Iosif şi Maria erau urmaşi ai împăratului David. Acest lucru reiese clar din genealogia din Matei 1 şi din Luca 3. Dar generaţia împărătească ajunsese complet la decădere. Iosif îşi câştiga pâinea ca simplu tâmplar într-o localitate dispreţuită, Nazaret din Galileea, iar Maria ducea o viaţă simplă în acelaşi orăşel. Amândoi erau tineri temători de Dumnezeu; ei erau logodiţi şi urmau ca la timpul potrivit să se căsătorească.
Logodna, valorile și rigoarea Vechiului Testament
La noi, logodnă înseamnă că doi oameni s-au găsit în dragoste şi se gândesc să se căsătorească. O logodnă poate fi în general destul de uşor anulată. Retragerea promisiunii este un lucru serios, dar nu se află pe aceeaşi linie cu divorţul, cum se afirmă câteodată. Cu siguranţă, este de preferat o logodnă desfăcută unei căsnicii nefericite. În Vechiul Testament vedem că poziţia unei fete necăsătorite, care era logodită, şi a unei femei căsătorite era foarte diferită. A se vedea de exemplu Exod 22.16 şi Deuteronom 20.7; 22.23-29. Dacă o fată logodită avea legătură cu un alt bărbat, amândoi erau pedepsiţi cu moartea. Aceasta arată că pentru Israel, şi deci şi pentru Maria şi Iosif, termenul „logodit“ avea o însemnătate mult mai mare decât pentru noi astăzi. Dar pe de altă parte, nu era o căsnicie. Nu era vorba despre o sărbătoare oficială, aşa cum este cazul la o căsătorie.
Apariția Îngerului și promisiunea despre Fiul
În Luca 1 citim cum a venit îngerul la Maria şi i-a spus: „Nu te teme, Maria, pentru că ai găsit har la Dumnezeu! Şi, iată, vei zămisli în pântece şi vei naşte un Fiu şi Îi vei pune numele Isus. El va fi mare şi Se va chema Fiu al Celui Preaînalt; şi Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, tatăl Său; şi va împărăţi peste casa lui Iacov pentru totdeauna şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit“ (1.30-33).
Maria nu s-a îndoit de împlinirea acestei promisiuni ca Zaharia. Ea nu a cerut niciun semn. Întrebarea ei a fost cum se poate face aceasta, pentru că ea nu avea legătură cu un bărbat. În cazul lui Iosif şi a Mariei nu era deloc vorba despre relaţii sexuale înainte de căsătorie. De aceea este bine ca în timpul logodnei să se stabilească graniţe, pentru a nu fi condus prin dorinţe pătimaşe spre păcat. Este un lucru preţios să intri curat în căsnicie şi abia apoi să te dedici bucuriei sexualităţii stabilite de Dumnezeu pentru căsnicie.
Relația Mariei cu Elisabeta, Magnificat și gândul despre ucenicie
Maria a primit un răspuns la întrebarea ei: „Duh Sfânt va veni peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri, de aceea şi Sfântul care Se va naşte Se va chema Fiu al lui Dumnezeu“ (1.35). Şi fără să ceară, a primit şi un semn: „Şi, iată, Elisabeta, ruda ta, a zămislit şi ea un fiu la bătrâneţea ei“ (1.36). Maria nu putea vorbi cu nimeni despre marele ei secret, nici măcar cu Iosif. Aşa că s-a dus în grabă la Elisabeta. Când s-au salutat, s-a întâmplat ceva deosebit: copilul Elisabetei a săltat în pântecele ei: „Şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt şi a strigat cu glas tare…“ (Luca 1.41-43).
Biblia spune că Maria a rămas aproximativ trei luni la Elisabeta, apoi s-a întors acasă. Prin aceasta, Iosif a fost pus în fața unei decizii dificile. Datorită faptului că ea era însărcinată, el, ca om drept, nu putea să se căsătorească cu ea. Dar Dumnezeu i-a arătat ce trebuia să facă, iar în vis i s-a arătat un înger, explicând situația; a decis imediat să o ia la el acasă, ocrotind-o de ruşine în ochii oamenilor. Însă el nu a avut legătură cu ea până ce ea a născut pe Fiul ei; şi el i-a pus numele Isus (Matei 1.25).
Viața lui Iosif și Maria după naștere
În Matei 2 citim despre venirea magilor și despre planurile josnice ale împăratului Irod. Încercarea lui de ucidere a fost zădărnicită, pentru că un înger i s-a arătat în vis lui Iosif și i-a poruncit să ia copilul și pe mama lui și să fugă în Egipt. Apoi s-au întors în Nazaret, unde au dus o viață normală de căsnicie și li s-au născut încă cel puțin șase copii. Cei patru fii sunt numiți în Matei 13.55: Iacov, Iosif, Simon şi Iuda. Numărul surorilor nu este numit acolo. Ioan ne spune că aceşti fraţi nu credeau în Isus la vremea aceea (Ioan 7.5).
Maria în tinerețe și maturitate
Despre această pereche citim că L-a căutat Isus, care era în vârstă de doisprezece ani, în templu (Luca 2.41-52). Acolo Isus a arătat înţelepciunea Sa extraordinară. Apoi S-a întors cu părinţii Săi şi le-a fost supus. Acesta este modelul desăvârșit pentru toți copiii. După aceasta nu mai citim nimic despre Iosif. Probabil, murise înainte de pășirea în public a Domnului Isus.
Maria, ucenică a timpului prezent
Din ceea ce citim despre ea, avem o imagine a unui soț și tată plin de dragoste și grijă. Remarcabil pentru Maria sunt cuvintele: „Maria păstra în minte toate cuvintele acestea, cumpănindu-le în inima ei“ (Luca 2.19; cf. 2.51). La prima prezentare în public a Domnului Isus la nunta din Cana, Maria era prezentă (Ioan 2). Când a auzit că lipsea vinul, ea a dovedit încrederea ei în Isus prin faptul că le-a spus slujitorilor să facă tot ce le va porunci El.
Suferința Mariei, cuvântul crucii și încredințarea la Ioan
Maria a suferit mult în anii următori din cauza comportamentului iudeilor față de Fiul ei. Când a stat la cruce, a aflat întreaga însemnătate a cuvintelor lui Simeon; Isus Însuși a turnat ulei pe rănile ei prin cuvintele de dragoste de pe cruce: „Femeie, iată fiul tău“, și „Iată mama ta“. Ioan a înțeles această indicație și din acel ceas a luat-o pe Maria în casa lui. Probabil era văduvă, iar ceilalți fii nu puteau lua în grijă această lucrare. Ultima mențiune despre Maria în Noul Testament este în Fapte 1.14, unde apostolii, cu câteva femei, Maria, mama lui Isus, și frații Săi erau adunați în camera de sus, bucurându-se de înălarea Lui și de audiența cu cei din comunitate. Ioan ne spune, în scrisorile sale, că Maria a fost o sursă de rugăciune pentru copiii ei-„m-am bucurat foarte mult că i-am găsit pe unii din copiii tăi umblând în adevăr“ (2 Ioan 4).
Detalii despre tradiții iconografice și mariologia Mariei
În icoanele ortodoxe, Maria apare adesea ca una dintre femeile miruite în mormântul gol; însă tradițiile despre faptul că Maria a fost la mormânt și a văzut învierea lui Iisus au fost formulate în diferite perioade. Moduri de interpretare s-au confundat, iar fuziuni între Maria, mama lui Iisus, și Maria Magdalena au apărut în Diatessaron (Tatian, secolul II). De la Efrem Sirul până la Sofroniu din Ierusalim și alți patristici, divergențele privind rolul Mariei în evenimentele din mormânt au fost subiecte aprinse în polemici teologice și hagiografice. În final, cele patru evanghelii oferă imaginea standard: Maria Magdalena și „cealaltă Maria“ au fost cele care au văzut pe Iisus înviat în afara mormântului, Iisus le-a salutat pe amândouă cu „Bucurați-vă“ (Matei 28:9), iar Maria, Mama, este menționată în contextul crucii și al încrederii ucenicului iubit (Ioan 19:26-27).
Aplicații practice pentru credincioși astăzi
- Este bine ca în timpul logodnei să se stabilească granițe sănătoase pentru a evita păcatul, iar apoi să se păstreze curăția în cadrul căsniciei.
- În relația dintre mamă și copil, pozițiile de „ucenicie” rămân valabile: credința în Dumnezeu, ascultarea cuvintelor Sale, și respectul pentru poruncile sale.
- Îndrumările biblice despre nașterea lui Isus, despre Duhul Sfânt și despre planul lui Dumnezeu pentru fiecare viață pot inspira practici de compasiune, sprijin și educație în familie.
- Este important să înțelegem că povestea Mariei subliniază chemarea lui Dumnezeu adresată fiecărei vieți: „Iată roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele Tale” (Luca 1:38).
Cine este Maria? | Povești despre Preasfânta noastră Maică Maria
tags: #daca #nu #a #fost #om #maria