Multi copii în vârstă de 1-3 ani devin atașați de biberoane. Este important ca părinții să înceapă să-i dezvețe pe micuți de obișnuința de a bea cu biberonul, începând cu sfârșitul primului lui an de viață. Cu cât părinții amână mai mult această tranziție, cu atât mai greu va fi să-l facă pe copil să renunțe la acest obicei. Majoritatea doctorilor recomandă ca părinții să înceapă să-l obișnuiască pe copil cu cănile încă de la vârsta de 6 luni.
Varsta de 1 an coincide și cu varsta la care este recomandată trecerea de la lapte praf sau matern la laptele de vacă. De exemplu, dacă copilul tău bea 3 biberoane cu lapte pe zi, începe cu cel de dimineață. În loc să-i oferi biberonul, adu-l pe micuț la masă și servește-i laptele într-o cană. În timp ce încerci să scapi de biberonul de dimineață, continui să i le oferi pe cele de la amiază și seară. În general, ultimul biberon de care trebuie să scapi trebuie să rămână cel de la cină.
Acel biberon tinde să facă parte din rutina de seară și oferă micuților cel mai mult confort. Felicita-l pe copil când folosește cana. Lauda-l și oferă-i consolidare pozitivă. În timpul tranzitiei de la biberon la cană, încearcă să diluezi un pic cu apă, laptele din biberon, apoi diluează-l treptat tot mai mult. Indiferent dacă mama alăptează sau folosește lapte praf, bebelușul va intra, la un moment dat, în contact cu biberonul și se va atașa de el.
La ce vârstă e indicat ca cel mic să renunțe la biberon în favoarea cănii cu cioc? Sfaturile date pe această temă urmăresc trei direcții: lasă-l să renunțe când vrea el, de la un an folosește cana pe timp de zi și dă-i un biberon la culcare, iar ultima, taie biberonul cât mai repede, preferabil în jurul vârstei de un an, un an și jumătate. Specialiștii din domeniul pediatriei recomandă ca renunțarea la biberon să se producă în jurul vârstei de un an. Academia Americană de Pediatrie (AAP) sugerează ca, odată ce copilul este capabil să bea dintr-o cană (de obicei începând de la 9-12 luni), părinții să înceapă treptat înlocuirea biberonului.
Organizația Mondială a Sănătății nu oferă un termen exact pentru renunțarea la biberon, dar subliniază importanța tranziției către alimentația solidă și diversificată în jurul vârstei de 6 luni. În pofida recomandărilor, mulți părinți continuă să folosească biberonul pentru lapte, suc sau apă până la vârsta de trei sau patru ani, susține Dr. Jonathon Maguire, medic pediatru și realizator al unui studiu ce arată că sfaturile medicilor pot influența decizia părinților de a renunța la hrănirea prin biberon. Renunțarea la biberon se poate dovedi dificilă. Copiii se atașează ușor de acesta și, cu cât îl folosesc mai mult timp, cu atât devine mai dificil să îi convingi să renunțe.
Este important totuși de știut că utilizarea biberonului pentru o perioadă prelungită poate afecta sănătatea celui mic. Semne că bebe este pregătit să renunțe la biberon includ capacitatea de a sta în șezut fără sprijin, interesul pentru alimentele solide și curiozitatea față de obiectele de băut ale adulților. De asemenea, mulți copii încep natural să respingă biberonul odată ce descoperă cana cu cioc sau cana obișnuită, mai ales dacă le oferă o experiență plăcută și distractivă. Fiecare copil este diferit; unii renunță ușor, alții au nevoie de timp. Rutina de somn, sprijinul părinților și factorii emoționali pot influența această tranziție.
Diferențele culturale joacă și ele un rol: în unele țări, biberonul este utilizat doar în primul an de viață, în timp ce în altele este comun să vezi copii de 3-4 ani care încă îl folosesc. Așadar, momentul potrivit este între 12 și 18 luni, cu condiția ca tranziția să fie făcută treptat și cu blândețe. Alimentația cu lapte sau cu suc de fructe în biberon poate afecta, în primul rând, dentiția bebelușului. Conform stomatologilor: „cea mai frecventă cauză a cariei de biberon este alimentația cu lapte în biberon pe timpul nopții.”
Prelungirea perioadei de hrănire cu biberonul poate afecta și alte aspecte ale dezvoltării sănătoase a copilului. Un studiu pe 6.750 de copii născuți în 2001 arată asocierea hrănirii cu biberonul după 1 an cu obezitatea: aproximativ 22% dintre copiii din eșantion au folosit constant biberonul la vârsta de doi ani, iar un sfert dintre aceștia au ajuns obezi până la cinci ani și jumătate. În comparație, 16% dintre cei care au renunțat până în 2 ani au dezvoltat probleme de obezitate trei ani și jumătate mai târziu. Astfel, prelungirea utilizării biberonului după 12-14 luni poate aduce un exces de calorii în dietă.
În jurul vârstei de 1 an, necesarul de lapte al copilului este de 400-500 ml. Problema apare când laptele din biberon, adăugat la alimentația diversificată, depășește necesarul caloric. Odată cu înlocuirea biberonului cu cana, scade și cantitatea de lapte consumată; experiența clinică asociază consumul laptelui în exces cu utilizarea prelungită a biberonului. Alăptarea la biberon după vârsta recomandată este legată și de deficiența de fier; un studiu din Wisconsin (2005) identifică o legătură între alăptarea la biberon pe perioade îndelungate și anemia cauzată de deficiența de fier.
Utilizarea în exces a biberonului, precum și a suzetei sau sugerea îndelungată, poate afecta dezvoltarea cranio-facială, cauzând probleme de vorbire în copilărie. Studiile arată că începerea utilizării biberonului cât mai târziu, după nouă luni, pentru o perioadă scurtă, este mai sănătoasă. Părinții ar trebui să știe că renunțarea totală la biberon se face până în doi ani, în funcție de dezvoltarea ortodontică a copilului. Trecerea de la biberon la cană se face treptat: înlocuirea meselor serve de dimineață sau prânz pentru a reduce dependența, păstrând biberonul de seară pentru o perioadă mai lungă.
Este important ca tranziția să fie însoțită de o rutină constantă și predictibilă. Oferirea cănii la ore regulate, într-un context liniștit, lipsit de presiune, le dă copiilor siguranță și îi încurajează să accepte schimbarea. Unii copii pot protesta la început, iar părinții trebuie să rămână consecvenți, dar empatici. Lauda și îndrumarea pozitivă au un impact semnificativ. Implicarea copilului în alegerea unei căni „speciale” - cu personaje preferate sau culori atractive - poate crește succesul tranziției.
Tranziția la biberonul de noapte poate fi delicată, fiind adesea legată de adormire. Se recomandă păstrarea rutinei de somn (baie, poveste) și înlocuirea laptelui din biberon cu apă. Una dintre cele mai frecvente greșeli este utilizarea biberonului ca „instrument de calm” atunci când copilul plânge, transformându-l într-un substitut emoțional. Pe termen lung, acest obicei creează dependență și complică întreruperea. De asemenea, amânarea tranziției poate complica lucrurile; cu cât copilul este mai mare, cu atât este mai greu să schimbe obișnuințe bine înrădăcinate.
În cazul în care părinții aleg să înlocuiască biberonul cu suzeta sau alte obiceiuri nesănătoase, riscurile includ dependențe noi, probleme de greutate sau sănătate orală. Forțarea tranziției este o greșeală frecventă; eliminarea bruscă a biberonului fără alternative poate provoca frustrări și regresii. Lipsa unei strategii clare poate duce la incoerență. Pediatrul are un rol crucial în ghidarea părinților pe acest drum, evaluând dezvoltarea copilului, nivelul fierului, greutatea și obiceiurile alimentare. Dermatologia pediatrică poate sprijini în prevenirea cariilor, cu prima vizită la dentist sugerată în jurul vârstei de un an.
Prin urmare, nu treci prin această etapă singur. Consultul medical regulat și comunicarea sinceră cu specialiștii pot transforma dilema într-o decizie bine susținută. Renunțarea la biberon este o etapă firească în dezvoltarea copilului, dar poate fi plină de provocări emoționale și practice. Cu o abordare treptată, sprijin din partea specialiștilor și răbdare, tranziția poate fi realizată fără stres. Important este ca părinții să fie informați și să înțeleagă beneficiile renunțării la timp.
tags: #cum #dezobisnuiesti #copilul #de #biberon
Postări populare:
- Recenzie Mustela crema de față pentru proaspete mămici: hidratare delicată în sarcină și îngrijirea bebelușului
- ghid complet delegare salariat în concediu prenatal
- dezvoltarea competentelor prin sarcini didactice
- Studiu de caz: Hipersensibilitate și urticarie cronică
- Servicii de pediatrie la Dr. Pediatru Lupu Iași