Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
Delegarea reprezintă o măsură dispusă unilateral de angajator prin decizie pe o durată determinată de timp. Pe durata delegării, contractul individual de muncă nu se suspendă, salariatul își păstrează funcția/postul și salariul. Delegarea se dispune prin decizie scrisă a angajatorului. Dar, lipsa înscrisului constatator nu antrenează nulitatea deciziei.
În practică, se utilizează deseori doar emiterea unui ordin de deplasare, ceea ce, din raţiuni practice, este admisibil. Delegarea poate fi dispusă pentru o perioadă de maximum 60 de zile în 12 luni. Prelungirea delegării reprezintă o modificare convențională a contractului individual de muncă. Aceasta se poate face pentru cel mult încă 60 de zile numai cu acordul salariatului. Dacă delegarea a fost dispusă de angajator unilateral pentru o perioadă mai mare de 60 de zile, după expirarea acestui termen este necesar acordul salariatului. Propunerea de prelungire a delegării trebuie comunicată salariatului cel târziu cu o zi înainte de data expirării perioadei anterioare. Prelungirea se poate face fie pentru o singură perioadă de maxim 60 de zile, fie prin perioade succesive cu o durată mai mică. Perioada de delegare se calculează pe zile calendaristice, nu pe zile lucrătoare. Numărul de zile se socotește din ziua și ora plecării până la data și ora înapoierii din delegare în localitatea în care salariatul își are locul stabil de muncă. Însă, la stabilirea duratei timpului de muncă, nu se ia în calcul timpul pe care salariatul îl petrece pe drum pentru a ajunge și a se înapoia de la locul unde este delegat.
Durata, drepturile și condițiile delegării
- a) În sectorul privat, aceste drepturi se acordă în condiţiile prevăzute în contractul colectiv de muncă aplicabil.
- b) În sectorul bugetar, aceste drepturi se acordă potrivit normelor cuprinse în HG nr. 1860/2006 privind drepturile şi obligaţiile personalului autorităţilor şi instituţiilor publice pe perioada delegării/detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării, în cadrul localităţii, în interesul serviciului (publicată în M. Of. 1046 din 29 decembrie 2006).
- Delegarea este o modificare temporară a locului de muncă prin care salariatul își îndeplinește sarcinile într-o altă localitate decât cea în care lucrează în mod obișnuit, dar pentru același angajator. Reglementată de Art. 43-44 din Codul Muncii.
- În temeiul art. 76 alin. (4) lit. h) și i) coroborat cu alin. (2) lit. k) și l) C. anumite detalii privind diurna, cheltuielile de transport și cazare sunt stabilite prin lege sau contract colectiv.
- Delegarea poate fi dispusă pentru o perioadă de maximum 60 de zile calendaristice în 12 luni. Prelungirea delegării necesită acordul salariatului. Perioadele de delegare se pot realiza fie ca o singură perioadă de până la 60 de zile, fie ca perioade succesive cu durate mai mici.
Conform Art. 44 alin. (1) și (2), drepturile salariatului delegat includ plata cheltuielilor de transport și cazare, precum și indemnizația de delegare, în condițiile legii sau ale contractului colectiv de muncă aplicabil. De asemenea, salariatul poate solicita plata indemnizației prin cerere scrisă adresată angajatorului.
Diferențe între delegare și detașare
Aspectul distinctiv al delegării față de detașare este faptul că, în cazul delegării, salariatul continuă să lucreze pentru același angajator, doar într-o altă locație. Detasarea poate avea o durată de până la 1 an și, în mod exceptional, poate fi prelungită din motive obiective, cu acordul ambelor părți, din 6 în 6 luni. În ambele cazuri salariatul are dreptul la plata cheltuielilor de transport și cazare, dar indemnizația poate fi stabilită fie prin lege, fie prin contractul colectiv, iar în absența unui contract colectiv aplicabil, poate fi inclusă în contractul individual de muncă.
Condiții legale despre refuzul și modificările contractului
Conform Codului Muncii, locul muncii poate fi modificat unilateral de către angajator prin delegare sau detașare. Delegarea implică exercitarea sarcinilor corespunzătoare atribuțiilor de serviciu în afara locului de muncă, păstrand totuși același post, iar atribuțiile pot fi adaptate în limitele competențelor salariatului, fără a afecta în mod semnificativ activitățile obișnuite. Dacă sunt atribuite sarcini care nu se regăsesc în fișa postului, angajatorul ar trebui să propună modificarea contractului individual de muncă. Articolul 41-42-43-44 și 48 din Codul Muncii reglementează clar condițiile, durata, modalitățile de plată și consecințele nerespectării, iar instanța de judecată poate analiza legalitatea măsurii, nu oportunitatea acesteia, oferind însă unele limitări în cazul detașării, iar la delegare, refuzul poate avea riscuri disciplinare dacă depășește cadrul de 60 de zile în 12 luni.
Un exemplu esențial este faptul că modificarea contractului individual de muncă poate avea loc numai prin acordul părților, cu excepția cazurilor prevăzute de cod. Cu toate acestea, dacă salaritul și postul rămân aceleași, iar delegarea păstrează natura muncii, poate fi considerată legală, iar refuzul prelungirii delegării peste 60 de zile poate implica sancțiuni disciplinare în lipsa unui acord explicit.
tags: #delegarea #salariatilor #cu #alte #sarcini