Istoria populației și a celor două componente care i-au determinat în timp creșterea ori scăderea naturală din primele două perioade, 1860-1929 și 1930-1940, este istoria modernizării țării, cu suișurile și coborâșurile ei.
În 1965, de exemplu, configuratia virstelor din Romania avea inca aspect piramidal; o piramida cu doua „muscaturi“, mortii din primul razboi mondial si din al doilea.
Populația României, în timpul războiului, a înregistrat o scădere de 1,7 la mie anual, în medie, cam ca în perioada 1995-2000.
Natalitatea din timpul razboiului si al primilor ani de dupa razboi, marcati de seceta si de foamete, a fost mai mare decit natalitatea din anii de dupa Revolutie.
Practic, 1947, anul cel mai rau din perioada 1900-1989, cu excedent minim de populatie, inregistreaza totusi o crestere de 1,4 la mie si depaseste cu 50.000 natalitatea din 1997, in cifre absolute.
Daca raportam numarul de nasteri la mia de locuitori, diferenta este si mai mare in favoarea perioadei de razboi - cu 50% mai mare (in medie, 296.000 de nasteri anual intre ’40-’50, 250.000 de nasteri anual intre ’90-2000).
Din punct de vedere strict demografic (lasind la o parte suferintele imense ale supravietuitorilor, schimbarea regimului politic, pierderile economice, saracia generalizata, haosul si infractionalitatea aduse de razboi, toate incalculabile), razboiul nu aduce o scadere mare a natalitatii.
In timpul razboiului si din cauza lui, populatia Romania a avut o scadere de 1,7 la mie anual, in medie, cam ca in perioada 1995-2000.
Piramida anului 2000 nici nu mai arata a piramida, ci a romb: ea are o „muscatura“ mica in dreptul anilor razboiului, una mare intre 1955-1965, cind natalitatea scade, o tisnire majora, dar de scurta durata, dupa Decretul din octombrie 1966, niste zimti intre 1970-1989, evidenti pentru lupta dintre stat, care urmarea prasirea, si femei, care urmareau sa fie lasate in pace; dupa 1990, o scadere cronica, durabila, a natalitatii.
Excedentul de populatie era inca de 7 la mie; guvernul din epoca a considerat ca situatia e critica.
Natalitatea Romaniei, dupa un maxim de aproape 27 la mie in 1955, intra intr-o curba descendenta pina in 1966, cind atinge aproximativ 14 la mie.
Daca tendinta ar fi continuat, in 1973 numarul de nasteri nu l-ar mai fi compensat pe cel al deceselor.
Nici cele mai aspre legi (drepte ori ba) nu se pot impune fara consensul populatiei care e chemata sa le respecte: dupa 1967, natalitatea scade lent pina in 1983, cind atinge nivelul de 14 la mie pe care il avusese in 1966.
Anii 1967-1983 alcatuiesc un ciclu demografic.
„Decreteii“ (persoanele nascute in perioada ’67-’73) si-au atins virsta de reproducere in jurul anului 1987, cind natalitatea cunoaste o crestere modesta, tocmai din cauza surplusului de populatie nascuta intre ’67-’73.
Dupa 1966 nasterile si intreruperile de sarcina erau intr-un echilibru de aproximativ 50-50; cresterea brusca a natalitatii, de la 14 la aproape 30 la mie, dovedeste ca in 1966 nasterile erau in echilibru.
Pe scurt, cei nascuti excedentar intre ’66-’70 ajung la virsta nuptialitatii in anii ’84-’89.
Datorita lor e intirziata, intrucitva, scaderea demografica a Romaniei.
In 1990, populatia Romaniei avea un sold crescator de 3 la mie, foarte mic, dar de acelasi ordin de marime cu cel al tarilor din Europa occidentala.
Din 1992, numarul inmormintarilor il intrece pe cel al botezurilor, ca sa ne exprimam asa, cu un minim absolut atins in 1996, an al groazei, cu o scadere de 2,5 la mie a populatiei, „spor negativ“ in limbajul stingaci al demografilor.
Romania detine, imediat dupa Vietnam, recordul la numarul de avorturi pe cap de femeie (83 la mie, respectiv 79 la mie).
N-as discuta aceste cifre si nu cunosc sursa lor.
Singura raportare realista a numarului de avorturi in intervalul 1990-2000 pare a fi cea din 1990, de 992 de mii (si o rata a avorturilor de 177).
Scaderea nuptialitatii dupa 1990 inseamna de fapt ca tinerii se casatoresc tot mai tirziu: media de virsta la casatorie era in 1990 de 26,9 pentru soti si 23,7 pentru sotii. In 2000, ea era de 28,9 si respectiv de 25,4.
In zece ani, tinerii au adaugat un an suplimentar de codire.
Efectul convergent de aminare a primei nasteri si de scadere a numarului de copii pe femeie la 1,2 vor duce pe termen lung la scaderea populatiei.
In 2030, primii vor avea 62 de ani - pensionari (si vor fi aproape 500.000); ultimii vor avea 28 de ani, vor fi 230.000 si vor lucra pentru a plati pensiile primilor.
Estimarile nasterilor s-ar putea sa corespunda unui optimism absolut nejustificat: natalitatea ar putea fi, in realitate, cu 200.000 mai mica pe deceniu si, ca atare, si populatia totala ar putea fi in 2030 mai aproape de 16 milioane decit de 17 milioane, cu un numar de copii de abia 2,6 milioane, de doua ori mai putini decit batrinii.
La sat, batrinii sint sensibil mai numerosi decit adultii.
In schimb, natalitatea ramine usor mai mare decit la oras, dar nu destul de mare.
Extrema spre sat este evidenta: in mediul rural se afla majoritatea batranilor, iar tinerii sunt plecati la oras sau in strainatate.
Satul romanesc arata, din punctul de vedere al demografului, ca un bloc la prinz: tincii si batrinii sint acasa, parintii sint plecati la munca in alta parte.
„Decretul“ cu D majuscul este Decretul din 1 octombrie 1966, care a interzis avortul la cerere; „decretei“ se numesc copiii nascuti dupa aceasta data, cu conotatia peiorativa de „copil cam nedorit“.
Natalitatea creste de la 14 la 27 la mie - se dubleaza aproape -, cu pretul unor copii nedoriti, al unor avorturi empirice ilegale si al unor mari tragedii umane.
Nici cele mai aspre legi (drepte ori ba) nu se pot impune fara consensul populatiei care e chemata sa le respecte: dupa 1967, natalitatea scade lent pina in 1983, cind atinge nivelul de 14 la mie pe care il avusese in 1966.
Anii 1967-1989 si 1990-2022 au particularitati considerabile in evolutia natalitatii si mortalitatii.
Mortality a fost in crestere in anii 1991-1996, pe fondul degradarii nivelului de trai, cresterii somajului, deteriorarii asistentei medicale, incertitudinii si violentei.
Rata mortalitatii a urca de la 10,5 la mie la 12-13 la mie iar in anii pandemiei a ajuns la 15,4 si 17,5 la mie.
Factorul nou de ascensiune a mortalității este după anul 2000 accentuarea îmbătrâniri demografice după declinul natalității și imensa emigrare a populației tinere și adulte.
Trei sferturi dintre decese au loc în populația în vârstă de 65 ani și peste.
Speranța de viață la naștere este în stagnare după anul 2013 (lăsând la o parte regresul din anii 2020-2021).
Se poate observa în figura 2 o lărgire continuă a spațiului dintre curbele natalității și mortalității, însemnând majorarea dimensiunii scăderii naturale a populației.
Ea a fost în cele 8 luni din acest an 75 mii locuitori.
Admițând că în celelalte 4 luni nivelul regresului va fi similar cu cel din anul 2019, neafectat de pandemie, se conturează un declin natural anual de 95 mii locuitori.
Imens la o populație de 19 milioane locuitori.
Ce perspective? Dezvoltările demografice în anii ce vin sunt greu de conturat în actualul context, criza energiei, explozia prețurilor, inflația, deteriorarea nivelului de trai și imprevizibilele consecințe ale războiului din Ucraina introducând multe necunoscute și fragilizând construirea de repere orientative.
Posibil, natalitatea va rămâne la 8-9 la mie, prin generozitatea măsurii concediului și indemnizației de creștere a copilului.
Pe importantele măsuri de stimulare a natalității din programul de guvernare nu se poate conta, niciuna nu este inițiată și ar fi o mare eroare adoptarea unor dintre ele, foarte costisitoare, fără consultarea prealabilă a populației tinere asupra motivațiilor care stau la baza a sute de mii de decizii ferme de a nu avea copil și alte sute de mii, mai multe, cu decizii ferme de a avea un singur copil.
S-ar putea astfel afla care dintre măsurile aflate în programul de guvernare ar putea fi agreate de tinerele cupluri și care altele ar putea fi adăugate.
Guvernanții fug însă de astfel de consultări.
Migrația externă? Criza pandemiіei și consecințele ei economice au redus migrația internațională.
Există însă alte componente ale migrației externe a românilor care sunt mai puțin afectate.
Mii de absolvenți de liceu iau drumul universităților din vestul Europei și probabilitatea de revenire în țară după programele de licență, masterat și doctorat este neînsemnată.
Cum Controlau Comuniștii Dreptul la Viață | Decrețeii - Partea I [DOCUMENTAR] #documentar
tags: #demografia #romaniei #in #primul #razboi #mondial
Postări populare:
- Clinica Hereditas oferă pediatrie de weekend în Suceava
- Contractii uterine frecvente la 39 de saptamani: cauze, simptome si cum le recunoastem ca travaliu
- Ghidul complet pentru carucioare bebe 3 în 1 și sport
- Colaborarea ATI - chirurgie - stomatologie pediatrică din Cluj: detalii despre facilitarea anesteziei copiilor
- Balansoar cu vibratii pentru bebeluși – opinii și recomandări utile