Dana Rogoz este mămică de doi, Vlad și Lia. Ori de câte ori are ocazia, Dana Rogoz își petrece timpul cu soțul și copiii ei. “Am o propunere de joc pe care să îl încercați cu copiii voștri, inspirat chiar de unul dintre jocurile pe care le-am jucat la facultatea de actorie, dar și cu ocazia altor ateliere, atât alături de actori profesioniști, cât și de amantori. E un joc menit să construiască și să consolideze încrederea în partener. Iar eu l-am adaptat pentru Vlad, jucându-l cu el încă de acum câțiva ani, considerând că încrederea este foarte importantă și în relația părinte-copil, nu numai pe scenă. Și puteți să îl încercați și voi, căci nu e nimic complicat. Așadar, alegeți-vă un spațiu mai larg, precum un parc. Și prima oară, rugați-l pe copil să închidă ochii și apoi să se lase condus de voi, unul dintre părinți, prin parc. Îi puteți vorbi, îl atenționați când are de pășit peste un prag de exemplu, și încercați să îl faceți conștient de tot ce este în jurul lui, de sunetele pe care le aude, de cum se simt pașii pe nisip, apoi pe frunze, puneți-l să atingă copacii, pietrele etc. Și în tot timpul acesta asigurați-l că poate păși cu încredere, că voi sunteți acolo pentru el, ținându-l strâns de mână. Vlad are curaj să alerge cu ochii închiși, în timp ce eu îl conduc. Iar cu copiii mai mari, puteți încerca acest joc și fără să vorbiți, comunicând doar prin mișcările pe care le faceți, impulsurile pe care le dați, ridicându-i piciorul când e nevoie, așezându-i cu grijă într-un loc etc. Iar apoi, e rândul copilului să vă conducă! Așadar, părintele închide ochii și copilul are grijă de el, să rămână în siguranță, să nu se lovească. Părintelui îi va fi foarte greu, vă zic! Și mie încă mi-e teamă uneori când Vlad mă conduce. Și lui Radu îi e frică să se lase plimbat, rămânând cu ochii închiși. Asta pentru că ne-am obișnuit să deținem mereu controlul în relație cu ei (sau cel puțin asta încercăm).
Despre diversificare, planuri și decizii împreună cu medicul
Ca sa scriu aceasta postare am stat o noapte intreaga sa analizez foile cu schemele recomandate de pediatrul lui Vlad, caci pe memorie nu ma mai pot baza. E incredibil cat de repede uiti aceste date…Stiu foarte bine care a fost ordinea diversificarii - am inceput la 6 luni cu legume, apoi am introdus fructele, apoi galbenusul, apoi branza, apoi iaurtul…
Ramasesem datoare cu completarea acestui articol, in care va povesteam despre cum merge diversificarea in cazul lui Vlad si despre cum introdusesem masa de legume cu carne. Ca si atunci, va spun si acum ca cel mai bine e sa luati orice decizie legata de alimentatia copilului impreuna cu medicul care ii urmareste evolutia. Intalnesc din ce in ce mai des articole despre autodiversificare, intalnesc articole despre alimentatia copiilor fara carne, copii vegani etc si am ajuns la concluzia ca eu am fost o “traditionalista” la acest capitol. De fapt nu doar eu, caci deciziile acestea le-am luat impreuna cu Radu, sustinuti de pediatru.
Pentru ca primesc aproape in fiecare zi intrebari legate de “ce a urmat dupa masa de legume” detaliata aici, am zis sa va fac un rezumat al alimentatiei lui Vlad de pana in prezent. + galbenus ou (!dupa introducerea fructului! Din ziua 16 am renuntat sa il mai pun la san ca si completare a acestei mese si, in felul acesta, am ajuns sa am 2 mese din zi fara san (una cu legume cu carne, cealalta de fructe cu cereale), plus alte 4 - 5 de san. In cazul nostru lucrurile au fost super usoare, in sensul ca nu a mai cerut nici el san in plus, fiindu-i suficienta masa descrisa mai sus. Din Ziua 18 am inceput sa adaug treptat si para, iar mai apoi dovleac copt. A urmat introducerea branzicii de capra, facuta in casa - la noi asta a venit aproape de 9 luni, caci intre timp Vlad se imbolnavise si tin minte ca am amanat introducerea alimentelor noi, ca sa nu-I zapacim de tot. Branza o faceam (si o fac si acum) cu 500 ml lapte de capra si 5 tablete de Ca Lactic - in momentul fierberii se adauga pastilele de calciu pisate si va coagula imediat. Suna complicat, dar nu e. Sigur ca e foarte important sa urmariti evolutia bebelusului. Daca apar modificari ale scaunului, eruptii pe piele, gaze etc. trebuie anuntat medicul si sorice schema de mai sus se schimba, se adapteaza pe fiecare caz in parte. Asa cum spuneam la inceput, asta a fost schema pe care am urmat-o noi si care a functionat in cazul lui Vlad fara probleme.
Asta e un rezumat, ca la varsta de 10 luni sa fi ajuns deja la: 2 mese de lapte de san, 1 masa de fructe cu branzica, 1 masa de legume cu carne (5 ori pe saptamana legume cu pui/vita/curcan/ficat/peste si 2 ori pe saptamana legume cu galbenus), 1 masa iaurt cu biscuiti sau cereale. Cam asta era formula noastra. De pe la 11 luni Vlad a inceput sa se trezeasca de mai multe ori pe noapte, dintr-odata. El e un copil care a dormit fara sa mai manance pe durata noptii de la 2 luni jumate.
Initial am crezut ca sunt dintii, ca e vreun puseu de crestere, dar apoi m-am prins ca se trezea pentru ca nu ii mai ajungea laptele meu de la masa de seara. Am facut mai multe “probe” cateva nopti la rand cand m-am muls inainte sa il pun la san si am obtinut maxim 20 ml, in conditiile in care el ar fi trebuit sa pape la varsta si greutatea lui in jur de 150 - 170. Asa ca din acel moment am cerut sfatul medicului, am inceput sa ma informez cu privire la ce alternative exista si am ales sa ii dau lapte de creste, ca si lapte de completare dupa ce il puneam la san, atat dimineata, cat si seara. L-a acceptat extrem de usor. L-a iubit din prima, ce sa mai, iar pe mine asta m-a durut…Citisem ca un copil alaptat la san atat de mult timp nu va accepta usor alt lapte si…surpriza!
Ma uitam la el cum inghite cu pofta laptele care ii curgea dintr-odata fara efort si imi ziceam in gand: “Heeeey!!!Nu se poate sa iti placa atat de mult…cum ramane cu alaptarea?!” Lasand gluma la o parte, pot sa zic ca lucrurile au evoluat intr-un ritm natural, firesc. Adica a fost un proces de intarcare lung si natural. Si a fost bine ca nu a trebuit sa iau eu aceasta decizie, sa zic “Gata! Stop joc! De azi nu mai papam san!”. El a dictat cumva sosirea acestui moment. Incepuse sa stea tot mai putin la san, productia incepuse si ea sa scada, asa ca am introdus laptele de crestere ca si completare. Am tinut-o asa pana la 1 an si 3 luni, cand nu a mai vrut sa suga la san (cred ca nici nu mai avea ce) si a ramas doar cu laptele de crestere, in continuare 2 mese pe zi. Când ma gândesc la alăptare mi se face dor, caci pentru mine a fost o experiență foarte placuta; era momentul nostru, cand el avea nevoie doar de mine si atat. Dar realizez ca a crescut si ca asta e cursul firesc al lucrurilor.
Revenind la discutia ramasa in aer legata de laptele de crestere vs lapte de vaca (sau alt animal), pot sa va spun, asa cum le-am spus-o si altor mame la intalnirile recente pe care le-am avut, ca am ales laptele de crestere pentru ca eu cred ca este cea mai buna varianta, desigur excluzand laptele de san (care ramane si dupa varsta de 1 an recomandarea numarul 1, acolo unde se mai poate si unde se mai doreste). Dupa varsta de 1 an am observat ca foarte multi parinti incep sa le dea copiilor mancare “de adult”. Ori Vlad al meu nu mananca ce mananc eu, adica mananca in continuare alimente atent alese, care sa formeze o dieta echilibrata. Sigur ca fata de schemele de mai sus am introdus dupa varsta de 1 an si alte “delicatese” in meniu - o supa cu galusti, niste papanasi fierti in lapte, o mamaliga cu branza, niste dovlecei umpluti cu carne la cuptor etc - adica mancaruri mai gustoase (cu putina sare, putine condimente, pe care nu I le-am dat inainte de 1 an).
Dar nu am trecut direct la ciorba mea, la mancarea mea de pranz, la prajitura mea sau la laptele meu de vaca din frigider. Mentiunile facute de autoritati in ceea ce priveste laptele de crestere atrag atentia asupra faptului ca nu ar fi nevoie de acesta daca, si doar daca, alimentatia copiilor mici ar fi echilibrata. 60% dintre copiii cu varsta de 1 an au deficienta de FIER (Sursa: Statusul nutritional al copiilor in varsta de pana la 5 ani: Romania - 2005 / Institutul pentru Ocrotirea Mamei si copilului… WHO maintains, however, that breast milk remains the most appropriate liquid part of a progressively diversified diet for the vast majority of children between 6 and 24 months of age, once complementary feeding has begun.
Se incheie prima luna de cand am inceput diversificarea, asa ca voiam sa las pe blog primele ganduri legate de aceasta experienta cu Lia. Imi dau seama cat de multe am uitat de la Vlad, asa ca mi-am propus sa scriu mai des despre toate aceste etape prin care trec cu ea. Si sa incep un tratament cu lecitină. Am început diversificarea cu câteva zile înainte de a împlini 6 luni, după ce am primit confirmarea medicului pediatru care o urmărește încă de la naștere. Am respectat întocmai recomandările sale, nu m-am abătut nicio clipă de la ele. Mi se pare o responsabilitate prea mare, așa că mi-a fost teamă de “experimente”. Pasul numărul 1: cumpărarea unui scaun de masă pentru ea. Tot medicul pediatru m-a sfătuit să o pun în scaunul de masă cu câteva zile înainte de a începe să îi dau mâncare solidă, pentru a se acomoda cu el. Altfel, ar fi prea multe noutăți deodată. Apoi m-a sfătuit să îi dau mâncare numai în acel scaun, care să rămână scaun de masă, nu de joacă, și care să fie așezat lângă masă la care mâncăm și noi. Mi s-au părut foarte bune aceste recomandări, pentru a-i forma bebelușului încă de la început un ritual sănătos de a lua masa. Mai târziu va cere oricum desene…. Habar nu aveam ce scaun să aleg, pentru că în 6 ani multe s-au schimbat. Mi se pare ca piața de produse pentru copii efectiv a explodat, având dintr-odată extrem de multe opțiuni pentru ORICE. Inclusiv pentru scaune de masă pentru copii. Așa că am făcut ce face orice mamă posesoare de cont pe Instagram: am întrebat pe Stories comunitatea care mă urmărește ce scaun îmi recomandă. Cred că vreo 80% dintre răspunsuri au fost legate de Tripp Trapp de la Stokke. Sincer, nu mai auzisem acest nume până atunci, deși mai văzusem scaunul în diverse postări pe social media. Dar m-am documentat și am ajuns la concluzia că e exact ce ne dorim. E un scaun care “crește” odată cu copilul. Adică îl poți folosi încă de la etapa de nou-născut, atașând de el un suport special. Și poate fi folosit până când copilul e mare (drept urmare i-am comandat unul și lui Vlad, pentru școala online!). Ba chiar și de adulți. În plus, are un design nordic care îmi place foarte mult și care se integrează perfect în casa noastră. L-am ales lemn natur, dar decizia nu a fost ușoară, pentru că sunt mai multe nuanțe frumoase. Dar poate tocmai pentru că sunt așa de multe opțiuni, am rămas la varianta natur și l-am personalizat cu numele ei. Am așezat-o în el, așa cum am fost sfătuiți, cu vreo săptămână înainte de începerea diversificării. Pasul numărul 2: legumele. Cum după atâtea luni de lapte de sân, cel mai pur aliment din lume pentru bebeluța mea, dintr-odată să îi dau… morcovi!?! Nu vreți să știți cât m-am frăsuit prin supermarket, pe la raioanele bio, să aleg cel mai bun, cel mai frumos, cel mai cel morcov. Primul morcov. Pasul numărul 3: prima guriță de piure de legume. Radu, Vlad, veniți aici! Pune-i babețica! Dă-i jos babețica, că o enervează! Pornește camera! Alege prima linguriță! Du-o la gurița ei și… prima reacție! Doamne cât de multe grimase pot face când gustă pentru prima oară un aliment nou: și mirare și dezgust și plăcere și curiozitate și dorința de mai mult… toate, în doar câteva secunde. ADOR să îi fiu alături în acest proces! Așadar, prima masă a fost un succes! Chiar și următoarele 5, când mânca tot, cu mare poftă. Desigur, vorbim doar de câteva grame. Uneori mușca din farfurie de foame. Pasul numărul 4: prima reacție alergică. Cam prin ziua a 6-a de la începutul diversificării i-au apărut primele bubițe pe spate. Nu erau primele bubițe din viața ei, trecând prin astfel de episoade și în trecut. Dar pentru că de data aceasta coincideau cu începutul diversificării, am oprit tot. Am luat pauza 5 zile. Foarte frustrant. Măcar de aș fi știut la ce! Căci după ce am făcut pauza și am intrat inclusiv eu pe regim, am reînceput diversificarea cu morcov, iar la 3 zile alte 2 bubițe. Ok, deci morcovii să fie de vină? N-aș zice, pentru că la încă 3 zile doar de morcovi nu au mai apărut deloc bubițe. Între timp, pentru că este în continuare preponderent alăptată, eu am rămas pe regimul recomandat de medic, care elimină posibili alergeni, și am slăbit de am ajuns la 46 kg. Și fără un rezultat clar. Sper că la un moment dat să ne dăm seama, împreună cu medicul ei, la ce anume e alergică. Pasul numărul 5: azi introducem cărnița. Continui diversificarea, conform recomandărilor, și azi introduc cărnița de pui. Mănâncă cu mult mai puțin elan decât Vlad la vârsta ei. Abia acum realizez că el era un mâncau! Efectiv mă certa dacă întârziam două secunde în plus să îi duc lingurița la gură. Lia, în schimb, a mâncat bine cât timp îi dădeam 30 - 40 grame. După ce am sărit de 90 grame, jale. Acum îi pun 120 grame legume în bolul ei și mi se pare o cantitate enormă, cu care ducem o luptă grea. Vlad o râdea în câteva minute, de îmi era teamă mereu că o să o vomite. Cu Lia masa durează în jur de 30 - 45 minute, aplicând o serie întreagă de strategii.
Paralela cu Vlad: cum evoluează diversificarea în familie
În Slovacia, neavând nici scaunul ei la mine, îi dădeam ținând-o cumva în brațe, pe piciorul meu stâng. Și din când în când se arcuia, nervoasă, de îmi sărea mâncarea peste tot. A ajuns piureul ăla prin toată camera, inclusiv pe perdele! Am avut de șters serios după fiecare masă. Și oricum, o țineam câteva minute pe picior, apoi o duceam la geam și încercam să îi mai dau 2 - 3 lingurițe cât privea oamenii de la distanță, apoi o mutăm în fața oglinzii și îi mai dădeam și acolo… haos. Iar din când în când mă întorceam la cântar cu bolul de mâncare, măsurând câte grame au mai scăzut. Recunoașteți traseul? Mă bucur că am revenit acasă și că ieri i-am dat toate cele 120 grame în scaunul ei de masă, recomandat de voi. Chiar și așa, cu mai mari eforturi decât la Vlad, tot mă bucur enorm să fiu alături de ea în acest proces. Promit să revin la subiectul mâncării, după ce voi introduce și alte mese.
Sursa: danarogoz.com
Primele luni de diversificare și provocările practice
- Aceeași întrebare despre ordinea diversificării: legume, fructe, galbenus, brânză, iaurt.
- Passul numărul 1: scaun de masă potrivit și acomodarea copilului cu el.
- Passul numărul 2: introducerea legumelor, începând cu morcovi și alte legume “de bază”.
- Passul numărul 3: prima linguriță de piure, reacții variate, empatie parentală.
- Passul numărul 4: reacții alergice și pauze necesare pentru regim, monitorizare medicală.
- Passul numărul 5: introducerea cărnii și ajustări în dietă, în special pentru un copil în creștere.
Dincolo de alăptare, Dana Rogoz subliniază importanța colaborării cu medicul, monitorizarea evoluției și adaptarea dietei în funcție de nevoile individuale ale copiilor. Ea menționează de multe ori că este important să se țină cont de recomandările profesionistului care urmărește copilul pentru a evita complicațiile sau alergiile.
De asemenea, Dana povestește despre emoțiile legate de creșterea copiilor, despre dorința de independență a Vladului, despre trecerea de la etapele de bebeluș la cele de copil în creștere și despre cum diversificarea aduce noi gusturi în casa lor, cu momente de bucurie, dar și de provocare în organizarea meselor, a timpului și a spațiului în familie.
Prima aniversare a lui Vlad, planuri pentru Lia și inspirația pentru joacă în familie se împletesc cu reperele nutriționale și cu mesaje despre cumpătare, siguranță în spațiu și încredere în procesul natural al creșterii. Vlad Luca s-a născut pe 1 martie 2014, iar Dana Rogoz a postat despre bucuria aducerii pe lume a copiilor lor, despre cum familia se adaptează la fiecare etapă și cum relația dintre părinți rămâne centrul pentru creșterea copiilor.
tags: #diversificarea #la #6 #luni #dana #rogoz
Postări populare:
- Ghid practic pentru tranziția de la lapte praf la sugari
- Alăptarea în Public: Ce Cred Bărbații
- Informații despre Dr Sandulescu, ginecolog Focșani
- Originea poveştii Fata gravidă cu diavolul în tradiţia europeană
- Hooveringul bebelușului: diagnosticarea și tratamentul cu Ponseti pentru ridicarea pe un picior