Cum influențează cititul dezvoltarea fătului și starea de spirit în timpul sarcinii

Sarcina duce la schimbări de durată în creierul viitoarelor mame, reducând volumul de substanță cenușie în arii ale creierului implicate în cogniția socială - care ajută la înțelegerea perspectivei și sentimentelor altor persoane.

În cele nouă luni de sarcină corpul viitoarelor mame trece printr-un proces adaptativ ce implică schimbări fizice și fiziologice majore generate de schimbările hormonale.

Corpul mamelor este “inundat” de doze uriașe de progesteron și de un val de estrogen, care este mai mare decât pentru tot restul vieții lor, spun cercetătorii.

Dar ce se întâmplă în creierul mamelor în timpul sarcinii?

Numai femeile care au devenit mame pentru prima dată prezentau reduceri pronunțate ale volumului de substanță cenuție în regiuni ale creierului asociate cu procesele sociale (ex. în arii specifice ale cortexului prefrontal și ale cortexului temporal).

Aceste schimbări în structura creierului s-au menținut cel puțin 2 ani după naștere.

Volumul de substanță cenușie al partenerilor care au devenit tați pentru prima dată a rămas neschimbat, înainte și după sarcina partenerei, sugerând că pierderile de substanță cenușie ale partenerei se datorează schimbărilor biologice din timpul sarcinii și nu altor schimbări relaționate cu faptul de a deveni părinte (ex. schimbările în stilul de viață, interacțiunea cu bebelușul).

Cu cât schimbările în volumul de substanță cenușie au fost mai pronunțate cu atât legătura de atașament emoțional creată între mamă și copil a fost mai puternică la 6 luni după naștere.

În mod intuitiv, atunci când auzim despre pierderi de substanță cenușie facem asocieri negative și ne vine în minte legătura binecunoscută dintre pierderea de substanță cenușie și deteriorarea memoriei în unele patologii.

Dar, mamele nu au raportat probleme de memorie și cercetătorii nu au găsit în imaginile RMN evidențe ale deteriorării memoriei și nici ale altor funcții cognitive.

Aceliași cercetători spun că pierderea de substanță cenușie nu implică deficite cognitive pentru mame și nu are efecte negative asupra lor.

De fapt, pierderile în volumul de substanță cenuște se poate asocia cu un proces benefic de maturare sau specializare, cum este cazul mamelor.

Cercetătorii au observat în imaginile RMN că pierderile de substanță cenugie au loc în mare parte în arii ale creierului asociate cu cogniția socială.

În general, funcția acestor arii este de a ajuta o persoană să “se pună în papucii altuia”, înțelegându-i gândurile și emoțiile - teoria minții.

Este bine stabilit în literatura psihologică rolul vital pe care îl joacă legătura de atașament dintre mamă și copil în primii ani de viață pentru dezvoltarea fizică, cognitivă și emoțională sănătoasă a copilului.

După naștere, cercetătorii le-au arătat mamelor poze ale copiilor lor, dar și ale altor copii, în timp ce le monitorizau activitatea cerebrală.

Acest prim studiu despre efectele sarcinii asupra creierului mamei oferă indicii importante despre schimbările care au loc în creierul mamei în timpul sarcinii, despre rolul lor adaptativ și suportiv pentru viitoarea mamă și pentru sănătatea mentală a copilului.

Studiul indică că un proces adaptativ este necesar, iar schimbările pot pregăti mamele pentru îngrijirea bebelușului.

Creierul fetal începe să se dezvolte în timpul celei de-a treia săptămâni de gestație, dar crește rapid în perioada prenatală, în special în al treilea trimestru.

Creșterea volumetrică a creierului fetal ajunge să fie în medie de 2,3 ml pe zi, iar volumul creierului fetal ajunge la aproximativ 10% din volumul total al fătului în trimestrul al treilea.

În timpul gestației, creierul fetal se dezvoltă dramatic pe măsură ce se formează structuri și conexiuni, oferind fundația pentru dezvoltarea viitoare.

Mediul fetal joacă un rol critic în aceste procese neuronale timpurii, în bine sau în rău.

Stresul matern poate avea efecte dăunătoare asupra fătului, în funcție de cauză, moment, durată și intensitate.

Procesele biologice legate de stres pot afecta modul în care celulele nervoase cresc, supraviețuiesc, se diferențiază și comunică între ele.

Ele pot modifica disponibilitatea factorilor de creștere neurotrofici, dezvoltarea sinapselor, nivelurile neurotransmitătorilor, mielinizarea și chiar producția de neuroni adulți.

Înainte de naștere, creierul produce aproximativ 250.000 de celule pe minut.

Între a 8-a și a 16-a săptămână de gestație, neuronii migratori formează zona subplăcii, care dispare după aproximativ 34 de săptămâni și așteaptă conexiunile.

Mielinizarea are loc alături de proliferarea și diferențierea oligodendrocitelor, ajutând la dezvoltarea mielinei.

Cresterea vastă a creierului are loc în primii doi ani de viață postnatală, iar dimensiunea totală a creierului se dublează în primul an.

Conectivitatea structurală și funcțională apare în primii doi ani de viață, iar în copilărie creierul elimină conexiuni neutilizate, ceea ce ajustează volumul materiei cenușii.

Studiile sugerează că stresul matern prenatal poate afecta severitatea structurii creierului fetal, inclusiv hipocampul și cerebelul, precum și conectivitatea funcțională.

Expunerea la stresul maternal prenatal are consecințe durabile asupra dezvoltării creierului la descendenți, inclusiv probleme cognitive, de limbaj, socio-emoționale și învățare.

Stresul, anxietatea și depresia reprezintă cele mai frecvente complicații ale sarcinii, afectând până la 15% dintre femeile din perioada prenatală sau din primul an postpartum.

Studiile arată că 25% dintre femei au rămân un rezultat pozitiv la niveluri ridicate de anxietate și stres, iar aproape 1 din 5 femei prezintă simptome depresive în timpul sarcinii și după naștere.

Expunerea la stresul matern prenatal are consecințe durabile asupra dezvoltării creierului la descendenți, inclusiv modificări regionale ale volumului, plierea corticală și conectivitate.

Există un interes tot mai mare în înțelegerea mecanismelor biologice care contribuie la perturbarea structurii și funcției cerebrale fetale, inclusiv axa placentă-HPA și producția de cortizol.

Placenta joacă un rol crucial în moderarea expunerii fetale la stimuli materni și pregătirea fătului pentru mediul postpartum, iar anxietatea maternă poate afecta funcționarea placentei.

Activarea sistemului imunitar matern este asociată cu variabilitate a ritmului cardiac, volum amigdalei și conectivitate între amigdală și alte structuri cerebrale, influențând dezvoltarea viitorului copil.

Atașamentul prenatal poate fi atât un factor de risc, cât și de protecție, iar un nivel scăzut de atașament este corelat cu simptome depresive post-partum mai accentuate.

Calitatea atașamentului prenatal este un predictor mai puternic pentru competența emoțională a copiilor decât depresia maternă din primii ani de viață.

Studiile arată că stresul prenatal nu este un destin, ci un factor asupra căruia se poate interveni terapeutic, iar conștientizarea consecințelor sale este esențială pentru diminuarea riscurilor.

În concluzie, viața începe din uter, iar distresul matern prenatal este asociat cu perturbarea fiziologiei mediului intrauterin, ceea ce poate avea efecte negative de durată asupra descendenților.

Stresul matern prenatal reprezintă doar unul dintre multiplii factori cu impact asupra copilului, iar în esență este un factor asupra căruia se poate interveni terapeutic.

Citirea de plăcere înainte de 9 ani este asociată cu performanță cognitivă mai bună și depresie redusă la adolescență.

Studiile despre oxigenul, hormonii și stimulii sociali arată cum cititul în timpul sarcinii poate activa cercuri cognitive și emoționale ce susțin dezvoltarea bebelușului.

Pe fundamentul cercetărilor, este important să încurajăm practici care susțin sănătatea mentală a mamei, sprijinul social și intervențiile preventives pentru promova o dezvoltare sănătoasă a copiilor încă din viața prenatală.

Stresul psihologic matern crescute este asociat cu modificări ale structurii creierului fetal, inclusiv scăderi ale hipocampului și cerebelului, creșterea girificării corticale, scăderea metabolizatorilor și perturbarea conectivității funcționale.

Studiile continue demonstrează că atașamentul prenatal și mediul postnatal securizant pot atenua efectele negative ale distresului prenatal asupra neurodezvoltării copiilor pe termen lung.

Studiul israelien despre stresul matern în timpul sarcinii arată că acesta poate „reprograma” căi moleculare esențiale la nivelul sistemului colinergic, cu diferențe notabile între sexele nou-născuților și cu potențial de aplicare pentru intervenții.

Astfel, cititul în timpul sarcinii poate sprijini dezvoltarea cognitivă și emoțională a viitorului copil, iar îngrijirea mentală a mamei poate reduce riscurile asociate cu distresul prenatal.

tags: #cum #influenteaza #cititul #sarcina

Postări populare:

• Sarcina singură: cum să găsești sprijin emoțional și social în timpul sarcinii
• Simptomele defectului septal atrial
• Impactul Codului CAEN Rev.3 asupra vânzării cu amănuntul de scutece pentru bebeluși și transformările digitale
• Analiza antropologică a „altfelității” românești în contextul „Scutelor națiunii și hainele împăratului”
• Anhedonia și activități zilnice: pași practici pentru a reveni la bucuria de a face