Tuberculoza (TB) este o boală contagioasă, cu transmitere aerogenă, și poate afecta atât plămânii, cât și alte organe. În sarcină, TB reprezintă o provocare aparte datorită modificărilor imunologice și preocupărilor legate de siguranța fătului, eficacitatea tratamentului și aderența la terapiei.

Ce este tuberculoza

Tuberculoza reprezintă o boală contagioasă determinată de infectia cu Mycobacterium tuberculosis, care se transmite prin intermediul secretiilor contaminate eliminate în timpul strănutului, tusei sau vorbirii pe cale aerogenă. Aceasta formă de boală este întâlnită în general la bolnavii cu sistem imun deteriorat și copii mici, având prognostic rezervat chiar și în condițiile terapiei corespunzătoare.

Cum se manifeste boala

Simptomatologia este variabilă în funcție de localizare: tuse persistentă, febră, scădere ponderală, transpirații nocturne, astenie, anorexie și alte semne pot fi prezente atât la TB pulmonară, cât și extrapulmonară. În sarcină, simptomele pot fi mai puțin specifice, ceea ce îngreunează suspiciunea precoce de TB.

Care sunt metodele de stabilire ale diagnosticului de TB

Diagnosticul TB pulmonar se stabilește clinic și paraclinic prin radiografie toracică sau CT, recoltarea de spută pentru izolarea bacilului Koch pe medii de cultură, identificarea ADN-ului specific pentru M. tuberculosis în sânge prin teste moleculare, și testele imunologice precum tuberculinul sau testele IGRA (Quantiferon/TB Gold). Suplimentar, testul Quantiferon/TB Gold poate fi utilizat pentru evaluarea eficienței tratamentului. Tuberculoza extrapulmonară poate necesita investigații imagistice suplimentare, recoltări de lichide sau biopsii pentru izolarea bacilului Koch.

  • Radiografie toracică (cu protecție fetală) în cazul gravidelor simptomatice sau cu risc
  • Analize de laborator, spută, cultură și teste genetice pentru identificarea ADN-ului bacterian
  • Teste imunologice: tuberculină și IGRA (Quantiferon/TB Gold)
  • Investigatii suplimentare în TB extrapulmonar în funcție de localizare

Care este tratamentul tuberculozei

Schema terapeutică standard pentru TB activă cuprinde administrarea în asociere a 4 antibiotice: izoniazidă, rifampicină, pirazinamidă și etambutol, zilnic timp de 2 luni, urmate de o fază de întreținere de 4 luni cu două medicamente: izoniazidă și rifampicină, în doze adaptate greutății corporale. Pentru TB latentă se recomandă izolarea tratamentului cu izoniazidă pe durata de 6-9 luni. În cazul TB în sarcină, tratamentul se adaptează pentru a minimiza riscurile pentru făt, utilizând regimuri compatibile cu sarcina și monitorizări regulate ale funcției hepatice.

Tratamente și precauții specifice în sarcină

Rifampicina poate scădea concentrațiile multor medicamente antiretrovirale, iar utilizarea în sarcină necesită monitorizare atentă și, în unele cazuri, ajustări ale regimului. Efectele adverse majore includ hepatotoxicitatea; reacțiile adverse minore includ erupții cutanate, simptome gripale și tulburări gastrointestinale. Izoniazidă poate provoca neuropatie periferică; se recomandă suplimentarea cu vitamina B6 (piridoxină). Pirazinamida poate induce hepatotoxicitate și hiperuricemie. Etambutol poate determina nevrită opticã; monitorizarea vederii este obligatorie. Înainte de începerea tratamentului, intențiile sarcinii trebuie discutate în echipă multidisciplinară, iar monitorizarea clinică și de laborator este esențială pentru aptitudinea parentală și fetală.

Transmiterea TB și contagiozitatea în sarcină

Transmiterea se face aerogen, prin secreții eliminate în timpul tusei, strănutului sau vorbirii. Boala nu se transmite prin obiecte sau contact casual. Contagiozitatea este redusă după inițierea terapiei efective și în primele 2 săptămâni de tratament, când izolarea pacienților poate fi adaptată în funcție de starea clinică și de locul tratamentului (spitalizare sau tratament la domiciliu).

Infecția TB în sarcină: risc pentru mamă și făt

Sarcina poate modifica răspunsul imun și poate facilita progresia de la infecția latentă la boala activă. Riscurile includ morbiditate și mortalitate materno-fetală mai mare dacă TB nu este tratată corespunzător. OMS și CDC recomandă screeningul simptomatic (tuse, febră, transpiratii nocturne, scădere în greutate) și testarea pacientelor cu risc crescut, iar în caz de pozitivate se recomandă radiografie cu protecție și dozarea bacteriologică a sputelor.

Screening și diagnostic în sarcină

Screeningul poate include testele pentru tuberculoza latentă (LTBI): tuberculin skin test (IDR) și IGRA. IDR poate avea rezultate pozitive și după vaccinarea cu BCG, iar IGRA nu interacționează cu BCG, dar este mai scump și necesită laborator calificat. În sarcină, interpretarea rezultatelor nu diferă de restul populației, iar alegerea testelor depinde de risc, disponibilitate și conformitate cu vizitele de interpretare.

Infografie: „Cum se transmite tuberculoza și cum se face diagnosticul”

Tratamentul TB la gravide HIV pozitive necesită echilibru între tratamentul TB și terapia antiretrovirală, cu posibilitatea de a amâna începerea ARV cu un interval de minimum 8 săptămâni pentru a reduce riscul IRIS. Regimurile de tratament pentru TB-MDR în sarcină sunt limitate în evidențe; deciziile se iau de caz la caz, în cadrul echipei multidisciplinare, iar alegerea medicamentelor de linia a II-a se face cu precauții sporite din cauza potențialelor efecte teratogene.

Diagrame de decizie în TB în sarcină: alegerea regimurilor și monitorizarea hepatică

O măsură importantă de prevenție este vaccinarea BCG și respectarea igienei corespunzătoare. Controlul strict al contagiozității în timpul spitalizării și izolarea maternă dacă este activă pe perioada nașterii pot reduce semnificativ transmiterea la nou-născut.

Sumar

TB este o boală contagioasă transmisă aerogen, cu risc mic prin obiecte, iar diagnosticul se poate face prin radiografie, analiză de spută, teste moleculare și teste imunologice. Tratamentul implică administrarea combinată a mai multor antibiotice pe durata de 6-9 luni, cu o perioadă inițială de izolare. În sarcină, seEvaluează riscurile și se adaptează tratamentul pentru a proteja atât mama, cât și fătul, ținând cont de interacțiunile cu ARV, potențialele efecte adverse și necesitatea monitorizării hepatice regulate. Măsurile de prevenție includ vaccinarea BCG și igiena adecvată, iar screeningul LTBI la gravide cu risc poate preveni progresia către TB activă și transmiterea congenitală.

tags: #daca #are #partenerul #tebece #pune #in

Postări populare: