Adolescența debutează în jurul vârstei de 13 ani și se încheie până la 20 de ani. Este perioada de tranziție biologică, psihologică și socială, de la pubertate la maturitate. Adolescentul devine mai preocupat de propria imagine și de poziția sa în raport cu cei din jur (grupul de prieteni, colegii de școală). În același timp, copilul adolescent tinde să se îndepărteze de părinți, în încercarea de a fi independent și de a decide pentru el însuși. Intervalul de vârstă la care are loc această tranziție este ușor diferit de la un individ la altul. În această perioadă, corpul trece prin anumite transformări, apar fire de păr în zonele intime, se măresc sânii, se schimbă vocea, băieții au poluții, iar la fete apare menstruația etc. Acum veți observa și primele sentimente de amorezare, trăiri emoționale intense și contradictorii. Nu vă panicați dacă veți observa că adolescenții vor avea tendința să se distanțeze, este o trăire firească.
La această etapă a adolescenței, de regulă, modificările corporale s-au produs. În schimb, apare acum și interesul pentru sexualitatea împărtășită cu o altă persoană. Tot acum, încep să apară și gândurile despre viitor. Dacă în etapa precedentă distanțarea față de părinți era în faza inițială, acum devine și mai accentuată, adolescenții se îndepărtează de părinți și, în general, chiar de familie. De asemenea, tinerii ajunși la această vârstă devin membri fideli ai anumitor grupuri. Abia în jurul vârstei de 18 ani, adolescenții devin capabili să ia decizii și să își asigure anumite responsabilități pe termen lung. Ei se pregătesc pentru viața de adult, iar relațiile intime, amoroase, ajung pe primul plan. Vei remarca, la această etapă, că relația ta în calitate de părinte se va îmbunătăți, pe măsură ce adolescentul, ajuns aproape matur, va prelua responsabilități.
Una dintre particularitățile adolescentului este aceea de a fi o persoană care iși reclamă cu vehemență autonomia și individualitatea, dar care rămâne încă profund dependentă de cadrul familial al copilăriei. Unele dintre nevoile importante ale adolescentului pe care părinții nu le pot satisface sunt nevoia de înțelegere și nevoia de acceptare a propriei noi persoane cu care el e la început de cunoaștere. A asculta fără a interpreta, fără a pune etichete în minte. Ascultă și acceptă ceea ce auzi fără să contrazici. Vei avea timp de reflecție mai târziu. A fi suportiv înseamnă a fi acolo, a fi alături, prezent și atent la nevoile si trăirile emoționale ale adolescentului, gata de a ajuta, sprijini, explica, fără a ordona și a impune soluții.
Găsește modalități de a afla care este starea de spirit a adolescentului. Întreabă-l cum i-a fost ziua și ce a făcut. Poți invita copilul să te ajute la ceva, de exemplu prepararea cinei, astfel încât să puteți folosi acest timp pentru a vorbi despre ziua trecută. Amintește-i adolescentului că, indiferent de ce s-ar întâmpla, vei fi alături de el și că ai vrea să știi ce simte și la ce se gândește. Este important să fii conștient de emoțiile pe care le simte un adolescent și să le înțelegi, chiar dacă îți provoacă disconfort. În această perioadă, schimbarea este la ordinea zilei, deoarece prin ea se face dezvoltare fie că vrem fie că nu, de aceea este important să acceptăm acest lucru, să avem un dialog plin de interes pentru ceea ce auzim și vedem, pentru ca adolescentul să găsească în noi locul în care este acceptat și se poate conecta.
Nu discuta niciodată despre probleme dacă ești supărat. Oprește discuția, pleacă, inspiră și expiră adânc, calmează-te. Vei putea discuta problema cu adolescentul mai târziu. Evită lupta pentru putere. Acum, că totul este atât de imprevizibil, adolescenții ar putea încerca să controleze „totul pe lume”, dar posibilitățile lor sunt limitate. Oricât de dificil ar fi, fii înțelegător față de dorința adolescentului de a deține controlul în vremuri atât de dificile și nu te pune mereu în calea dorințelor sale. Fii cinstit și sincer cu adolescentul: spune-i că și tu te confrunți cu un stres suplimentar și împărtășește-ți sentimentele. Arată-i cum faci față emoțiilor dificile: acest lucru îl poate ajuta să înțeleagă că sentimentele pe care le trăiește sunt complet naturale.
Când apare o situație de conflict, acordați-vă timp pentru a reflecta cum puteți soluționa împreună situația. Îți poți împărtăși gândurile cu el, astfel încât să înțeleagă cum găsești modalități de soluționare a problemelor. Este necesar să acordăm timp, să comunicăm cu adolescentul despre ceea ce îl sperie, despre ceea ce își dorește; cunoașterea grupului de prieteni și a relațiilor din grup sunt grăitoare pentru relația cu un adolescent! Acum adolescentul își dorește să discute despre prietenii lui, își dorește să fie ascultat și înțeles. Adolescența înseamnă independență. Permiteți-i adolescentului să aibă suficient timp și spațiu personal pentru a fi singur. Nevoia de spațiu personal este o componentă naturală a creșterii. Acestea sunt cele care duc la acceptarea persoanei, fără alte comportamente disfuncționale. Acum iubirea se oferă prin crearea unui spațiu personal și prin respectarea acestuia, dar și vorbind cu interes și curiozitate despre subiectele care îl interesează pe adolescent, indiferent dacă par sau nu puerile. Un alt mod în care adolescentul înțelege iubirea sănătoasă ține de implementarea și de respectarea unor limite sănătoase față de grup și față viața sa socială! Adolescenții au nevoia îmbrățișării, chiar dacă adesea pozează în postura că nu au nicio nevoie.
Relația dintre părinți și adolescenți este una complexă și poate fi plină de provocări, dar și de oportunități de creștere și înțelegere reciprocă. Autor: Psih. Ecranele pot susține învățarea și creativitatea, dar pot afecta somnul, atenția, limbajul și relațiile atunci când ocupă prea mult loc în viața copilului. Str. Străpungere Silvestru nr. 60, bl. CL 11, sc. B, parter, Iași, jud. com. Belcești, tronson B, Bl. 4, jud. Bd. Eroilor de la Tisa nr. 8, etaj 1, Timișoara, jud.
Adolescența este o răscruce de drumuri. Adolescența este ”moartea” copilului și ”nașterea” adultului. Adolescența este precum un travaliu de transformare în urma căruia se ajunge la o nouă identitate de sine. Da, adolescența este o perioadă de transformare, așa cum este dată și de sensul terminologic al acesteia în limba latină unde adolescere înseamnă ”a crește”, ”a te maturiza”. Termenul adolescență este o denumire biosocială care descrie perioada de dezvoltare în a doua decadă a vieții. Începe cu modificările biologice ale pubertății și se termină atunci când statutul social al maturității este atins. Creșterea biologică și schimbările pubertale sunt în cea mai mare parte determinate și reglementate genetic, deși factorii de mediu precum clima și nutriția joacă un rol important în momentul pubertății şi eventuala stare fizică a individului.
Pubertatea normală implică maturizarea rapidă a funcțiilor corporale și fiziologice, conducând la dezvoltarea completă a caracteristicilor sexuale și fizice. Adolescența este astfel asociată cu schimbări psihologice și emoționale profunde (Marcelli & Brannier, 2013, p.5). În plus, această etapă implică cerințe și nevoi specifice pe care adolescentul aspiră să le îndeplinească și să le satisfacă. Societatea, tradițiile și obiceiurile pot împiedica realizarea acestor aspirații, creând conflict între dorința de împlinire și constrângerea socială. Această etapă devine complexă și plină de numeroase probleme (Hamoud, 1981).
Sunt studii care arată că patologia personalității poate avea baze în adolescență, iar caracterul se poate contura în moduri variate sub influența interacțiunii dintre biologie și contextul social. Adolescența poate fi privită ca o perioadă a paradoxurilor: identitatea între copil și adult, criză de identitate, dorința de independență și teama de abandon. În culturile occidentale, adolescența este adesea asociată cu extinderea timpului în care tinerii rămân în familie pentru sprijin, iar riscurile de sănătate includ activități sexuale neraportate, consum de alcool sau droguri, și alte manifestări ale comportamentelor de risc (Iacono et al., 2003; Minino, 2010; Elllis et al., 2012).
Procesul biologic al dezvoltării cerebrale la nivel de copil-adolescent implică activarea cortexului prefrontal (luarea deciziilor, autocontrol), activitatea intensificată a sistemului limbic (emoții, memorie), și fenomenele de sinaptogeneză și pruning. Aceste mecanisme pot explica impulsivitatea, nevoia de apartenență și căutarea de recompense în grupurile de prieteni. În același timp, schimbările hormonale (estrogen la fete, testosteron la băieți) și cortizolul influențează stările de spirit, somnul și comportamentul, iar melatonina afectează ciclul somn-veghe.
În ceea ce privește perioada intrauterină, stresul matern prenatal poate afecta neurodezvoltarea și dezvoltarea emoțională a copiilor, prin mecanisme precum funcționarea axei HPA și comunicarea placentei cu sistemul imunitar matern. Atașamentul prenatal poate avea rol protector sau de risc în dezvoltarea copilului, influențând dezvoltarea socială, linguistică, cognitivă și emoțională. Astfel, programarea fetală propune ca răspunsuri adaptative la mediul intrauterin să pregătească organismul pentru condițiile de postnatalitate, în special în medii percepute ca ostile. Aceste mecanisme pot explica variabilitatea evidentă în modul în care adolescenții își gestionează emoțiile, relațiile cu părinții și prietenii, precum și susceptibilitatea la tulburări Psihopatologice ulterioare.
Vesti proaste! Cercetatorii confirma legatura dintre stres si creier
Astfel, rolul părinților în această perioadă este esențial pentru echilibrul emoțional al adolescentului. O comunicare deschisă, acceptarea identității emergente, respectarea intimității și stabilirea unor limite sănătoase contribuie la dezvoltarea unei identități coerente și la adaptarea socială. Părinții pot încuraja autonomia, pot demonstra cum să gestioneze stresul și cum să comunice eficient, fără a impune soluții. În același timp, adolescenții au nevoie să se simtă înțeleși și să primească sprijin în explorarea intereselor, talentelor și relațiilor cu grupul de prieteni. Aceasta creează un spațiu sigur în care identitatea se cristalizează și se dezvoltă orientări spre adulthood.
- Suport emoțional constant și ascultare activă fără etichetare.
- Dialog deschis despre problemele sexuale, relații și planuri pentru viitor.
- Respectarea intimității și a spațiului personal ca formă de afecțiune și încredere.
- Exemple de comportament sănătos din partea părinților și modele de gestionare a stresului.
În ceea ce privește concluziile, perioada intrauterină și tranziția către adolescență reprezintă ani-cheie în formarea trăsăturilor de personalitate, reglajului emoțional și a securității relaționale. Stresul matern prenatal nu este un destin, ci un factor cu potențial de intervenție, iar înțelegerea acestor mecanisme poate facilita sprijinul adecvat pentru copilul în curs de dezvoltare. Dezvoltarea umană începe din uter, iar înțelegerea legăturilor dintre facteurii biologici, psihologici și sociali poate ghida intervenții educaționale și terapeutice pentru a promova o adolescență sănătoasă.
tags: #dezvoltarea #comportamentului #adolescentului #inca #din #perioada
Postări populare:
- Odihna în sarcina avansată
- Stagiul de cotizare pentru concediu de maternitate
- Cum să influențezi pozitiv dezvoltarea dentară a copiilor: biberonul, suzeta și igiena
- Detalii despre densitatea purtătorilor de sarcină în semiconductori: explicații scurte și clare
- Ghid complet pentru părinți despre patuturi