Dezvoltarea competenței de comunicare în limba maternă la copii

V-ați oprit vreodată să vă gândiți ce s-ar întâmpla dacă limba voastră maternă ar dispărea? Ar fi, cu siguranță, foarte trist. Cu toate acestea, dispariția limbilor este o realitate. De pe Google, aflăm că aproape jumătate din limbile cunoscute astăzi sunt pe cale de dispariție. Diversitatea lingvistică este o parte a diversității biologice. Atunci când dispar specii de animale sau plante, planeta are de suferit. Tot așa, dacă limbile s-ar pierde și am ajunge să comunicăm doar în engleză, spaniolă, germană, franceză și chineză, întreaga lume ar fi mult mai săracă.

Dar ce este o limbă maternă? Limba maternă este prima limbă pe care o persoană o învață în primii ani de viață și pe care o va folosi pe tot parcursul vieții, ca instrument de gândire și comunicare. Modul în care gândim și ne definim este strâns legat de limba noastră maternă. Fiecărei limbi îi corespunde o cultură specifică. Orice limbă este asociată cu un mod diferit de a vedea realitatea. Când vorbim de limba maternă, ne referim la limba pe care ființa umană o dobândește de la părinți sau în cadrul familiei lărgite. În acest mediu imediat, limba maternă se dobândește în mod natural, fără intervenții lingvistice conștiente, de aceea este, în general, limba în care se atinge cel mai mare grad de competență lingvistică atunci când sunt cunoscute sau stăpânite și alte limbi.

În cazul copiilor noștri, care au o limbă de predare în școală diferită de limba lor maternă, limbă adoptivă care este cunoscută de către părinții lor într-o mai mică sau mai mare măsură, este de la sine înțeles că acești copii nu ajung la școală fără anumite competențe lingvistice. Cu toții au avut experiențe anterioare de la o vârstă foarte fragedă, care au fost dobândite prin intermediul primei lor limbi, limba română, limbă pe care au auzit-o încă de la naștere și în care familia lor a comunicat cu ei. Sunt cunoștințe pe care le pot folosi atunci când încep educația școlară. Limba maternă este limba pe care se bazează cea mai mare parte a înțelegerii lor, a vocabularului și a cunoștințelor de bază. Limba maternă este esențială pentru învățare, deoarece facilitează dobândirea abilităților de lectură și scriere, abilități care stau la baza dezvoltării personale. De asemenea, este o expresie unică a identității noastre, a unității noastre ca popor și o sursă de cunoaștere și de dezvoltare a creativității.

Din momentul în care un copil este introdus într-o limbă nouă, trebuie să îi oferim oportunități pentru ca acesta să continue să își dezvolte utilizarea primei limbi, deoarece acest lucru va facilita învățarea unor niveluri mai complexe de competențe și cunoștințe, proces pe care modelele de educație multilingvă îl încurajează pentru a construi o punte către învățarea unei noi limbi. Pe lângă aceasta, limba este poate singurul mijloc prin care are loc procesul de socializare între ființele umane, prin care vorbitorul construiește sensuri pentru a le schimba în dialog cu ceilalți, construind noi semnificații sociale și culturale.

Existența umană este indisolubil legată de relațiile sociale, menținute prin comunicare și dialog. Comoara spirituală a oricărei națiuni este limba. Cel mai important lucru pentru orice persoană este limba în care învață mai întâi să vorbească și să recunoască lumea. Aceasta este limba copilăriei, limba vorbită în familie, limba primelor relații în societate.

Statul român, prin intermediul Institutului Limbii Române, direct subordonat Ministerului Educației, oferă copiilor români care trăiesc în diaspora, șansa de a intra în contact atât cu limba lor maternă literară, cât și cu valori ale patrimoniului cultural românesc, prin cursul de limbă, cultură și civilizație românească.

Provocări reale în grădinițe și școală

1. Pentru a comunica în familie copilul foloseşte limba maternă dar pentru a comunica într-un mediu în care limba folosită este alta de cât cea maternă, copilul este pus în faţa unei bariere în comunicare.

2. În prima zi de școală, vin însoțiți de părinții lor şi copiii AL, BR, şi PO, cu vârsta între 3 ani şi 2 luni şi 3 ani şi 6 luni. Au venit pentru prima dată în grădiniță şi nu vorbesc deloc limba română, limba lor maternă fiind alta decât limba de predare în grădiniță. Dintre cei trei copii doar unul are tangenţă cu limba română în familie, băiețelul PO a cărui bunică din partea mamei este vorbitoare de limbă română dar aceasta nu locuiește împreună cu copilul.

Copiii se integrează în grupul de joc comunicând între ei şi cu colegii lor mai mari care au aceeaşi limbă maternă. Se prezintă în grădiniţă la începutul anului şcolar, în vârstă de trei ani şi două luni, este cel mai mic dintre preşcolari, nu înţelege şi nu comunică deloc în limba de predare din grădiniţă. În primele săptămâni de grădiniţă, se alătură foarte greu grupului de joc, nu cunoaşte nici un copil, plânge pentru a fi dus acasă şi refuză să comunice cu educatoarea sau cu ceilalţi copii.

Situaţia continuă până descoperă un joc lego care devine principala lui preocupare şi treptat nu mai plânge când este lăsat de mama lui la grădiniţă. Îşi face prieteni dar numai dintre acei copii cu care poate comunica în limba maternă iar fiecare acţiune a sa este o imitare a ceea ce fac ceilalţi copii. În timpul activităţilor pe domenii experienţiale este foarte atent la materialele intuitive prezentate şi la imagini. Este receptiv şi atent la tot ce fac colegii lui dar nu se lasă antrenat în a repeta cuvinte, onomatopee sau sunete.

În ceea ce priveşte comunicarea în familie aceasta este una caldă, prietenoasă, controlul asupra copilului nu este sever sau rigid dar nici slab iar părinţii colaborează cu educatoarea. Pe parcursul primului an de grădiniţă, preşcolarul AL nu comunică direct, verbal cu educatoarea. În cel de-al doilea an în grădiniţă copilul „sparge gheaţa” la o activitate de „Întâlnire de dimineaţă” când îşi salută colegul din dreapta spunând „Bună dinimeaţa” spre surprindere tuturor celor din jurul lui. Este aplaudat de colegi şi de educatoare, acesta pare a fi momentul din care preşcolarul începe să-şi invite colegii în joc strigându-le numele.

Având aceeaşi preocupare, jocul lego, leagă o prietenie foarte frumoasă cu copilul ŢI cu care părinţii îl încurajează să se întâlnească şi să se joace şi înafara grădiniţei. Acest prieten este vorbitor de limbă română iar comunicarea are loc în această limbă. Acasă începe să povestească despre activităţile din grădiniţă folosind şi cuvinte în limba română şi reproduce în prezenţa părinţilor cuvinte care i se par nostime (ex. Iute, iute, iute!) aşa cum le aude de la colegi sau de la educatoare. Tot în acest an şcolar pare şi prima întrebare adresată părinţilor despre ceea ce aude la grădiniţă; cere să i se explice ce înseamnă „mâzgăleală”, cuvânt auzit de la un coleg de grupă care descria astfel desenul unui alt coleg.

Atunci când observă că ceilalţi copii îşi repetă rolurile pentru serbarea cu ocazia zilei de 1 Iunie, cere din proprie iniţiativă educatoarei să fie inclus în serbare cu un rol şi spune „Eu pot”. În anul şcolar următor, copilul comunică folosind propoziţii simple, participă activ la fiecare activitate din grădiniţă. Este foarte atent la activităţile de lectură, îi place să asculte poveşti iar atunci când le povesteşte părinţilor acasă, le povesteşte folosind limba maternă fapt ce denotă nu numai faptul că înţelege mesajul transmis dar îl şi interpretează. Astfel, acţiunea şi personajele din povestea „Punguţa cu doi bani” sunt relatate în limba maternă dar păstrează în limba română rimele.

Aşa cum descreşte practica, se descriu exemplele unor copii cu limba maternă diferită de limba de predare: AL ajunge ca după trei ani de grădiniţă să comunice cursiv folosind limba română având tangenţă cu aceasta numai în mediul din grădiniţă; BR ajunge să utilizeze mai târziu limba română decât ceilalţi copii deoarece nevoia de comunicare este substituită de sora mai mare; PO comunică verbal în timpul jocului şi devine translator în al treilea an de grădiniţă. Copiii însuşesc limba română din nevoia de comunicare influenţaţi fiind de factori precum mediul familial, comunitatea mixă, sau sprijinul educativ din grădiniță.

Originalitatea cercetării constă în urmărirea permanentă a copiilor, stimularea lor spre a folosi în comunicare o altă limbă decât cea maternă. Limite ale cercetării includ anumite întârzieri în însușirea vocabularului de bază. În contextul teoretic, Bocoș subliniază că dezvoltarea comunicării la copii ocupă un rol important în dezvoltarea globală și că dezvoltarea abilităților de comunicare poate fi comparată cu “cărămizile” pentru o casă conform ghidului UNICEF „Să comunicăm cu plăcere” (2015).

Implicări practice și intervenții

Este foarte important să se depisteze precoce tulburările de dezvoltare și să se intervină la timp atunci când există dificultăți de comunicare. În cazul Observării dificultăților, este necesară o evaluare logopedică și să se înceapă cât mai repede intervenția, pentru a facilita o comunicare funcțională în limba maternă și a sprijini procesul de învățare în învățarea ulterioară a limbilor străine.

• Limba maternă stimulează competența lingvistică, cognitivă și social-emoțională a copilului.
• Educația multilingvă poate construi punți spre învățarea unei noi limbi și a altor culturi.
• Intervențiile timpurii și evaluările logopedice susțin succesul școlar în context multilingv.

În concluzie, dezvoltarea competenței de comunicare în limba maternă la copii este esențială pentru învățare, identitate și socializare. Prin practici educaționale sensibile la limbă și cultură, copiii pot deveni vorbitori competenți atât în limba maternă, cât și în celelalte limbi ale spațiului lor de viață.

tags: #dezvoltarea #competentei #de #comunicare #in #limba

Postări populare:

• Importanța administrării acidului folic pe durata sarcinii pentru MTHFR
• De ce ai nevoie pentru concediul paternal în România
• De ce se trezește un bebeluș de 6 luni în timpul somnului și cum să rezolvi
• Investigații moderne în neurologia pediatrică la Oradea pentru cei mici
• Ruperea apei în timpul travaliului: cum apare și ce indică