Analiza genetică preimplantațională a embrionilor a devenit o parte importantă și un instrument esențial pentru succesul reproducerii asistate. În cadrul reproducerii asistate, putem astfel să examinăm embrionii și să prevenim eșecurile repetate de implantare (screening genetic preimplantațional - testul PGT‑A) sau să excludem transmiterea unui defect genetic specific indicat în familia cuplului (diagnosticul genetic preimplantațional - testele PGT‑M, PGT-SR).
Ce este PGT și care este scopul său
PGT este procesul prin care se analizează din punct de vedere genetic una/mai multe celule ale unui embrion obținut în prealabil prin fertilizare in vitro. Scopul PGT este selectarea embrionilor normali genetic care pot fi ulterior transferați în uter sau păstrați prin crioprezervare. Principalul scop al PGT-A este de a creste șansele de reusita ale unei sarcini prin selectarea embrionilor cu numărul corect de cromozomi. Scopul testării PGT-A este de a examina embrionii pentru aneuploidie - un număr anormal de cromozomi într-o celulă.
Tipurile de teste PGT
- PGT-A (Testare genetică preimplantațională pentru aneuploidii): Utilizat pentru a detecta embrioni cu un număr anormal de cromozomi (aneuploidii). PGT-A ajută la identificarea acestor probleme cromozomiale comune ale embrionilor.
- PGT-M (Testare genetică preimplantațională pentru boli monogenice): Utilizat atunci când există o afecțiune genetică cunoscută în familie, cum ar fi fibroza chistică. PGT-M identifică defecte genetice ce determină boli precum boala Huntington, fibroza chistică sau neurofibromatoza de tip 1 și neurofibromatoza de tip 2.
- PGT-SR (Testare pentru rearanjări structurale cromozomiale): Utilizat atunci când unul sau ambii părinți au o rearanjare structurală în cromozomi, cum ar fi o translocare sau inversie.
Cui se recomandă PGT-A, PGT-M și PGT-SR
PGT-A este recomandat femeilor de vârstă mai înaintată, cu istoric de avort spontan sau eșec al FIV și în cupluri în care bărbatul prezintă infertilitate. Testarea genetică preimplantațională pentru aneuploidii este adesea sugerată în situațiile în care există o probabilitate mai mare de anomalii cromozomiale la embrioni.
PGT‑M este necesar pentru cuplurile a căror familie a fost diagnosticată cu o anumită boală genetică, cum ar fi fibroza chistică, sindromul Marfan sau atrofia musculară spinală (AMS). O indicație principală de screening genetic de preimplantare o au purtătorii de boli autozomale recesive, în care riscul de transmitere către embrion este de 25%, respectiv boli autozomal dominante (risc de transmitere 50%). O altă indicație de a realiza diagnostic genetic preimplantațional este istoricul familial de boli X-linkate, deoarece riscul de a avea un embrion afectat este de asemenea de 25%.
PGT-SR analizează embrionii pacienților despre care se știe că au o rearanjare structurală cromozomială, cum ar fi o inversie sau o translocație.
Procesul: biopsia embrionară și analiza genetică
Toate cele trei tipuri de testare genetică preimplantare (PGT-A, PGT-M și PGT-SR) presupun parcurgerea a doi pași principali: biopsia embrionului și analiza biopsiei. Biopsia embrionară constă în perforarea învelișului protector al acestuia (zona pellucidă) cu ajutorul unei raze laser, iar prin orificiul astfel creat se aspiră una/mai multe celule pentru a fi analizate. Procedura se numește biopsie și este efectuată întotdeauna de un embriolog cu experiență.
Biopsia de ziua 3 și de ziua 5/6
Biopsia de ziua 3: se realizează când embrionul ajunge în stadiul de 6-10 celule. Se pot testa 1/maxim 2 celule (blastomere) ale fiecărui embrion care ajunge în acest stadiu de dezvoltare. Avantajul metodei este acela că embrionii normali pot fi transferați în același ciclu, fără să fie nevoie de crioprezervarea lor. Dezavantajul metodei este dat de numărul redus de celule analizabile (cantitate infimă de ADN).
Biopsia de ziua 5/6: în acest stadiu embrionul se numește blastocist, are circa 60-100 celule care se diferențiază în două mase distincte: masa celulară internă (“adevăratul embrion”) și trofoectoderm (care va forma viitoarea placentă). Din trofoectoderm, circa 5-10 celule pot fi aspirate și trimise la laboratorul de genetică pentru a fi analizate. Avantajele metodei sunt: 1. analiza unui număr mai mare de celule și deci o mai bună precizie a diagnosticului; 2. potențial evolutiv mai bun al embrionului. Dezavantajul metodei este că embrionii biopsiați sunt pregătiți de implantare, ca urmare ei nu mai pot fi cultivați, ci vor trebui crioprezervați. Rata de supraviețuire a embrionilor după vitrificare și decongelare este de peste 90%.
Analiza genetică: metode și acuratețe
Din celulele biopsiate se izolează (se extrage) ADN-ul. Deoarece avem la dispoziție un număr mic de celule, cantitatea de ADN izolată este foarte mică, de aceea înainte de a începe analiza propriu-zisă, ADN este amplificat (multiplicat) de câteva ori, printr-o reacție PCR. Metoda de analiză este secvențierea de generație nouă (NGS). Față de tipurile clasice de secvențiere, NGS-ul este o metodă mai rapidă, mai precisă, mai ieftină și necesită o cantitate semnificativ mai mică de ADN de lucru. Datorită unor tehnologii foarte precise - secvențierea de nouă generație (NGS)- putem analiza toate cele 23 de perechi de cromozomi.
Rezultatele PGT sunt foarte precise însă procedura este considerată încă un test de screening. Acest lucru înseamnă că pot apărea rezultate fals pozitive sau fals negative. Se recomandă dublarea testării genetice a embrionilor preimplantare de teste prenatale diagnostice, cum ar fi prelevarea de vilozități coriale (CVS) sau amniocenteza. Testarea prenatală non-invazivă (NIPT) poate fi, de asemenea, utilă ca screening de primă linie pentru un număr limitat de anomalii cromozomiale în timpul sarcinii, dar nici aceasta nu oferă rezultate 100% precise.
Cum funcționează secvențierea de generație următoare (NGS)
Limite, riscuri și considerații clinice
PGT este foarte precis, dar nu este perfect. Deși PGT poate crește probabilitatea de succes a unei sarcini prin selectarea embrionilor cu numărul corect de cromozomi, nu garantează o sarcină sănătoasă. Nu toți embrionii euploizi se implantează iar biopsia de trophoblast nu reprezintă întotdeauna copilul. Procesul de biopsie în sine prezintă un risc mic de a afecta embrionul. Manipularea embrionului, biopsia acestuia, înghețarea și dezghețarea au ca rezultat un risc mic de deteriorare, ceea ce poate face ca un embrion să nu se implanteze. În general, sub 5% dintre embrionii evaluați prin PGT sunt pierduți din cauza unor astfel de leziuni.
Mozaicismul este o situație în care un embrion are un amestec de celule normale (euploide) și anormale (aneuploide). Acest lucru poate reprezenta o provocare deoarece proba de biopsie poate să nu reprezinte pe deplin structura cromozomială a întregului embrion. Exista posibilitatea ca mozaicismul să existe doar în celulele ce vor forma embrionul și nu in trofoectoderm (celulele ce vor forma masa placentara). Rezultatele normale ale PGT nu elimină riscul ca embrionii să aibă o afecțiune genetică. PGT evaluează numai anumite anomalii cromozomiale sau o afecțiuni genetice specifice.
Condiții ce influențează decizia de PGT
Decizia de a face sau nu PGT este influențată de numărul de ovocite recoltate și de numărul de embrioni obținuți de fiecare cuplu în parte. Este nevoie de un număr suficient de embrioni care se pretează a fi biopsiați, pentru a lua în calcul testarea genetică. Acest număr poate varia de la un cuplu la altul, în funcție de frecvența bolii genetice pe care urmărim să o depistăm. Costul procedurii este ridicat, el intră în responsabilitatea cuplului.
Avantaje practice ale testării PGT
- Prin testare genetică preimplantațională pot fi detectate anomaliile cromozomiale înainte de sarcină și pot fi selectați doar embrionii sănătoși pentru implantare.
- PGT-A poate oferi femeii sau cuplului șanse mai mari de obținere a unei sarcini, scade riscul de avort spontan și scade numărul de cicluri de fertilizare in vitro necesare.
- Optând pentru un singur embrion sănătos, scade riscul unei sarcini gemelare în care există posibilitatea unei nașteri premature sau a greutății mici la naștere.
- PGT este un instrument de diagnostic esențial în prevenirea transmiterii oricărei tulburări genetice cunoscute și protejează viitorul copil de eventuale tulburări monogenice moștenite.
Alternative și teste prenatale complementare
Dacă PGT nu este o variantă potrivită pentru o pacientă, există și alte opțiuni de testare genetică, ce pot fi făcute în timpul sarcinii: Teste prenatale neinvazive (NIPT), Prelevare de vilozități coriale (CVS) și Amniocenteza. Avantajele testelor prenatale neinvazive sunt că se pot face încă din săptămâna a noua de sarcină și că nu prezintă niciun risc, deoarece se efectuează dintr-o probă de sânge. Dezavantajele sunt următoarele: NIPT este încă un test de screening, nu evaluează bolile monogenice și se poate să nu fie potrivit pentru pacienții cu translocații sau inversii. CVS și amniocenteza oferă rezultate mult mai precise, dar sunt proceduri invazive și prezintă un risc de avort sau de alte complicații.
Implementare clinică și acces
Aceste testări revoluționare care sprijină eforturile echipelor de FIV sunt disponibile și în cadrul rețelei de sănătate REGINA MARIA și vin cu un mare avantaj - sunt parte din serviciile integrate pe care noi le oferim cuplurilor care luptă să obțină o sarcină. SANADOR asigură acces la consultații de genetică medicală și la teste genetice performante, realizate în Laboratorul de Genetică Medicală SANADOR, dotat cu tehnologie de ultimă generație. La SANADOR beneficiezi de analize și investigații necesare pentru un diagnostic rapid și corect. Echipe multidisciplinare, departamente care lucrează împreună, recomandări făcute în acord cu celelalte specialități, investigații, analize și proceduri sub același acoperiș - adică o adevărată comisie de experți și servicii medicale disponibile toate în același loc pentru pacienții care știu că în bătălia cu infertilitatea există o regulă de aur: să nu pierzi deloc timpul prețios.
Rezultate și urmărire
După efectuarea PGT și primirea rezultatelor, medicul selectează embrionii sănătoși, cu un număr normal de cromozomi și cu structură intactă. Apoi transferă acești embrioni în uterul mamei. La 10-14 zile de la embriotransfer, personalul medical măsoară nivelul beta-HCG din sânge, pentru a confirma sarcina. Ulterior, gravida efectuează vizite regulate la medicul ginecolog, în funcție de indicațiile acestuia. Rezultatul se elibereaza in 15 zile lucratoare.
Date despre frecvența anomaliilor și impactul vârstei materne
Un procent de până la 50% dintre embrionii obținuți prin fertilizare in vitro au anomalii cromozomiale. Riscul crește în special cu cât femeia are o vârstă mai înaintată la momentul obținerii sarcinii. Medicul recomandă testarea genetică a embrionului în cazul femeilor de peste 35 de ani și în special peste 40 de ani. Riscul de aneuoploidie este de 40% la mame de peste 40 de ani.
| Vârsta mamei | Embrioni normali (%) | Embrioni cu anomalii cromozomiale (%) |
|---|---|---|
| 25-35 | 61 | 38 |
| 36-37 | 60 | 40 |
| 38-39 | 47 | 53 |
| 40-41 | 43 | 57 |
Cea mai frecventă boală genetică diagnosticată este Trisomia 21 sau Sindromul Down. Datorită metodei moderne de secvențiere genetică, putem detecta mutații în până la 99% din cazuri (sindromul Down - trisomia 21, sindromul Edwards - trisomia 18, sindromul Patau - trisomia 13, sindromul Turner - monosomia X, sindromul Klinefelter - trisomia gonosomală XXY și altele).
Considerații etice și practice
PGT este doar un instrument din setul de instrumente pentru tratamentul în fertilitate. Deși PGT poate îmbunătăți ratele de succes în anumite situații, nu este o soluție universală. În comparație cu anul 1978, când omenirea auzea fascinată despre prima procedură de fertilizare în vitro, metoda FIV a evoluat spectaculos. Genetica a dat o mână importantă de ajutor în creșterea șanselor de reușită, după ce cercetările au arătat cât de mult contează condițiile genetice, inclusiv în implantarea embrionului obținut. Acum, ADN-ul ne poate spune dacă nu cumva imunitatea mamei încurcă apariția unei sarcini, sau care este momentul ideal al implantării unui embrion, pentru fiecare femeie în parte.
PGT poate însemna un efort financiar semnificativ. Eficacitatea sa variază. Unele studii susțin că poate îmbunătăți ratele de succes ale fertilizării in vitro, în timp ce alte studii pun la îndoială necesitatea acesteia și ridică îngrijorări cu privire la potențialul dăunător adus embrionilor în timpul procesului de biopsie.
tags: #cum #se #numeste #analiza #in #care