Fibromul uterin, cunoscut și sub denumirea de leiomiom sau uter polifibromatos, este o afecțiune frecventă în rândul femeilor, întâlnită la 20-50% dintre femeile aflate la vârsta fertilă. Deși termenul „tumoră” poate genera îngrijorare, fibroamele uterine sunt benigne și riscul de transformare malignă este extrem de scăzut. Acestea sunt formațiuni benigne care se dezvoltă în peretele muscular al uterului, putând crește la suprafața acestuia, în peretele uterin sau în cavitatea uterină. În multe cazuri, fibromul uterin este asimptomatic și este identificat întâmplător prin examinări ginecologice sau investigații imagistice.
Etiologia fibroamelor nu este pe deplin elucidată, dar se consideră că hormonii (în special estrogenii și progesteronul), factorii de creștere tisulară și predispoziția genetică contribuie semnificativ la apariția acestora. Estrogenul și progesteronul sunt hormoni esențiali în reglarea ciclului menstrual, care stimulează proliferarea celulelor uterine. Femeile care au rude apropiate (mamă, soră) diagnosticate cu fibrom uterin prezintă un risc crescut de a dezvolta aceeași afecțiune. Substanțe naturale din organism, precum factorii de creștere, pot juca, de asemenea, un rol.
Simptomele fibromului uterin pot varia foarte mult de la o femeie la alta și depind de numărul, dimensiunea și localizarea fibroamelor. Acestea pot include sângerări abundente în timpul menstruației sau sângerări intermenstruale, durere pelvină, constipație, urinări frecvente sau dificultate în golirea vezicii urinare. Fibromul uterin poate determina mărirea în volum a uterului și poate exercita presiune asupra organelor învecinate. În multe cazuri, fibromul uterin este asimptomatic și este identificat întâmplător la un control ginecologic de rutină sau în timpul unei ecografii.
Diagnosticul fibromului uterin se bazează pe examenul clinic și investigațiile imagistice, care permit medicului să stabilească numărul, dimensiunea și localizarea fibroamelor. Acestea includ examenul ginecologic, ecografia transvaginală sau abdominală, precum și, în cazuri complexe, rezonanța magnetică (RMN) pelvină sau histeroscopia. O hemogramă completă poate fi indicată pentru a depista o eventuală anemie cauzată de sângerările uterine abundente. De asemenea, pot fi recomandate analize hormonale pentru o evaluare mai amplă.
Fibromul Uterin și Fertilitatea
Prezența fibromului nu înseamnă automat că sarcina nu este posibilă sau că trebuie operat urgent. Totul pornește de la informare și de la un consult la timp. Fibroamele care pot afecta real fertilitatea sunt cele situate în interiorul cavității uterine, deoarece pot interfera cu implantarea sarcinii. Mărimea și localizarea sunt cele care fac ca fibromul să afecteze fertilitatea. Marimea fibromului uterin poate varia de la cea a unui bob de mazăre, până la una ce o depășește pe cea a unui grapefruit.
Cifrele arată că între 5% și 10% dintre femeile care se confruntă cu infertilitatea sunt diagnosticate cu fibrom. În cazuri rare, fibroamele pot îngreuna implantarea ovulului fecundat în uter sau deplasarea spermatozoizilor către ovul. Fibromul submucos, care se dezvoltă din peretele uterin spre cavitate, poate bloca o trompă uterină și astfel face concepția mai dificilă. Totuși, majoritatea femeilor cu fibrom uterin pot rămâne însărcinate.
Tratarea fibromului uterin înainte de a obține sarcina îți poate îmbunătăți fertilitatea. Opțiunile de tratament includ miomectomia (procedură chirurgicală pentru îndepărtarea fibroamelor), tratamentul medicamentos (utilizat pentru ameliorarea simptomelor și, uneori, pentru reducerea dimensiunii fibroamelor) și proceduri minim invazive precum embolizarea arterelor uterine.
Fibromul Uterin în Timpul Sarcinii
Prezența fibroamelor uterine în sarcină este relativ frecventă, studiile arătând o creștere a frecvenței asocierii fibromului uterin cu sarcina de 1% până la 10%. Majoritatea pacientelor nu vor dezvolta complicații pe parcursul sarcinii din cauza fibromului uterin. Totuși, există situații în care acestea pot afecta evoluția sarcinii sau nașterea.
În timpul sarcinii, fibromul se poate necroza prin afectarea vascularizației, fapt ce determină durere intensă. De asemenea, există un risc crescut de avort spontan, mai ales pentru fibroamele submucoase sau localizate în cavitatea uterină. Creșterea riscului de avort spontan este mai mare pentru femeile cu fibroame (14%) față de cele fără (7,6%).
Studiile sunt deocamdată contradictorii în ceea ce privește creșterea fibroamelor pe parcursul sarcinii, dar general agreat este că aproximativ o treime din fibroame cresc pe parcursul primului trimestru de sarcină, posibil din cauza nivelurilor hormonale crescute de estrogen și progesteron. Totuși, multe femei cu fibrom uterin duc sarcini normale și sănătoase, mai ales dacă fibroamele sunt mici și nu afectează cavitatea uterină.
Pe măsură ce uterul se extinde pentru a face loc bebelușului, acesta poate împinge fibromul, cauzând durere. Uneori, fibromul se poate răsuci, provocând crampe și disconfort. În cazuri rare, fibromul poate depăși aportul de sânge, ducând la necroză și dureri severe. De asemenea, studiile sugerează un risc mai mare de desprindere a placentei la femeile însărcinate cu fibrom.
În timpul sarcinii, tratamentul fibromului uterin este limitat din cauza riscului pentru făt. Se recomandă repaus la pat, hidratare și analgezice ușoare. În cazuri foarte rare, se poate recurge la efectuarea unei miomectomii, o procedură care elimină fibroamele, dar care poate fi efectuată doar pentru femeile aflate în a doua jumătate a sarcinii.
Fibromul uterin - cauze, diagnostic și tratament
Complicații și Naștere
Studiile spun că nașterea prin operație cezariană este întâlnită cu o frecvență de 6 ori mai mare la pacientele cu fibrom uterin. Localizarea fibromului în calea de naștere a fătului sau posibile sângerări controlate cu dificultate la nașterea pe cale naturală sunt două dintre cele mai frecvente raționamente ce orientează obstetricianul către cezariană. De asemenea, contractia slabă a uterului după momentul nașterii poate duce la hemoragie postpartum.
Dacă ai fibrom uterin, este posibil să naști prematur. Multe studii arată că fibromul uterin crește necesitatea de a naște prin operație cezariană. Acest lucru poate fi cauzat de faptul că fibromul poate împiedica contractarea uterului sau poate bloca canalul de naștere, încetinind travaliul.
Complicațiile posibile ale fibromului uterin includ durere severă și sângerare abundentă, care pot necesita intervenție chirurgicală de urgență, sau răsucirea fibromului, care poate provoca blocarea vaselor de sânge care alimentează tumora. De cele mai multe ori, fibroamele tind să se reducă în dimensiune după menopauză, dar la femeile aflate în perioada fertilă, acestea nu se micșorează spontan în mod semnificativ și pot chiar crește treptat în timp.
Tratamentul pentru fibromul uterin se stabilește individual, în funcție de dimensiunea, localizarea și numărul fibroamelor, precum și de severitatea simptomelor și dorința pacientei de a păstra fertilitatea. Opțiunile includ tratamentul medicamentos, proceduri minim invazive (precum embolizarea arterelor uterine) și tratamentul intervențional sau chirurgical (miomectomie, histerectomie).
Deși în multe cazuri aceste tumori benigne nu influențează fertilitatea sau dezvoltarea fătului, există și situații în care ele pot afecta concepția, evoluția sarcinii sau nașterea. Prin urmare, este important ca femeile care își doresc un copil să înțeleagă impactul fibroamelor și să aleagă soluția de tratament potrivită pentru ele.
Dacă îți dorești un copil și ai fost diagnosticată cu fibrom uterin, este important să știi că există soluții minim invazive care îți pot proteja fertilitatea. Embolizarea uterină tratează eficient fibroamele, fără operații majore și fără perioade lungi de recuperare. Aceasta este o soluție modernă și minim invazivă, care oferă o alternativă sigură la intervențiile chirurgicale clasice.
Nu există o metodă sigură de prevenire a fibromului uterin, dar anumite schimbări în stilul de viață pot reduce riscul de apariție sau pot încetini creșterea acestuia. Acestea includ adoptarea unei alimentații sănătoase, menținerea unei greutăți corporale sănătoase, reducerea stresului, controlul tensiunii arteriale și evitarea expunerii la toxine. Aceste măsuri contribuie la un echilibru hormonal mai bun și la menținerea sănătății uterine.
tags: #de #la #oprirea #clexanelor #in #sarcina