție. Aerul uscat și rece din timpul iernii face ca pielea să rețină mai puțină umiditate. Bebelușii au pielea mai delicată și mai sensibilă decât adulții.
Trecerea din mediul lichid în mediu uscat determină tot felul de reacții la nivelul pielii: de la pete roșii, răspândite pe цел corpul, descuamări pe zone largi, până la erupții extinse, fără semnificație de boală. Căldura. Bebelușii nu își pot regla temperatura corpului la fel de eficient ca adulții și nici nu pot elimina cu ușurință excesul de transpirație. Drept urmare, bebelușii expuși la temperaturi ridicate și aer umed vor avea, adesea, erupții cutanate termice. Saliva în exces. Una dintre cele mai frecvente probleme ale pielii bebelușului apare ca răspuns la expunerea îndelungată la salivă pe bărbie, obraji, gât sau piept. Materialele textile.
Unul dintre primele lucruri pe care părinții le observă este că o parte a cordonului ombilical este încă atașată de burtica bebelușului. Acea secțiune mică, denumită bont ombilical, se va usca și în cele din urmă va cădea singură. De regulă, rămâne atașată între o săptămână și trei săptămâni de la naștere. Până cordonul ombilical se desprinde, este important ca acea zonă să fie în permanență uscată și să fie evitată în timpul spălării. In uter, fătul se hrănește prin intermediul vaselor de sânge, care sunt strânse în cordonul ombilical. Acesta leagă corpul mamei de ombilicul copilului. La naștere cordonul se taie. Acesta nu se pansează; nu se tratează cu nimic, pentru că se vindecă singur, prin uscare.
Ce vedem primul lucru când ne uităm la bebelușul nou-născut? Vedem o erupție punctiformă, albă, cu aspect de ”coșuri” dar mai mici, care apar la nivelul feței și care au semnificație hormonală - miliara noului-născut. Vedem că unii nou-născuți au puf pe corp ( lanugo), mai dezvoltat la prematuri.
Ce vă ”sare în ochi”? Semnele din naștere: semne rosii ( pete materne) pe pleoape, frunte, ceafă - dispar după 1 an; semne în formă de căpșună ( angiom); pată cafenie (pata mongoloidă), la spate, în capătul coloanei vertebrale, de cauză ereditară. Apreciați împreună cu pediatrul semnificația lor. “Sarutul ingerilor”, "ciupiturile berzei", "capsunele", "pete cafea cu lapte"... exista tot felul de denumiri populare pentru semnele cu care vin pe lume unii bebelusi. Medicul primar pediatru Gabriela Oproiu de la Institutul pentru Ocrotirea Mamei și Copilului spune că mai există o categorie de semne permanente. Sunt acele pete hipercrome (brune sau vinetii) care apar in regiunea lombo-sacrala (partea de jos a spatelui, fese). Alunitele sau alte leziuni pigmentare care ridica suspiciuni pot fi excizate chirurgical si analizate histopatologic. Medicul va tine o evidenta a semnelor cu potential patogen, cum ar fi cele de mari dimensiuni sau cele amplasate langa ochi. De asemenea, alunitele-gigant trebuie monitorizate, pentru ca prezinta un risc mai mare de a deveni canceroase decat alunitele mici. Nu se stie de ce unii copii se nasc cu semne pe piele, in timp ce altii nu. Uneori pot fi mostenite de la parinti. Alteori, semnele din nastere apar deoarece unele vase de sange nu s-au dezvoltat normal ori au ramas strans grupate. Un semn din nastere de mari dimensiuni, mai ales daca este la vedere, poate face copilul sa se simta complexat sau timid. In aceste situatii, copilul este bine sa fie dus la medicul dermatolog, care poate masca defectul prin machiaj profesionist. Semnul poate fi acoperit si prin tunsoare. Dar toate aceste solutii nu elimina defectul, unii copii fiind in continuare serios afectati din punct de vedere psihologic. In acest caz se poate opta pentru un tratament cu corticosteroizi, laserterapie sau interventie chirurgicala clasica. Dintre toate tipurile de semne din nastere, hemangioamele sunt candidatele cele mai frecvente la tratament. Mai mult decat atat, hemangioamele situate pe pleoape, in zona gurii, la nivelul organelor interne au indicatii absolute de tratament. Tratamentul cu corticosteroizi (prednison) se poate administra pe cale orala sau prin injectare directa la nivelul hemangiomului. Corticosteroizii determina diminuarea sau oprirea din crestere a hemangioamelor dupa doua-patru saptamani de tratament. Terapia cu laser este indicata in cazul hemangioamelor de culoarea vinului. Desi nu indeparteaza complet petele, laserul le atenueaza considerabil. Interventia chirurgicala se impune cand celelalte forme de tratament nu au fost eficiente sau in cazul hemangioamelor situate la nivelul organelor interne. ATENTIE! Parintele este bine sa previna pe cat posibil scarpinarea sau zgarierea semnelor din nastere. Hemangioamele contin vase de sange care pot sangera. In cazul in care semnul din nastere creste sau a suferit un traumatism, parintele trebuie sa mearga cu copilul la medic. Totodata, daca hemangiomul devine dureros si sangereaza, se va aplica un pansament steril si se va consulta de urgenta un specialist.
La unii copii cu teren atopic, poate apare o reactie cutanata tip eritem extins insotita de edeme, sau leziuni hiperkeratozice (uscate, aspre, descuamate), asociate sau nu cu simptome digestive la administrarea de lapte praf (care contine proteine din laptele de vaca), la anumite alimente consumate de mama care alapteaza, la anumite produse cosmetice nepotrivite pentru nou-nascuti, detergent, etc. Dintre alimentele consumate de mama care pot produce alergii la copil se numara: ciocolata, cafeaua, fructele de padure, anumite seminte, oul, glutenul, produsele din lapte de vaca, orice produs semipreparat sau care contine coloranti, conservanti, amelioratori de gust, etc. Aceasta manifestare cutanata reprezinta o adaptare la mediul extrauterin. Aspectul leziunilor este similar alergiei, diferenta intre alergie si ”eritemul alergic” este ca, in cel de al doilea caz , manifestarile cutanate pot sa treaca de la sine, sau se pot extinde, dar nesistematizat, unele apar, altele dispar, nu sunt periculoase si nu sunt insotite de edem (umflarea) palmelor, plantelor, buzelor.
Aceasta forma de manifestare a pielii reprezinta o eruptie polimorfa pe tot corpul, dar predominant in zona gatului, a pliurilor, a regiunilor neexpuse la aer, unde copilul transpira si evaporarea transpiratiei nu este posibila. In aceasta situatie discutam despre mici puncte albe-galbui, usor proeminente, pe fata, in special in zona nasului, care reprezinta o acumulare de grasime. In primele luni de viata, pe pielea capului, la radacina sprancenelor, se formeaza la anumici copii, cruste galbene seboreice, uneori in strat gros. Scuamele subtiri si fragmentate se pot indeparta dupa baita prin perierea blanda.
Este o forma de iritatie a pielii situate sub scutec - fesier, inghinal, zona genitala, uneori extinsa spre coapse. Din pacate, aceste leziuni deranjeaza copilul - il ustura, in special in momentul eliminarii scaunului sau urinei, acesta este mai agitat, mai iritabil. Cauza eritemului fesier este iritatia produsa de aciditatea urinei sau scaunului nou-nascutului, atunci cand nu este schimbat la timp, sau in anumite situatii cand exista infectii urinare sau digestive. Acestea sunt leziuni tegumentare destul de frecvente, nepericuloase si care se pot confunda cu iritatiile pielii. Acestea sunt zone rosii, cu dimensiuni diferite, bine delimitate, de forma neregulata, intalnite cel mai adesea pe pleoape, frunte, in jurul nasului, occipital (la ceafa), dar si oriunde pe corp. Specificul acestor leziuni este ca nu dispar de la o zi la alta si nu isi modifica culoarea sau dimensiunile, cu exceptia unei intensificari a culorii la plans. Ele reprezinta un conglomerat de vase mici de sange situate sub piele, care s-au dezvoltat in exces, fara functie si care vor involua treptat pana la disparitie in cateva luni.
Nevii pigmentari sunt zone hiperpigmentate, maronii, plane, ca niste alunite mai mari, care reprezinta aglomeratii de melanina in structura pielii.
Petele maronii sunt modificari de pigmentare care pot aparea in diverse zone ale pielii si care variaza ca dimensiune, forma si intensitate a culorii. Acestea pot fi plane sau usor reliefate, izolate sau grupate si pot aparea de la nastere sau se pot dezvolta in timp. Petele cafe-au-lait sunt leziuni pigmentare plate, de culoare maro deschis, care pot aparea inca de la nastere sau in primele luni de viata. Aceste pete sunt, in general, inofensive, dar un numar crescut (mai mult de 6 pete mai mari de 5 mm in diametru) poate indica prezenta unei afectiuni genetice numita neurofibromatoza de tip 1. Efelidele, cunoscute si drept pistrui, sunt pete pigmentare mici, de culoare maronie, care apar in special pe zonele expuse la soare, cum ar fi fata, umerii si bratele. Acestea sunt mai frecvente la copiii cu pielea deschisa si tind sa se accentueze vara. Nevii pigmentari sunt formatiuni benigne care pot fi prezente de la nastere sau pot aparea pe parcursul copilariei. Alunitele pot varia in culoare de la maro deschis la negru si pot fi plane sau reliefate. Melanoza dermica, cunoscuta si ca pata mongolica, este o pata maronie sau albastruie care apare frecvent pe zona lombara la nou-nascuti, mai ales la cei cu pielea mai inchisa la culoare. Este o afectiune benigna, care dispare de obicei spontan pana la varsta de 4 ani. Aceasta forma de hiperpigmentare apare in urma unor leziuni sau iritatii ale pielii, cum ar fi zgarieturi, eruptii cutanate sau infectii. Dupa vindecarea leziunii, pielea poate ramane temporar mai inchisa la culoare in acea zona. Este o afectiune rara la copii, caracterizata prin pete maronii sau gri-albastrui pe fata, gat si trunchi. Cauza exacta nu este cunoscuta, dar se presupune ca este o reactie autoimuna. Lentigo este o leziune pigmentara bine delimitata, mai inchisa decat pistruii, si care nu se estompeaza in sezonul rece. Diagnosticul petelor maronii pe piele la copii se face prin examinare clinica si, uneori, dermatoscopie. RMN sau alte imagini, in special daca sunt implicate structuri nervoase (ex. Tratamentul petelor maronii depinde de cauza acestora. Indiferent de cauza petelor, protectia solara este esentiala pentru a preveni agravarea pigmentarii, precum si aparitia altor leziuni. Pentru hiperpigmentarile postinflamatorii sau alte forme benigne, pot fi folosite creme depigmentante pe baza de hidrochinona, dar si produse care contin acid azelaic, tretinoin sau corticosteroizi. In anumite cazuri, cum ar fi lentigo sau nevi pigmentari inestetici, se poate recurge la tratamente cu laser (ex. laser Q-switched). Pentru multe pete maronii, in special cele benigne, se recomanda doar monitorizarea periodica. Pete maronii pe pielea copiilor sunt, in majoritatea cazurilor, manifestari benigne care nu necesita tratament, dar pot constitui un semnal de alarma in unele situatii. O evaluare medicala atenta este esentiala pentru stabilirea diagnosticului corect si alegerea unei conduite adecvate.
Icterul este una dintre cele mai intalnite afectiuni neonatale. El este, de fapt, un simptom care semnaleaza existent unei boli hepatice. Se manifesta prin coloratia galbena a pielii si a albului ochilor. Desi este destul de frecvent si temporar, icterul la copii poate fi un semn al unei probleme grave de sanatate. El este rezultatul hiperbilirubinemiei, adica al acumularii de bilirubina in fluxul sanguin. Aceasta este o substanta care se produce in timpul descompunerii normale a celulelor rosii din sange. Bilirubina este un pigment galben care trece, de obicei, prin ficat, iar apoi este eliminat din corp. Este important sa consultati un specialist daca bebelusul dumneavoastra prezinta semne ale acestei afectiuni. In majoritatea cazurilor, icterul dispare de la sine. In cazuri grave, in absenta interventiei unui specialist, copilul se poate confrunta cu paralizie cerebrala, pierderea auzului, convulsii sau probleme de vedere.
Icterul este o afectiune des intalnita la nou-nascuti ce se manifesta prin colorarea in galben a pielii si a partii albe a globului ocular. El apare ca urmare a acumularii unei cantitati considerabile de bilirubina in sange, un pigment biliar derivat al hemoglobinei. La nou-nascuti, icterul apare in aproximativ 24 de ore de la nastere si trece de la sine, fara tratament sau urmari in maxim doua saptamani. Cel mai evident simptom al icterului este culoarea galbena pe pielea bebelusului si in albul ochilor. Afectiunea debuteaza, de obicei, pe fata. Odata ce nivelurile de bilirubina din sange cresc, culoarea galbena se deplaseaza spre piept si stomac, apoi, in cele din urma, picioarele si bratele. Daca banuiti ca bebelusul ar putea suferi de aceasta afectiune, contactati urgent un specialist.
Unele globule rosii ale corpului se descompun in fiecare zi si creeaza bilirubina in sange. Cand bebelusul inca se afla in pantece, ficatul dumneavoastra o va filtra pentru el. In aceasta etapa, placenta indeparteaza birilubina din corpul fatului. Dupa nastere, ficatul copilului va elimina si prelucra bilirubina. Prin urmare, este normal ca nivelul bilirubinei unui bebelus sa fie putin mai mare dupa nastere. Uneori, ficatul nou-nascutului nu poate descompune bilirubina la fel de repede pe cat o produce corpul. Astfel, ea va incepe sa se acumuleze. Pentru ca este un compus galben, va ingalbeni si pielea bebelusului. Icterul apare, de obicei, la doua sau la trei zile dupa nasterea bebelusului si dispare in primele doua saptamani. Icterul de alaptare se produce atunci cand bebelusul nu mananca suficient. Este posibil ca laptele dumneavoastra sa nu se fi acumulat inca in san sau copilul sa aiba prinderea. Icterul laptelui matern apare in prima saptamana de viata a bebelusului. Formele usoare de icter se vor rezolva, de obicei, de la sine, pe masura ce ficatul unui copil incepe sa se maturizeze. Formele severe de icter necesita tratament. Fototerapia este o metoda obisnuita si extrem de eficienta. Presupune utilizarea luminii pentru a descompune bilirubina din corpul bebelusului. Pentru efectuarea procedurii, copilul va fi asezat pe un pat special, sub o lumina albastra, purtand doar scutece si ochelari speciali de protectie. In cazuri foarte grave, poate fi necesara o transfuzie. Bebelusul va primi cantitati mici de sange de la un donator sau o banca de sange. Nu ezitati sa apelati la un specialist daca observati semne de icter la bebelusul dumneavoastra. Este rar, dar daca afectiunea nu este tratata, bilirubina poate patrunde in creier si poate provoca leziuni permanente. Nu exista o modalitate de a preveni icterul la nou-nascut. In timpul sarcinii, va puteti testa grupa de sange. De obicei, un medic poate spune daca bebelusul dumneavoastra are icter doar privindu-l. Astfel, se va uita la ochii, gingiile si in scutecul copilului. De asemenea, specialistul va dori sa stie cat de multa bilirubina este in sangele micutului pentru a putea decide daca este necesar un plan de tratament.
Dupa nastere, majoritatea nou-nascutilor fac icter, adica pielea lor, devine galben-portocaliu. Deoarece in uter fatul are nevoie de un numar mai mare de globule rosii pentru a se oxigena, dupa nastere, ele se distrug treptat, eliberand bilirubina. Pigmentul se depune in tegumente si mucose, uneori conjunctival (albul ochiului) pe care le coloreaza in galben. Icterul apare de obicei dupa 24 de ore de viata, atinge un maxim intre 3 si 7 zile, ulterior se remite progresiv. La unii copii alaptati poate dura mai mult, aproximativ una-doua luni, si nu este un motiv de ingrijorare daca copilul creste bine in greutate si medicul a evaluat copilul pentru excluderea altor cauze rare. Deoarece icterul poate sa provoace somnolenta, parintii trebuie sa se asigure ca bebelusul se alimenteaza suficient, sa il trezeasca la 3-4 ore, sa il stimuleze la supt, sa completeze alimentatia la nevoie cu lapte muls sau formula, daca acesta nu suge eficient la san. Cu cat copilul mananca mai mult, va avea mai multe scaune si diureza mai abundenta, icterul se remite.
Coloraţia galbenă a tegumentelor Tegumentul este ţesutul care constituie învelișul corpului. În cazul nou născuţilor, culoarea galbenă a tegumentelor poate fi expresia icterului fiziologic. Icterul apare în mod obişnuit după 24 de ore de la naştere şi dispare sau scade în intensitate de la sine şi fără urmări în una, două săptămâni. La unii bebeluşi, icterul are o culoare mai intensă, la alţii mai puţin intensă.
Tenta albastră a tegumentelor În limbajul medical, culoarea albăstrie a tegumentelor, unghiilor sau mucoaselor se numeşte cianoză. Cianoza se instalează atunci când cantitatea de oxigen din sânge nu este suficientă. Cauzele sunt: insuficienţa cardiacă, bolile pulmonare, aerul sărac în oxigen, malformaţiile congenital cardiace. La bebeluşi, ea se accentuează după ţipete şi, imediat cum observaţi aceste simptome, adresaţi-vă cât mai curând medicului.
Pete roşii pe scalp, faţă, spate, mâini sau gât Emil şi Herta Căpraru aseamănă forma acestor pete roşii cu „fraga roşie de pădure“, în „Mama şi copilul“ (Ed. Medicală, 2011). Apar frecvent la nou născuţi, în diferite zone ale corpului, şi sunt cunoscute, în termeni medicali, drept hemangioame. Cel mai adesea, ele nu pun probleme şi dispar fără tratament. Spre vârsta de un an scad în dimensiuni, urmând ca până la 5-7 ani să îşi diminueze şi culoarea.
Pete roşii pe frunte, pleoape superioare, ceafă „Petele vasculare“, „naevus flammens“ sau „ciupitura berzei“ se manifestă rareori şi pe nas, devenind vizibile când bebeluşul plânge. Dispar, de obicei, în primul an de viaţă. Există, în cazul acestor pete roşii, şi situaţii excepţionale: cele de la rădăcina nasului ori de pe frunte se şterg aparent, dar rămân de-a lungul vieţii, „arătându-se“ în timpul emoţiilor puternice sau când persoana respectivă face eforturi fizice.
Roşeaţa din zona şezutului Eritemul fesier se poate extinde şi în zona genitală, iar cauzele sunt: scaunele acide şi dese, folosirea unui scutec care provoacă iritaţii, igiena incorectă, transpiraţie, materialele sintetice, folosirea unor produse de îngrijire nepotrivite, infecţii bacteriene, virale sau micotice. Sunt foarte importante metodele de prevenire: nu lăsaţi sugarul să stea mult în scutecul murdar, spălaţi-l cu apă care curge după fiecare scaun, evitaţi hăinuţele din materiale sintetice, folosiţi produse de îngrijire adaptate pielii lui!
Cruste alb-gălbui pe scalp Crustele alb-gălbui pot apărea atât pe scalpul bebeluşului, dar şi pe sprâncene şi nu sunt un semnal de alarmă. Ele sunt manifestarea cea mai uşoară a dermatitei seboreice (secreţia excesivă de substanţe grase). În majoritatea situaţiilor nu necesită un tratament special, igiena normală fiind suficientă. Dacă aceste cruste sunt mai groase, este posibil ca medicul să recomande un ulei cu care să fie masat blând, după care spălat cu un şampon delicat.
Pete alburii pe mucoasa gurii Muguetul sau „mărgăritărelul“ este o afecţiune a mucoasei bucale, produsă de ciuperci microscopice care se pot propaga la distanţă (din intestin). Cum se manifestă: într-o primă fază se observă o inflamaţie, care se transformă apoi într-un strat alb, asemănător laptelui prins. Sugarul simte o jenă în timpul suptului, motiv pentru care devine agitat şi nu se hrăneşte cum trebuie.
N.B. Mucoasa limbii apare uneori albicioasă sau încărcată de secreții. Nu întotdeauna este Candida sau altă infecție. Frecvent este lapte precipitat, regurgitat, neînghițit. În această perioadă nu se curăță gura! Limba pare uneori legată de planșeul bucal, prin frenul limbii(ața limbii).
Mâinile și picioarele reci, mai tot timpul. La unii nou-născuți, au chiar o tentă albăstruie. Nu înseamnă că îi este frig!
În toată această perioadă și nu numai, folosiți produse cosmetice de bună calitate, apă termală, etc.
Unii nou-născuți au puf pe corp (lanugo), mai dezvoltat la prematuri.
La mulți băieți, testiculii nu sunt încă coborâți în scrot. Scrotul poate fi mare și tumefiat. Fimoza este aproape regulă.
Fetițele pot avea scurgeri vaginale, uneori sanghinolente. Nu vă speriați!
Umflarea pleoapelor, datorită presiunii exercitate asupra capului la naștere, dispare rapid.
Aparatul vizual este complet dezvoltat doar în jurul vârstei de 2 ani. Vede bine, dar nu transformă mental imaginea în obiecte, până după 2 luni. Privirea încrucișată(strabismul) este normală până la 3-4 luni, datorată imaturității mușchilor ce coordonează mișcările globului ocular. Dacă persistă după 6 luni, e bine să se facă un control oftalmologic, pentru că se pot aplica corecții și tratamente cu vindecări uneori spectaculoase, înainte de 2 ani. Să știți că se pot pune ochelari speciali încă de la vârsta de 6 luni!
Culoarea ochilor este albastră la naștere, aproape la toți copiii.
Putina lume stie faptul ca bebelusii au culori pe care le prefera. Acestea sunt de fapt primele ale caror nume ei le invata mai tarziu, chiar daca au nume lungi si complicate. In popor exista un mit conform caruia bebelusii nu vad culorile si nu le deosebesc intre ele. Studiile recente insa au demonstrat ca acestia nu numai ca le vad, dar si dezvolta o anumita preferinta pentru rosu sau pentru galben, de exemplu. Preferinta catre culorile deschise este observata la mai toti bebelusii, care nu sunt deloc atrasi de culorile intunecate. Parintii nu trebuie sa ignore inclinatia copilului catre o anumita culoare, se pare ca acest lucru i-ar produce micutului un disconfort urias si ca i-ar pune in pericol posibilitatea de a se exprima mai usor in viitor. O traditie inradacinata deja este cea a imbracarii micutilor cu anumite culori, in functie de sex. Nu e nimic gresit daca un baietel va prefera insa culoarea rosie, in locul celei albastre, sau ca o fetita va dori sa se imbrace mai ales in verde si nu in roz. Jucariile sunt deseori folosite de catre parinti pentru a-i invata pe micuti diverse culori. Rosul este una dintre culorile preferate de copii, indiferent ca-s fetite sau baietei. Un copil caruia ii place culoarea galben este inteligent, vesel, dar si plin de imaginatie si de creativitate. Albastrul este iarasi una dintre culorile adorate de catre micuti. De multe ori, parintii aleg fara sa stie aceasta culoare pentru a zugravi camera copilului, iar atmosfera devine parca brusc una senina, calma, inconjurata de intelegere si rezervare. Verdele este potrivit pentru micutii care sunt generosi, echilibrati si pun logica inaintea sentimentelor. Culorile se regasesc in imediata apropiere a copiilor, iar jucariile sunt printre cele mai vazute si mai ”gustate” de catre cei mici, asadar este imperios necesar ca aceste produse sa fie colorate in asa fel incat sa respecte standardul european in materie de siguranta.
Bebelușii care fac baie imediat după naștere prezintă un risc mai mare să răcească și să dezvolte hipotermie. Conexiunea cu mama și alăptarea. Dacă bebelușul este îmbăiat prea devreme, legătura dintre mamă și copil este întreruptă, iar succesul alăptării timpurii poate fi afectat.
American Academy of Pediatrics recomandă ca vernixul să fie lăsat o perioadă pe pielea nou-născuților, pentru a preveni uscarea pielii delicate. Îmbăierea copilului este o experiență pe care mulți părinți o prețuiesc. Este un moment grozav pentru a crea o legătură puternică, în timp ce micuțul se bucură de senzația de apă caldă pe piele. Părinții sunt, de multe ori, tentați să spele bebelușul o dată pe zi ori după fiecare masă. Adevărul este că bebelușii nu au nevoie de băi frecvente în primul lor an de viață. Potrivit American Academy of Pediatrics, pentru majoritatea bebelușilor, trei băi pe săptămână sunt suficiente. În primele săptămâni de viață, bebelușul va avea nevoie de îmbăiere de maximum trei ori pe săptămână. Spălarea trebuie să fie delicată, axată pe zona scutecelui și a gâtului, unde se poate acumula murdăria. Ivahidra+ Gel de spălare emolient asigură curățarea și hidratarea pielii uscate, calmează senzația de mâncărime și iritația. De asemenea, aplicarea unei creme hidratante, care să protejeze pielea este necesară în primele luni. Un alt aspect important în ceea ce privește îngrijirea pielii nou-născuților este spălarea tuturor țesăturilor cu care prichindeii intră în contact. De la prosoape și lenjerie de pat până la hainele purtate, este esențial ca toate materialele care vor atinge pielea celui mic să fie spălate.
Nu în ultimul rând, este esențial ca nou-născuții să nu fie expuși la soare, întrucât riscul de arsuri solare este mai ridicat decât în cazul adulților. Pe măsură ce bebelușul crește, bucuria din timpul băii este mai mare. Distracția din cadă îi poate determina pe unii părinți să prelungească timpul alocat spălării. Însă, pentru a evita uscarea pielii bebelușului, este bine ca băile să fie limitate la maximum 10 minute. Și în această perioadă din viața bebelușului, hidratarea joacă un rol esențial. Pe măsură ce bebelușul trece la alimente solide și devine mai activ, gradul de murdărie crește. Pielea bebelușilor este predispusă la erupții cutanate.
Când micuțul tău nu se simte bine, poate fi stresant să nu știi ce este în neregulă cu el. Uneori, poate fi dificil să faci diferența dintre bolile comune ale copilăriei precum frecventele răceli la bebeluși și semnele care sugerează că micuțul tău este grav bolnav. Dar, ca părinte, ai mereu încredere în instinctele tale, pentru că știi cum se comportă de obicei copilul tău și când ceva nu este în regulă cu el.
Laringita este o boală care afectează de obicei bebelușii și provoacă inflamarea cutiei vocale, a traheei și a căilor respiratorii care ajung în plămâni. Laringita începe de obicei cu simptome de răceală, cum ar fi tusea, nas înfundat, dureri de gât și o temperatură corporală ridicată.
Dacă bebelușul tău plânge prea mult și nu poți să identifici niciun motiv evident pentru care face acest lucru, atunci s-ar putea să aibă colici. Colicii dispar de obicei de la sine, de obicei la vârsta de 3-4 luni. Un medic îți va consulta copilul pentru a afla de ce plânge.
Iritațiile de scutec sunt extrem de frecvente. Printre semnele care te pot ajuta să afli dacă bebelușul tău are o iritație de scutec sunt: pete roșii pe pielea fundulețului său, vezicule sau coșuri. O iritație de scutec ușoară poate să nu fie dureroasă pentru bebeluș, dar se poate simți fierbinte la atingere. Schimbă-i cât mai des scutecul sau imediat după ce îl udă sau murdărește. Asigură-te că scutecul bebelușului tău nu e nici prea strâns, nici prea larg. Fă-i baie bebelușului o dată sau de două ori pe zi, dar nu mai des, deoarece îi poate usca pielea. Solicită-i farmacistului să îți recomande o cremă pentru iritația de scutec, care să-l ajute să nu mai simtă disconfort și să se vindece.
Dermatita seboreică este o afecțiune a pielii frecventă la bebeluși, care se poate manifesta sub forma unor pete de tip cruste de piele albă sau galbenă. Dacă nuanța pielii bebelușului tău este neagră sau maro, petele pot părea roz cu cruste albe sau gri. Dermatita seboreică nu este nici dureroasă, și nici nu provoacă mâncărime. Dermatita seboreică dispare, de obicei, de la sine, dar îi poți masa scalpul ușor cu o cremă hidratantă (emolientă) ca să grăbești acest proces. Dacă în timp ce părul bebelușului tău crește, apar și scuame, nu-ți face griji, deoarece părul va crește în continuare. Poți de asemenea să-i periezi ușor scalpul bebelușului cu o perie moale, apoi să-l speli cu șampon pentru copii.
Conjunctivita afectează de obicei ambii ochi, care devin roșii, umflați, provoacă mâncărimi, lacrimi sau scurgerea puroiului. Este cauzată de o infecție sau alergii și, în general, se ameliorează în câteva săptămâni. Dacă bebelușul tău are sub 2 ani și crești că are conjunctivită, va trebui să consulți un medic pentru a-i fi prescris un tratament. Asigură-te că nasul și gura sunt mereu acoperite atunci când strănuți.
Vaccinarea este cea mai eficientă modalitate de a preveni îmbolnăvirea copilului tău. Pe măsură ce va crește, va putea să-ți spună ce îl neliniștește, însă, până atunci, tu ești singurul care poate să îți dai seama când cel mic nu se simte bine.
O dată cu venirea pe lume a bebelusului apar si temerile, ingrijorarile parintilor legate de adaptarea cu micutul lor. Dupa nastere incepe sa se construiasca atasamentul, noi medicii, facilitand ca acest contact sa se produca cat mai precoce. Primele luni de viata reprezinta perioada in care rata de crestere a copiilor este foarte accelerata, copiii iau in greutate in medie 750 g/luna in fiecare din primele 4 luni, alimentandu-se de preferat cu lapte matern, la cerere in functie de nevoile copilului (emotionale sau de foame). In prima luna bebelusii dorm mult, alternand perioadele de alimentatie cu cele de somn de 2-3 ore. Este importanta urmarirea curbei de crestere, din prima luna de viata, cand maturizarea neuronala este accelerata, fiind de nepermis o stagnare in greutate in prima luna de viata. Pe parcursul acestor prime 6 luni de viata si pe masura ce acest organism se dezvolta, apar diverse modificari (cutanate, respiratorii, manifestari digestive, manifestari motorii).
In cazul otitei la copii este necesar sa se astepte 48 de ore inainte de a administra antibiotice, avertizeaza un studiu al Asociatiei Americane de Pediatrie. Otitele acute reprezinta una dintre afectiunile pentru care se prescriu cele mai multe antibiotice, ceea ce contribuie la dezvoltarea rezistentei bacteriene la aceste medicamente. Pentru a preveni acest fenomen, pediatrii americani recomanda administrarea antibioticelor la doua zile de la debutul simptomelor (febra usoara, durere de ureche, nervozitate).
Copiii care sufera de migrena au mostenit aceasta boala de la unul dintre parinti, anunta autorii unui studiu asupra predispozitiei genetice spre dureri de cap. Se estimeaza ca migrena este destul de frecventa in randul copiilor, 5%-10% dintre ei avand dureri cronice de cap. Spre deosebire de migrena adultului, la copil durerea de cap este de obicei frontala si bilaterala, iar crizele dureaza mai putin si dispar dupa un somn odihnitor.
Cel putin un elev din zece sufera de astm, anunta Societatea Europeana de Pneumologie. Dintre acesti elevi astmatici, jumatate nu pot participa la orele de educatie fizica. In plus, acestia considera ca astmul are un impact negativ asupra oricarei activitati zilnice.
