Buna, numele meu este M. M. Am 41 de ani si dupa 24 de ani de diabet si 5 ani de la tratarea cancerului la san, am primit vestea ca voi avea un al doilea copil. Din cauza problemelor de sanatate, m-am mutat in Bucuresti pentru a urmari cu atentie sarcina, la spitalul SANADOR. Doamna dr. Indiana Dinca mi-a spus ca s-a intamplat o minune, insa domnul dr. Iosif Nicolescu a fost mai rezervat si m-a avertizat in legatura cu riscurile care vor aparea pe parcursul sarcinii. Imi faceam analizele din 2 in 2 saptamani, totul parand a fi in regula, insa, in saptamana 29 de sarcina, au aparut problemele. M-am internat de urgenta in spitalul SANADOR, stiind ca voi avea o nastere prematura. Singurul lucru pe care il voiam era sa ii mai castig cateva zile in burtica. Dar nu a fost posibil.
Corpul meu nu a mai rezistat, asa ca, in regim de urgenta, a trebuit sa aiba loc nasterea naturala. Am vazut-o atunci, era cat o palma de om, stravezie, se vedea prin ea, fata ii era acoperita, unghia mare de la manuta era cat jumatate de bob de orez, erau fire ...multe fire, multe aparate, iar ea avea doar 38 de cm si putin peste 1 kg. A urmat apoi o perioada foarte grea pentru mine. O vedeam atat de neputincioasa, ma simteam si eu la fel. Dar stiam ca trebuie sa o incurajez. am plans mult,si nu puteam sa fac altceva decat sa ma rog.
Ai fost sustinuta de oameni care au devenit o familie pentru mine: dr NICULESCU a fost psihologul meu si mi-a zis ca nu am voie sa plang, treuia sa merg la ea sa-i vorbesc, s-o incurajez, dar nu puteam. Cand ajungeam la etajul 5 imi inghiteam lacrimile, ma scuturam si incercam sa par tare. Doamna dr. Cornelia Preda mi-a fost alaturi inca de la internare. Mi-a dat o iconita pe care o pastrez cu sfintenie si pe care i-o voi da DIANEI candva. Atunci am simtit ca e alaturi de mine ca mama, chiar i-am si spus ca e mama noastra. De multe ori mi se adresa cu „fata noastra”, „pisicuta noastra”, „gaga noastra” si tot timpul imi spunea sa ma rog. Dansa m-a asigurat ca spitalul SANADOR are la dispozitie toata aparatura si medicamentele necesare pentru un bebelus nascut prematur. Timp de o luna si doua saptamani, doamna dr. Preda m-a tinut la curent cu starea Dianei, bebelusul meu, asigurandu-ma ca totul va fi bine. Si asa a fost. Diana este acum un copil normal datorita tratamentului ca in strainatate si pentru ca a beneficiat de medic si asistent personal, dar, in acelasi timp, de iubirea intregului personal al sectiei.
„Bebelușii născuți înainte de vreme pot fi tratați astăzi la fel de bine în sistemul privat de la Regina Maria ca în cel public.” Aici au acces la cele mai noi terapii și cele mai performante aparate pentru cazurile complexe care ajung în terapie intensivă. „Nu m-am gândit niciodată că voi găsi aceeași complexitate medicală și în sistemul privat, dar am descoperit că la Regina Maria nu este deloc așa cum credeam eu. Aici se întâmplă lucruri extraordinare pentru că dotările și resursele nu sunt limitate, iar echipa medical este supraspecializată”, spune dr. Diana Damian.
„Când era rezident la Maternitatea Polizu, nu știa că bebelușii născuți prematur sau cu probleme medicale complexe pot fi tratați la fel de bine în spitalele private. Când a descoperit sistemul privat de la Regina Maria, a avut surpriza să constate că aici se foloseau terapii noi, la care nu avea acces ușor atunci în sistemul public, spune dr. Diana Damian (39 de ani), medic specialist neonatologie la Spitalul Regina Maria Băneasa din București.”
„În perioada rezidențiatului, nu aveam acces la oxid nitric și la alte terapii pe care le utilizăm acum în terapia intensivă neonatală”, își amintește medicul neonatolog. Le-a găsit pe toate la Spitalul Regina Maria Băneasa din București, cu care a început să colaboreze din iunie 2015, la câteva luni după ce a primit diploma de medic specialist neonatolog. „Nu m-am gândit niciodată că voi găsi aceeași complexitate medicală și în sistemul privat, dar am descoperit că la Regina Maria nu este deloc așa cum credeam eu. Aici se întâmplă lucruri extraordinare pentru că dotările și resursele nu sunt limitate, iar echipa medical este supraspecializată”, spune dr. Diana Damian.
În sistemul privat de la Regina Maria a descoperit încă un lucru care a bucurat-o: relația cu părinții bebelușilor pe care-i avea în grijă era mai apropiată. De unde, în spitalele publice, comunicarea cu ei era minimă, aici, era un aspect foarte important, niciodată neglijat. Am fost plăcut surprinsă când am constatat că părinții îmi cereau multe detalii despre starea bebelușilor, iar eu puteam să le ofer toate explicațiile de care aveau nevoie. La stat, nu se stătea atât de mult de vorbă cu părinții. Mi-am spus atunci că voi încerca pe cât pot să vorbesc cu ei, să le explic și să le răspund întrebărilor. Este o dorință firească să vrea să știe ce se întâmplă cu copilul lor. După naștere, emoțiile sunt mari, iar pentru o mamă poate fi dificil să înțeleagă ce se întâmplă cu copilul ei. De aceea, trebuie să dai dovadă de înțelegere și de răbdare în explicații”, crede medicul.
„Îmi place să îngrijesc prematureii.”„De când mă știu am vrut să mă fac medic, din copilărie. Tatăl meu este medic, dar nu uman, ci veterinar, mătușa mea este medic de familie, așa încât am avut modele de urmat în casă”, povestește dr. Damian. „Pentru mine, nu au existat alte opțiuni în afară de medicină. Am fost hotărâtă de la început că asta voi face. Am intrat din prima la facultate, iar dacă nu aș fi reușit, aș fi dat examenul până aș fi intrat.”
„Calea spre neonatologie a fost găsită prin dorința de a îmbina pasiunea pentru chirurgie cu dragostea pentru bebeluși. „Îmi plac bebelușii și îmi place să îngrijesc prematureii, cum le spun eu. Neonatologia mi-a plăcut pentru că implica și o sală de operații, deci avea elemente comune cu chirurgia: ești cu obstetricianul în sală, preiei un copil dintr-o intervenție chirurgicală când vorbim de cezariană. Această specialitate are și multe proceduri chirurgicale, cum este pneumotoraxul, unde trebuie să drenezi, intubația și altele. Stăpânesc bine aceste manevre și sunt legate de chirurgie. Apoi, îmi place și terapia intensivă neonatală, care m-a atras fiindcă implică adrenalină”, explică dr. Damian alegerea pe care a făcut-o.
„Mutarea la București a fost un șoc pentru mine.” Pentru rezidențiat, a ales să vină în București. Era deja căsătorită, soțul avea serviciul în Capitală și a decis să îl urmeze. „Mutarea a fost un șoc pentru mine. La Iași, îndrumătorii erau mai severi decât cei din București. Când am venit aici, aveam acces la orice și îndrumătorii ne lăsau să facem orice. Începusem stagiul de pediatrie la IOMC și ne-au băgat în gărzi după numai 3 săptămâni. Prima gardă a fost cu emoții. Am avut însă îndrumători, iar când nu înțelegeam sau nu reușeam ceva, vorbeam cu aceștia și ne ajutau”, își amintește dr. Damian.
„La București, au fost și alte lucruri diferite de cele trăite la Iași. Ceilalți rezidenți de aici învățau din cărți semnate de autori străini, mult diferite de cele românești. Apoi, la Iași nu făceam atâtea manevre. De aceea, a fost un pic greu la București, dar mi-a plăcut. Am schimbat cărțile, am intrat în noul ritm și m-am adaptat repede.”
„Legătura dintre mamă și copil nu se poate descrie în cuvinte.” Fericirea și suferința părinților i-au devenit mai ușor de înțeles după ce a devenit, la rândul său, mamă. Fiul său Petru Rareș are 9 ani, iar fiica Ilinca Maria 4 ani. „Să-ți simți pentru prima dată copilul, să-l ții în brațe pentru prima dată este un sentiment de nedescris. Până să am copii, cariera mi se părea cea mai importantă realizare. Acum, îmi dau seama că alta este realizarea și simt mult mai puternic trăirile parinților. Legătura dintre mamă și copil nu se poate descrie în cuvinte.”
„Acum, când văd mamele de la spital cum își iau copiii în brațe după naștere, îmi amintesc de momentele pe care eu le-am trăit când am devenit mamă.” Dr. Diana Damian subliniază cum experiența de mamă îmbogățește perspectiva profesională și disponibilitatea de a sprijini familiile: „Le înțeleg și pe mamele emoționate, și pe cele mai panicate. Vreau să le ajut în orice situație cu care se confruntă. știu cât este de important pentru ele să fie în legătura cu medicul copilului lor și nu ma feresc să le dau numărul meu de telefon după ce pleacă din spital.”
Experiența de mamă i-a adus echilibrul necesar între carieră și viața personală. „În această perioadă, soțul meu mă susține. Chiar dacă este medic veterinar și are un teren diferit, el înțelege importanța muncii mele și îmi oferă sprijinul necesar.”
Follow us! - Diana Stanculeanu: de ce copiii ne cresc mai mult decat ii crestem noi pe ei?
tags: #doctor #neonatolog #invitatul #dianei
Postări populare:
- Testosteronul și fertilitatea: impactul tratamentelor asupra producției de spermatozoizi
- Rolul asistentei medicale în Neonatologie pentru prematuri
- Semnele și cauzele suspinelor la sugari în somn
- Aspenter în timpul primelor săptămâni de sarcină: ce trebuie să știți
- Riscurile scarlatinei în ultimul trimestru