Considerat de mulți o simplă superstiție, motivul principal fiind imposibilitatea definirii lui precise, deochiul există și se manifestă în diverse forme, spun psihologii. Unii cred că este un „furt de energie” provocat de privirea admirativă sau invidioasă a unei persoane ce are puteri magice, în timp ce alții cred că este o vorba ce vatămă om, copil sau animal și care se spune fără voia celui deochiat.
Simptomele deochiului
Primul semn că o persoană este deochiată constă în dureri puternice de cap, urmate de cască, deși persoana respectivă nu este obosită. Dar mai există și alte simptome precum: tiuitul în urechi, urmat de febră puternică, stări de greață, transpiratii sau hemoragii nazale. Desi după logica lui Lazarev ar trebui să se deoache doar oamenii, practica a demonstrat că se pot deochia și plantele, animalele, vitele, culturile sau recoltele. Dacă nu se tratează prin rugăciune sau descântec, omul sau animalul se poate îmbolnăvi și moare; pământul, se crapă; iar sticla, plesnește.
De ce este important să ne propunem protecția
Se spune că pentru a ne proteja să nu fim deochiați este bine să purtăm ceva roșu sau ceva pe dos. Aurul este un alt „bun aparator” împotriva deochiului, deoarece se crede că energia lui poate contracara privirile vatamatoare. Culoarea roșu este asociată cu stabilizarea pulsului și a temperaturii corpului, iar tradiția recomandă și semne pe fruntea copilului cu cenusă de la vatră, praf de pe talp sau funingine, făcute de mamă.
Deochiul la bebeluși și măsuri practice
Copiii mici, în special nou-năncutații, sunt cei mai expuși deochiului, iar în tradiția populară există mai multe reguli pe care părinții trebuie să le respecte. De exemplu, bebelușul trebuie cântărit înainte de a face prima baie, iar un semn pe fruntea lui poate fi realizat de mamă cu cenusă sau cu alte materiale tradiționale. Un alt ritual des întâlnit este „scuipit-ul” de trei ori la vederea bebelușului, zicând „ptiu, ptiu, să nu-i fie deochi”. Descântecele de deochi constau, în linii mari, în stingerea carbunilor sau a chibriturilor și rostirea unor incantații cu scopul de a alunga deochiul.
Descântece și ritualuri deosebite
Printre cele mai cunoscute obiceiuri care țin deochiul la distanță este rostirea Tatal Nostru în timpul ritualului cu apa. Există variante de descântece precum: „Sting toate strigarile, toate pociturile... Sting ochii cei răi din cale” sau fragmente ca „Fugi ochi de deochi, Iesi și fugi din calea lui” urmate de binecuvântări și semne pe frunte. Un alt descântec comun este „Sub o salcie răsădită” cu carbuni aprinși aruncați într-un vas cu apă, apoi încet-încet articulat pentru a înlătura răul de la cel/deochiat.
În tradiția populară, se folosesc și obiecte aparent superstițioase: un snur roșu la mână, pene, cercei, sau diferite semne pe frunte, menite să pândească sau să respingă energiile negative. Totodată, există texte extinse de descântece despre cum se sting deochiurile, cu scene elaborate despre cum se inadvert de la ochi, de la gură, sau chiar de la inimă.
Perspectivele creștine și dilema între tradiție și rigoarea bisericească
Unii cred că deochiul este real, iar practiciile populare nu sunt lipsite de eficacitate subiectivă sau autosugestie; alții, însă, consideră că aceste obiceiuri aparțin tradiției poporului și că ele nu coincid cu practica Bisericii Ortodoxe. În contextul creștin, rugăciunile precum „Tatal Nostru” și binecuvântarea apei sfințite pot fi utile, dar folosirea descântecelor bazate pe carbuni și elemente magice poate contravine învățăturii ortodoxe, sugerând că acestea aparțin mai mult vrajitoriei decât credinței autentice.
Rolul credinței personale și Îndrumarea preoțească
Mulți părinți caută răspunsuri echilibrate între tradiții, credință, și binele copilului. Despre deochi se poate afirma că există ca fenomen în mentalul colectiv, iar atât în comunități rurale, cât și în mediul urban, discuțiile despre „deochi” sunt prezente. Cu toate acestea, în Biserică, accentul ar trebui să cadă pe rugăciune, smerenie și folosirea resurselor binecuvântate, precum apa sfințită, mirul și Tatal Nostru, în locul practicilor considerate nepotrivite sau periculoase.
Concluzie (fără etichetare de final tradițională)
Deși există numeroase tradiții populare despre deochi, iar unele dintre ele pot fi utile ca ritualuri de alinare în comunități, este important să înțelegem că deochiul poate fi perceput ca o stare sau ca efect al autosugestiei, iar protecția autentică vine în principal din credința religioasă, rugăciune și practicile bisericești cunoscute. În acest sens, orientarea spre rugăciune și spre o înțelegere corectă a credinței poate ajuta părinții să își liniștească copilul, să ofere confort și să evite exterioare practici contrare învățăturilor ortodoxe.
Ce este ochiul rău?
tags: #de #la #cat #timp #se #deoache
Postări populare:
- Depresia postpartum: semne, tratament și sprijin emoțional
- îngrijire ginecologică specializată în București
- Caracteristicile culturii organizaționale orientate pe sarcini și modalități de implementare practică
- Statutul vechii maternități în Târgu Mureș: tehnologii și opțiuni actuale
- Conceperea la vârsta a 50-a: sfaturi utile