Injecția intramusculară presupune introducerea unei substanțe medicamentoase în țesutul muscular prin intermediul unui ac atașat la o seringă. Administrarea intramusculară oferă un efect sistemic rapid, iar volumul ce poate fi administrat pe această cale este de până la 5 ml. Se pot administra chiar și substanțe iritante deoarece țesutul muscular are înervare senzorială redusă. Injecția IM este o tehnică comună utilizată pentru a administra vaccinuri, antibiotice, hormoni și alte medicamente.
Locuri de elecție pentru injecția intramusculară
- deltoidul (partea superioară a brațului)
- vastus lateralis (partea laterală a coapsei)
- ventrogluteal (zona gluteală)
- dorsogluteal (fesa superioară)
Alegerea locului depinde de vârsta pacientului, mărimea mușchiului și volumul de medicament care trebuie administrat. Mușchii voluminoși includ mușchiul deltoid pentru volume mici (aprox. 2 ml), dar regiunea ventrogluteală este folosită pentru doze mai mari în adulți. Vastus lateralis este frecvent utilizat la copii, în timp ce dorsogluteal poate fi evitat dacă reperarea nu este sigură pentru a evita nervul sciatic.
Scop terapeutic și rapiditate
Injectiile intramusculare permit absorbția rapidă a medicamentului în circulația sanguină. Efectul medicației administrate intramuscular se instalează mai lent față de intravenos, dar este mult mai rapid decât în cazul tratamentelor subcutanate. Efectul maxim terapeutic apare în aproximativ 20-45 de minute de la injectare.
Materiale necesare și pregătire
- Tava medicală
- Medicația prescrisă
- Seruri pentru dizolvare
- Un ac gros (18 G) pentru umplerea seringi
- Seringă de capacitate adaptată cantității (5 ml) și ac steril intramuscular lung (4-7 cm)
- Mănuși de unică folosință
- Comprese sterile și alcool
Pregătirea pacientului include confirmarea identității, explicarea tehnicii, obținerea consimțământului și colaborarea pacientului. Poziționarea pacientului se realizează astfel încât mușchiul să fie relaxat, reducând durerea și facilitând injectarea reală.
Pregătirea medicamentelor
- Asistentul se spală pe mâini, îmbracă mănuși, verifică prescripția, data de expirare, culoarea și aspectul medicamentului.
- Se controlează integritatea ambalajelor seringilor, acelor, și sterilitatea.
- Pentru fiole, se examinează soluția, se rupe gâtul fiolei, se extrage doza în seringă și se schimbă acul pentru administrare intramusculară (20-22 G).
- Pentru medicamentele sub formă de pudră, se dizolvă pulberea conform instrucțiunilor și se aspiră soluția dizolvată în seringă.
- Tehnica de extragere substanță din flacon necesită introducerea aerului în seringa înainte de deschiderea flaconului (metoda „aer - flacon - aer”).
Tehnica de injectare intramusculară
Tehnica corectă este crucială pentru livrarea eficientă a medicamentului și reducerea disconfortului. Pașii esențiali includ:
- Alegerea acului de dimensiune potrivită și curățarea zonei cu antiseptic.
- Utilizarea unei tehnici aseptice pentru a evita infecția.
- Introducerea acului la un unghi de 90 de grade și aspirarea ușoară pentru a verifica dacă s-a pătruns într-un vas.
- Injectarea lentă a medicamentului, apoi retragerea acului în același unghi.
- Aplicarea unui tampon alcoolizat și masarea ușoară a zonei (dacă protocolul permite).
După injectare, se monitorizează pacientul pentru reacții alergice sau efecte adverse. Se recomandă odihnă și limitarea efortului fizic în ziua injectării, iar pentru medicamente iritante sau uleioase se poate evita masajul intens.
Alegerea acului și volumul în funcție de locul de injectare
Alegerea calibrei și lungimii acului depinde de vârstă, grosimea țesutului adipos, locul injectării și vâscozitatea soluției. Calibru obișnuit: 21-23 G pentru soluții apoase și 20-21 G pentru soluții mai vâscoase. Vaccinurile folosesc frecvent ace mai fine (23-25 G).
Volum orientativ în funcție de locul de elecție:
- Deltoid: până la 2 ml (de regulă 1 ml pentru vaccinuri)
- Vastus lateralis: 1-3 ml
- Ventrogluteal: 2-5 ml
- Dorsogluteal: 2-4/5 ml
Tehnica Z-track
Tehnica Z-track este utilă pentru medicamente iritante sau soluții uleioase, reducând refluxul medicamentului pe traiectul acului. Pași: tragerea pielii lateral, introducerea acului la 90°, injectarea lentă, retragerea și eliberarea pielii în zigzag pentru a sigila trajectul.
Atenții, monitorizare și contraindicații
- Injecțiile intramusculare sunt contraindicate pacienților cu tulburări de coagulare sau după terapii antitrombotice sau infarct miocardic acut.
- Volumul medicamentului este tipic limitat la 2-5 ml pentru a evita infecțiile sau abcesul postinjectabil.
- La primul tratament, poate fi necesar un test de alergie pentru substanța administrată.
- În cazul injecțiilor repetate, alternați zonele de injectare pentru a preveni indurația și abcesul.
- La pacienți anxioși, aplicarea de gheață poate amorți zona înainte de injectare pentru a reduce durerea.
- După injectare, aplicați presiune ușoară, evitați masajul intens și monitorizați local reacțiile adverse timp de 15 minute în cazul vaccinurilor sau conform protocoalelor instituției.
Rolul vaccinurilor și reguli speciale pentru vaccinare
Vaccinarea este o metodă sigură de a preveni bolile infecțioase. Există reguli clare privind locul, calea și ordinea administrării vaccinurilor pentru a asigura eficacitatea și siguranța. Nu se amestecă soluțiile a două vaccinuri în aceeași seringă și se respectă schemele recomandate de ghiduri naționale. În cazul vaccinului hepatitic B, dacă nu a fost administrat intramuscular, vaccinarea nu este considerată validă, iar o nouă injecție poate fi necesară.
Îngrijire post-injectare și supraveghere
După injecția intramusculară se recomandă o perioadă de observație și monitorizare a reacțiilor adverse. În cazul oricăror semne de reacții alergice grave, se solicită asistență medicală imediată. Zonele injectate pot fi tratate cu comprese reci sau calde în funcție de medicament, iar evitarea masajului intens poate reduce disconfortul și riscul de indurație.
Clasificări utile și exemple de medicamente administrate pe cale IM
- Vaccinuri (deltoid), hormoni (ex. corticosteroizi în aplicații IM), antibiotice, imunoglobuline, soluții uleioase, produse anestetice locale în cazuri specifice.
- Exemple de medicamente utilizate în practică: Doxorubicina (antineoplastic), Depo-Medrol (metilprednisolon acetat), Humalog (insulina lispro) cu administrare subcutanată dar uneori IM în situații specifice, GlucaGen (glucagon) în tratamentul hipoglicemiei severe.
Concluzie pentru practicieni și îngrijitori
Injecțiile intramusculare sunt o procedură eficientă pentru administrarea rapidă a medicamentelor, dar pot implica riscuri dacă nu sunt efectuate corect. Respectarea tehnicii, alegerea corectă a locului și a acului, verificarea medicamentelor, precum și monitorizarea atentă a pacientului sunt cruciale pentru siguranță și eficacitate. Educația pacientului și a familiei rămâne esențială pentru recunoașterea semnelor de complicații și pentru asigurarea unei recuperări rapide și fără incidente.
tags: #cum #se #face #injectii #la #bebelusi
Postări populare:
- Riscurile sării în sarcină și sfaturi pentru alimentația sigură
- exemple de sarcini didactice creative
- Accesorii handmade pentru bebeluși: panglică elastică din bumbac pentru codeluțe
- Impactul diversificării asupra scaunelor bebelușilor: ghid practic pentru părinți
- De ce se trezește un bebeluș plângând: semne comune și abordări practice