Problemele respiratorii la copii reprezintă o preocupare majoră pentru părinți, fiind una dintre cele mai frecvente cauze ale internărilor în rândul celor mici. Aceste dificultăți pot varia de la afecțiuni comune, precum răceala sau bronșita, până la condiții mai severe, cum ar fi astmul sau pneumonia. Înțelegerea cauzelor, recunoașterea simptomelor și cunoașterea momentului potrivit pentru a consulta un medic pediatru sunt esențiale pentru a asigura sănătatea și bunăstarea copilului.
Infecțiile Respiratorii Comune
Aceste infecții afectează cel mai frecvent caile respiratorii superioare - nasul, faringele, laringele, putând să se complice cu inflamația urechii medii (otite) sau a sinusurilor (sinuzite). Caile respiratorii inferioare (trahee, bronhii, plămâni) sunt mai rar afectate de procesul infecțios, iar cazurile de bronșită, bronșiolită, pneumonie etc. Dintre formele clinice, cele mai frecvente sunt rinofaringita sau guturaiul comun, faringita și laringita. La vârste mici, bronșiolita este relativ des întâlnită.
Rinofaringita (răceala) reprezintă inflamația acută a mucoasei nazale și faringiene de cauză virală. Este cea mai comună infecție de tract respirator superior la copii, fiind frecventă în special la vârste mici și după intrarea în colectivitate. În primele luni și ani de viață, sistemul imunitar al copilului este încă în formare, ceea ce îl face mai vulnerabil în fața virusurilor respiratorii. Tratamentul rinofaringitei este simptomatic și se aplică ambulator. Se recomandă hidratarea corespunzătoare, dezobstrucția nazală cu ser fiziologic și îndepărtarea secrețiilor. În majoritatea situațiilor, etiologia este virală. Obstrucția nazală și rinoreea minimă pot să însoțească durerea și congestia faringiană.
Bronsiolita este o afecțiune virală caracterizată prin umflarea, iritarea și acumularea de mucus în bronhiole. Bronsiolita este de obicei provocată de virusul respirator sincitial, un virus comun care infectează aproape toți copiii până la vârsta de 2 ani. Această boală apare frecvent în lunile reci sau în sezonul ploios și poate reapărea.
Laringita este o inflamație a laringelui (cutia vocală). Poate fi acută (durează sub 3 săptămâni) sau cronică (peste 3 săptămâni). Laringita acută la copii apare frecvent din cauza infecțiilor virale (ca răceala) sau suprasolicitării vocii (tipat, vorbit excesiv). De cele mai multe ori, laringita acută se ameliorează de la sine, în decurs de o săptămână. Repausul vocal, hidratarea și umidificarea aerului pot ajuta copilul să se simtă mai bine. În anumite cazuri, se poate recomanda și tratament medicamentos.
Infecțiile respiratorii sunt foarte frecvente la copii și pot apărea sub mai multe forme, de la răceala obișnuită la afecțiuni mai serioase. Majoritatea sunt cauzate de virusuri și, prin urmare, nu necesită antibiotice, ci un tratament simptomatic adecvat: odihnă, hidratare, dezobstrucție nazală și, atunci când este cazul, antitermice sau alte medicamente recomandate de medic. Învățați să recunoașteți simptomele unei infecții respiratorii la copii și nu ezitați să cereți sfatul medicului pediatru, mai ales dacă simptomele persistă sau se agravează.
Astmul Bronșic la Copii
Mulți părinți își pun întrebări frecvente atunci când copilul lor începe să tușească des (cu caracter sec) sau să respire dificil: „Este doar o răceală sau ar putea fi ceva mai grav? Este normal ca micuțul meu să obosească atât de repede? Oare respirația aceea șuierătoare este periculoasă? Ar putea copilul meu să sufere de astm?” Aceste temeri sunt firești și indică grija și atenția părintelui față de sănătatea copilului său.
Astmul bronșic la copii este o afecțiune inflamatorie cronică a căilor respiratorii, care determină îngustarea bronhiilor și dificultăți în respirație. Este una dintre cele mai frecvente boli cronice în pediatrie. „În cazul astmului, în organismul copilului se produce o inflamație cronică la nivelul bronhiilor, adică acele tuburi prin care aerul circulă spre și dinspre plămâni. Inflamația aceasta face ca bronhiile să devină mai sensibile sau hiperreactive, adică să reacționeze exagerat atunci când intră în contact cu diverși stimuli, cum ar fi alergeni (praf, polen, păr de animale), fum de țigară, aer rece, poluanți atmosferici sau infecții respiratorii”, explică Dr. Diana Diaconu, medic specialist pneumologie pediatrică.
Semnele Timpurii ale Astmului la Copii
Primele semne ale astmului la copii pot fi subtile și ușor de confundat cu alte afecțiuni respiratorii, cum ar fi răcelile frecvente sau bronșiolitele (la copiii sub vârsta de 2 ani) sau bronșitele (la copii cu vârste peste 2 ani). Este important ca părinții să recunoască din timp aceste semnale, deoarece diagnosticarea precoce asigură controlul mai bun al bolii și îmbunătățește calitatea vieții copilului.
- Tuse frecventă și persistentă: Tusea care apare mai ales noaptea, dimineața devreme, la schimbări de temperatură, după joacă sau efort fizic. Tusea seacă persistă mai mult de 2-3 săptămâni, uneori fără alte simptome evidente.
- Wheezing (șuierat respirator): Se aude un sunet subțire, „fluierat” sau șuierat, mai ales la expirație. Acesta este audibil de la distanță în unele cazuri sau/și la stetoscop. Acesta apare și dispare periodic, mai ales după expunerea la aer rece, fum sau alergeni.
- Dificultăți în respirație: Scăderea saturației în oxigen. Tiraj subcostal, intercostal, subesternal. Balans toraco-abdominal - iar în acest caz trebuie o monitorizare atentă pentru că ar putea să fie deja o insuficiență respiratorie acută. Copilul respiră mai repede sau mai superficial decât de obicei. Respirația devine mai grea, mai ales în timpul sau după activități fizice (joacă, alergat).
- Senzație de apăsare sau disconfort în piept: Copilul se plânge că simte ceva greu în piept sau indică o senzație de „strângere”.
- Oboseală accentuată: Copilul obosește rapid, evită activitățile fizice pe care înainte le făcea ușor și cu plăcere. Uneori, această oboseală este primul semn evident, chiar înaintea altor simptome.
- Răceli sau bronșite repetate: Copilul pare să răcească foarte des, iar simptomele persistă mai mult decât în mod normal (mai mult de două săptămâni). Tratamentul obișnuit nu aduce îmbunătățiri semnificative.
- Tulburări ale somnului: Somnul este întrerupt de episoade de tuse nocturnă. Copilul se trezește des noaptea, nu se odihnește bine și este mai obosit ziua.
„Primele semne ale astmului la copii pot fi destul de subtile și deseori părinții le confundă cu răceli banale sau alergii sezoniere. De aceea, este important să știm la ce să fim atenți”, spune Dr. Diana Diaconu, medic specialist în pneumologie pediatrică. „De exemplu, dacă observăm că micuțul tușește frecvent, mai ales noaptea sau după efort fizic, că are episoade de respirație șuierătoare sau pare să obosească mult mai repede decât alți copii, nu ar trebui să ignorăm aceste semnale. Identificarea și recunoașterea timpurie a acestor manifestări permit intervenția rapidă și un tratament eficient, astfel încât copilul să poată avea o viață normală, sănătoasă și fără restricții majore în activitățile zilnice”, atrage atenția medicul.
Factori Genetici și de Mediu în Astm
Este astmul ereditar? Copilul meu l-a moștenit de la mine sau de la partenerul meu? Da, astmul poate avea cauze genetice și există o componentă ereditară semnificativă în apariția sa. Studiile arată că, dacă unul sau ambii părinți au astm sau alte boli alergice (precum dermatită atopică sau rinită alergică), riscul copilului de a dezvolta astm este mai mare.
- Dacă unul dintre părinți suferă de astm, copilul are un risc crescut (aproximativ 25-30%) să dezvolte și el această boală.
- Dacă ambii părinți au astm, riscul copilului poate ajunge chiar până la 50-70%.
„Totuși, moștenirea genetică nu înseamnă că un copil va dezvolta automat astm, ci doar că are o predispoziție mai mare să reacționeze exagerat la anumiți factori de mediu (alergeni, poluanți, infecții virale). Astfel, factorii genetici (moșteniți) se combină cu factorii de mediu și stilul de viață, determinând dacă și când copilul va dezvolta simptome de astm. Practic, genetica pune bazele sensibilității bronșice, iar mediul determină apariția simptomelor și severitatea lor. Din acest motiv, copiii din familii cu antecedente de astm sau boli alergice ar trebui monitorizați cu atenție și să se acorde o atenție sporită prevenirii, prin reducerea expunerii la alergeni și alți factori declanșatori”, susține dr. Diana Diaconu, medic specialist pneumologie pediatrică.
Diagnosticul și Tratamentul Astmului
Astmul bronșic este o boală cronică, ceea ce înseamnă că, în general, copilul va avea această afecțiune pe termen lung sau chiar toată viața. Totuși, mulți copii diagnosticați timpuriu pot observa, odată cu trecerea anilor, o ameliorare importantă a simptomelor, uneori chiar dispariția acestora la vârsta adolescenței. Chiar dacă astmul nu dispare complet pentru toți copiii, simptomele pot fi ținute sub control eficient prin medicație inhalatorie și prin evitarea factorilor declanșatori, permițându-le să aibă o viață activă, normală și fără restricții semnificative.
Evoluția astmului este foarte variabilă de la copil la copil; unii au forme ușoare care se atenuează treptat, în timp ce alții pot avea manifestări mai severe, ce necesită tratament continuu. „Părinții trebuie să știe că diagnosticarea precoce și tratamentul corect pot schimba semnificativ evoluția bolii. De aceea, este important să nu ignore primele semne, să se adreseze specialistului cât mai repede și să respecte planul terapeutic indicat. Controlul adecvat al astmului ajută copilul să ducă o viață sănătoasă și lipsită de limitări”, recomandă dr. Diana Diaconu, medic specialist în pneumologie pediatrică.
Investigații Necesare pentru Diagnosticarea Astmului
Pentru diagnosticarea corectă a astmului la copii sunt necesare mai multe investigații medicale specifice, deoarece diagnosticul nu poate fi pus exclusiv pe baza simptomelor. Medicul pneumolog pediatru recomandă în general următoarele investigații:
- Spirometria: Este o investigație simplă, nedureroasă și esențială, care măsoară capacitatea pulmonară a copilului și cât de ușor circulă aerul în bronhii. Această testare ajută medicul să stabilească dacă există obstrucție bronșică specifică astmului și să urmărească răspunsul copilului la tratament.
- Teste bronhodilatatoare: Reprezintă o spirometrie repetată după administrarea unui medicament inhalator (bronhodilatator) care relaxează căile respiratorii. Un rezultat pozitiv, cu ameliorarea semnificativă a parametrilor respiratori, sugerează puternic diagnosticul de astm.
- Teste alergologice: Pot fi realizate sub formă de teste cutanate sau prin analize de sânge pentru identificarea eventualilor alergeni (praf, acarieni, polenuri, animale), care pot contribui la declanșarea episoadelor astmatice.
- Testarea oxidului nitric în aerul expirat (FeNO): Este o metodă modernă și non-invazivă care evaluează inflamația căilor respiratorii și contribuie la confirmarea diagnosticului de astm alergic.
- Radiografia pulmonară: Deși nu este specifică astmului, poate fi necesară pentru excluderea altor afecțiuni respiratorii, cum ar fi infecțiile pulmonare, pneumonii sau anomalii structurale ale plămânilor.
- Pulsoximetria: Măsoară nivelul oxigenului din sânge și este folosită mai ales în timpul episoadelor acute pentru evaluarea gravității și răspunsului la tratament.
În plus, medicul specialist va efectua o evaluare detaliată a istoricului medical al copilului și familiei, a simptomelor și frecvenței acestora. „Nu toate aceste investigații sunt necesare pentru fiecare copil în parte, dar spirometria și testele alergologice sunt, de obicei, esențiale pentru confirmarea diagnosticului. Este important ca părinții să înțeleagă rolul acestor teste și să coopereze cu medicul specialist, deoarece diagnosticarea corectă și timpurie permite inițierea unui tratament adecvat și controlul eficient al astmului”, subliniază dr. Diana Diaconu, medic specialist pneumologie pediatrică.
Tratamentul Astmului la Copii
Tratamentul astmului la copii urmărește, în primul rând, controlul simptomelor, prevenirea crizelor astmatice și asigurarea unei calități cât mai bune a vieții copilului. Acesta include de regulă două tipuri principale de terapii:
- Tratament medicamentos:
- Medicamente pentru controlul pe termen lung (tratament de fond): Acestea sunt administrate zilnic, chiar și atunci când copilul nu are simptome, pentru a reduce inflamația cronică a bronhiilor. Cel mai frecvent sunt utilizate corticosteroizii inhalatori (sub formă de spray sau pulbere inhalată), care sunt siguri și eficienți în dozele recomandate.
- Medicamente pentru ameliorarea rapidă (tratament de criză): Aceste medicamente se folosesc doar în timpul episoadelor acute sau înaintea unor activități ce pot declanșa simptomele, cum ar fi efortul fizic intens. Cel mai comun exemplu îl reprezintă bronhodilatatoarele rapide (ex.: salbutamol), care deschid rapid căile respiratorii și ajută copilul să respire mai ușor.
- Evitarea factorilor declanșatori: Tratamentul medicamentos este completat obligatoriu de măsuri preventive care să reducă expunerea copilului la factorii care îi agravează astmul:
- Evitarea fumului de țigară (acasă și în spațiile publice).
- Limitarea expunerii la alergeni cunoscuți (acarieni, praf, animale de companie, mucegaiuri).
- Evitarea expunerii prelungite la aer rece și poluat.
Cât timp va trebui copilul să urmeze tratamentul? Astmul fiind o afecțiune cronică, tratamentul este de lungă durată și trebuie urmat atât timp cât există inflamație și simptome. Durata concretă a tratamentului variază de la copil la copil, în funcție de severitatea simptomelor, vârsta și evoluția bolii. Pentru formele ușoare sau moderate, medicul poate decide reducerea treptată a dozelor sau chiar oprirea tratamentului după o perioadă lungă de stabilitate (1-2 ani fără simptome). În formele moderate și severe, tratamentul poate fi necesar timp îndelungat, chiar și permanent.
Sportul și Copiii cu Astm
Este sigur pentru copilul meu să facă sport dacă are astm? Ce sporturi sunt recomandate? Da, este sigur și chiar recomandat pentru copiii diagnosticați cu astm să facă sport, atâta timp cât boala este bine controlată. Activitatea fizică regulată ajută la dezvoltarea capacității pulmonare, la întărirea mușchilor respiratori și la îmbunătățirea imunității, contribuind astfel la un control mai bun al simptomelor. Este însă foarte important ca părinții să se asigure că boala copilului este bine gestionată prin tratament corespunzător, înainte de a începe orice activitate sportivă. Medicul poate recomanda administrarea preventivă a unui bronhodilatator rapid înainte de sport, dacă există riscul ca efortul să declanșeze o criză.
Sporturi Recomandate și Cele cu Precauții
În general, sunt preferate activitățile fizice care presupun efort moderat, gradual și constant, cum ar fi:
- Înotul: Este considerat sportul ideal pentru copiii astmatici, deoarece mediul cald și umed reduce riscul de apariție a crizelor și ajută la întărirea musculaturii respiratorii.
- Mersul pe bicicletă: Un sport cu intensitate adaptabilă, ce permite menținerea controlată a respirației.
- Gimnastica și dansul: Activități care presupun efort moderat și dezvoltă flexibilitatea, rezistența și controlul respirației.
- Sporturile de echipă (fotbal, baschet, volei): Sunt permise, dar cu supravegherea atentă a intensității și administrarea preventivă a medicației atunci când e cazul.
Sporturi care necesită precauție: Alergarea pe distanțe lungi și sporturile în aer rece și uscat (precum schiul sau patinajul) pot declanșa simptome de astm la unii copii. Acestea nu sunt interzise, dar trebuie abordate cu precauție și monitorizare suplimentară.
„Copiii cu astm nu ar trebui să fie excluși din activitățile sportive. Dimpotrivă, sportul îi ajută să-și controleze mai bine boala și le îmbunătățește calitatea vieții. Este important însă să alegem activități adaptate, să administrăm corect tratamentul recomandat și să monitorizăm atent reacțiile copilului în timpul și după efort fizic”, recomandă Dr. Diana Diaconu, medic specialist pneumologie pediatrică.
Insuficiența Respiratorie
Insuficiența respiratorie este o afecțiune gravă, cu potențial fatal, în care este scăzută cantitatea de oxigen sau este crescută cantitatea de dioxid de carbon din sânge. Oxigenul, un gaz care ajunge prin inspir în plămâni, circulă prin sânge de la acest nivel la toate organele și țesuturile din corp. De la țesuturi este preluat dioxidul de carbon, un produs rezidual, și este transportat înapoi la plămâni și eliminat prin expirație, tot sub formă de gaz. Schimbul incorect sau ineficient al acestor gaze poate apărea rapid, brusc, situație numindu-se insuficiență respiratorie acută, sau se poate dezvolta lent, în timp, fiind denumită insuficiență respiratorie cronică.
Insuficiența respiratorie apare când există un element care împiedică organismul să adauge oxigenul în sânge sau să elimine dioxidul de carbon din sânge. Există situații când ambele gaze sunt modificate în sânge și pacienții pot prezenta, pe lângă toate simptomele de mai sus, palpitații, transpirații excesive, piele palidă.
Insuficiența respiratorie acută apare atunci când se acumulează lichid în sacul de aer din plămâni. Când se întâmplă acest lucru, plămânii nu pot elibera oxigen în sânge și, la rândul lor, organele nu pot obține suficient sânge bogat în oxigen pentru a funcționa eficient. De asemenea, puteți dezvolta insuficiență respiratorie acută dacă plămânii nu pot elimina dioxidul de carbon din sânge. Acest lucru se întâmplă atunci când capilarele sau vasele mici de sânge care înconjoară sacul de aer nu pot înlocui corect dioxidul de carbon cu oxigenul.
Insuficiența respiratorie poate fi acută sau cronică. Când vorbim de forma acută, principalul simptom este acela că nu există suficient oxigen în organism. În cele mai multe cazuri, boala poate duce la deces, dacă nu este tratată rapid.
Tipuri de Insuficiență Respiratorie Acută
- Tipul I - hipoxemică: Produsă prin alterarea raportului de ventilație perfuzie plus hipoventilație alveolară.
- Tipul II - hipercapnică: Ce indică ventilație alveolară inadecvată.
Sindromul respirator hipoxic înseamnă că nu există suficient oxigen în sânge, iar nivelul de dioxid de carbon este aproape de normal.
Alte Afecțiuni Pneumologice la Copii
Cei mici sunt susceptibili la o gamă largă de afecțiuni pneumologice. Fie că este vorba de afecțiuni comune, precum astmul și pneumonia, sau de condiții mai rare și severe, precum fibroza chistică, este important să înțelegem simptomele și semnele de alarmă.
- Pneumonia: Reprezintă o infecție a plămânilor și țesuturilor din jur, fiind provocată de bacterii, virusuri sau fungi. Este caracterizată prin simptome precum febră, tuse, dificultăți de respirație și dureri toracice. Tratamentul pneumoniei necesită adesea o abordare complexă, în funcție de severitatea și cauza bolii.
- Bronșita: Este o inflamație a mucoasei bronșice, cu două forme principale: acută și cronică. Bronșita acută este adesea rezultatul unei răceli sau alte infecții respiratorii, caracterizată prin tuse și producție de mucus. Pe de altă parte, bronșita cronică, mai gravă, este asociată cu tuse persistentă și producție de mucus pentru o perioadă lungă, frecvent cauzată de expunerea la noxe, inclusiv fumatul.
- Boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC): BPOC este o condiție inflamatorie cronică a plămânilor care provoacă obstrucția fluxului de aer, manifestându-se prin dificultăți de respirație, tuse și producție de mucus. Este în mare parte rezultatul expunerii pe termen lung la particule sau gaze iritante, cel mai frecvent din fumul de țigară.
- Fibroza chistică și emfizemul: Fibroza chistică este o boală ereditară ce afectează plămânii și sistemul digestiv, provocând leziuni grave. Emfizemul, pe de altă parte, afectează alveolele plămânilor, ceea ce duce la dificultăți de respirație din cauza deteriorării și slăbiciunii pereților alveolari.
Când Să Mergi la Doctorul Pneumolog
Unii dintre indicatorii cheie care ar trebui să te determine să cauți sfatul unui specialist în pneumologie pediatrică includ:
- Dificultăți de respirație sau respirație șuierătoare: Dacă observi că copilul tău are dificultăți la respirație sau emite sunete șuierătoare în timp ce respiră, aceasta poate indica o obstrucție sau inflamație în căile respiratorii.
- Tuse persistentă: O tuse care nu dispare după o răceală obișnuită sau care devine cronică poate semnala o afecțiune mai serioasă, cum ar fi astmul sau bronșita.
- Episoade de lipsă a respirației sau respirație rapidă: Episoadele în care copilul pare să nu poată prinde suficient aer sau respiră anormal de repede merită evaluarea medicală.
- Lipsa de energie sau oboseală: Dificultățile respiratorii pot limita cantitatea de oxigen care ajunge în organism, ducând la oboseală și lipsă de energie.
- Cianoză: O nuanță albastră sau gri a pielii, în special în jurul buzelor și unghiilor, este un semn de alarmă care indică o oxigenare insuficientă și necesită atenție medicală imediată.
Părinții joacă un rol esențial în monitorizarea și protejarea sănătății respiratorii a copiilor lor. Doar așa poți lua deciziile corecte în ceea ce privește îngrijirea copilului tău. La primul semn de îngrijorare, consultă medicul specialist în pneumologie pediatrică.
Astmul la copii: semne, factori declanșatori și sfaturi de gestionare
Dificultățile de respirație la copii definesc, de fapt, o serie de dificultăți de respirație care pot avea cauze multiple și care se pot descrie prin disconfortul în respirație și senzația de respirație incompletă. Aceste probleme de respirație pot să apară brusc sau să se dezvolte treptat. Totodată, pot avea manifestări ușoare sau severe. Problemele respiratorii pot fi de natură infecțioasă, cum sunt virozele, sau non-infecțioasă, precum astmul sau tulburările de respirație din timpul somnului. Pentru stabilirea unui diagnostic corect și, implicit, a unui tratament adecvat este esențial să îți duci copilul la medic pentru consult.
Există o mulțime de cauze care stau la baza dezvoltării problemelor respiratorii la copii. Dintre acestea, cele mai importante sunt:
- Imunitatea scăzută: Mai ales la copiii mici, sistemul imunitar nu este foarte bine dezvoltat și sunt vulnerabili față de contactul cu virusurile care provoacă virozele respiratorii, dar și față de dezvoltarea altor boli respiratorii.
- Infecțiile virale sau bacteriene: De la nivelul sistemului respirator superior sau inferior (crupul laringian, bronșiolită, amigdalită, faringo-laringită, virozele respiratorii (răceală comună, gripă), pneumonia).
- Astmul: Este una dintre problemele respiratorii non-infecțioase care duce la inflamația și îngustarea căilor respiratorii.
- Alergiile: Cel mai des, afectează sistemul respirator superior, dar uneori pot avea impact și asupra sistemului respirator inferior și pot provoca simptome de astm.
- Poluarea: Poate duce la sensibilizarea organismului sau la agravarea manifestărilor unor afecțiuni deja existente.
- Fumatul pasiv (mai ales la copiii mici): Poate favoriza o sensibilitate a copiilor pentru infecții respiratorii sau pentru simptome respiratorii trenante.
- Obiecte inhalate: Mai ales în cazul copiilor mici, problemele respiratorii pot să apară și din cauza inhalării unui obiect, cum ar fi o bucată de mâncare sau o piesă dintr-o jucărie.
Dacă problemele de respirație persistă și nu sunt tratate la timp, ele pot duce la modificări metabolice, adică: afectează tensiunea arterială, apar probleme cardiace, renale, de dezvoltare neuro-cognitivă. Ia în calcul că un copil nu crește doar în greutate și în lungime, ci și pe dinauntru: cresc bronhiile, se ramifică, cresc plămânii. Dacă la nivelul acestora există tot timpul o inflamație și mucus, această creștere a căilor respiratorii poate să fie afectată negativ, adică bronhiile nu mai pot crește corect, se produc modificări, dilatații și, ulterior, în câțiva ani, apar probleme permanente.
Printre metodele de tratament care pot fi indicate, cele mai întâlnite sunt:
- Tratamentul medicamentos: Antibioticele sunt o modalitate des folosită pentru a trata infecțiile bacteriene severe; este indicată o antibiogramă, pentru a se cunoaște exact tipul de bacterie și ce antibiotic este eficient. În tratamentul virozelor respiratorii medicul poate recomanda administrarea de antipiretice, analgezice, decongestionante, antitusive.
- Picături nazale: Folosite pentru decongestionarea căilor respiratorii superioare (nas înfundat). Picăturile nazale ajung doar în nas, sunt ușor de folosit, dar nu pot fi utilizate mai mult de 2-5 zile, la indicația medicului.
- Terapia cu aerosoli: Este o modalitate prin care serul fiziologic sau un medicament ajunge direct unde este nevoie de el, adica în căile respiratorii, prin inhalare. Astfel de terapii, cu particule terapeutice, ajută ca inflamația, mucusul din căile respiratorii, din trahee, din bronhii să fie eliminat mai ușor.
- Cura de helio-marină: Este indicată și preventiv; este vorba despre terapie cu apă, aer, soare, aerosoli naturali.
- Salina: Salinele au proprietatea aerului sărat, care este antiinflamatoriu și curăță foarte bine căile respiratorii.
Copiii, mai ales preșcolarii, au sistemul imunitar încă în dezvoltare și e normal să aibă 4-6 chiar 8 răceli pe an. Singura problemă este dacă ele necesită internare. Cum „pază bună trece primejdia rea”, întotdeauna este mai ușor să previi decât să tratezi. Așadar, principalele metode prin care problemele respiratorii la copii pot fi prevenite sunt:
- Vaccinurile: Există câteva vaccinuri care sunt recomandate în prevenția afecțiunilor respiratorii, mai ales a celor severe: vaccinarea antigripală, vaccinarea per tussis, vaccinarea anti-Haemophilus, vaccinarea antipneumococică.
- Evitarea contactului colectiv: Contactul permanent cu o colectivitate, chiar și restrânsă, poate crește riscul pentru infecții.
- Evitarea fumatului pasiv: Fumatul pasiv poate întreține o anumită sensibilitate pentru infecții.
- Asigurarea unei alimentații corespunzătoare: Un copil bine alimentat are o altă rezistență la boli față de unul cu o dietă dezechilibrată.
- Asigurarea unui somn de calitate și cu o durată corectă: Deprivările de somn, din varii motive, pot duce la scăderea rezistenței la infecții; un somn de calitate și cu o durată corespunzătoare contribuie la întărirea imunității copiilor.
- Încurajarea mișcării: Face parte din contextul menținerii unui stil de viață sănătos.
- Folosirea corectă a aerului condiționat: Este esențială curățarea filtrelor, astfel încât microbii să nu se disemineze în cameră și copilul să nu îi inhaleze.
Problemele respiratorii la copii pot avea cauze multiple, iar manifestările pot varia în intensitate, de la caz la caz, fiind nevoie, uneori, de spitalizare. Este foarte important să apelați cu încredere la medici și să țineți cont de recomandările acestora atât în ceea ce privește diagnosticarea corectă, cât și în stabilirea și respectarea unei scheme de tratament adecvate.
tags: #doctor #pediatru #respiratie