Tagada de paternitate și stabilirea filiatiei au devenit subiecte comune în contextul în care tot mai mulți oameni lucrează în străinătate, departe de partenerii lor. Se nasc, uneori, pe lângă copii, și situații considerate absurde de logica umană, cum ar fi cea în care soția concepe un copil cu alt partener decât cel legitim însă copilul, în mod automat, îl va avea ca tată pe soțul mamei.
Ce este paternitatea și cum se stabilește?
Paternitatea încheie legătura de rudenie dintre tată și copil. Distingem două situații:
- mama este căsătorită, caz în care soțul mamei devine automat tatăl copilului (da, chiar și dacă nu este el tatăl biologic);
- copilul se naște în urma unei relații de concubinaj, iar paternitatea se stabilește prin recunoaștere din partea tatălui sau hotărâre judecătorească.
Filiația față de mamă rezultă din naștere, dar poate fi stabilită și prin recunoaștere sau hotărâre judecătorească. Filiația față către tată se stabilește prin efectul legii, prin recunoațtere sau prin hotărâre judecătorească. Paternitatea prezumată în cazul soțului mamei poate fi înlăturată doar printr-o acțiune în tăgada paternității, dacă există dubii sau afirmații contrarii.
Implicatii ale paternității
Paternitatea influențează în mod direct:
- legătura de rudenie;
- obligația de întreținere;
- dreptul la moștenire;
- exercitarea prerogativelor autorității părintești;
- dreptul copilului de a purta numele părintelui față de care i s-a stabilit filiația;
- posibile efecte în stabilirea locuinței minorului.
Tagada de paternitate
Tagada de paternitate este procesul prin care se contestă paternitatea stabilită prin prezumția de paternitate. Este adresată situațiilor în care mama a conceput cu alt bărbat, dar în certificatul de naștere apare ca tată soțul mamei. Cine poate tăgădui paternitatea? mama, tatăl biologic, tatăl prezumat, copilul, moștenitorii acestora sau orice persoană interesată.
Termenul pentru tăgăduire variază în funcție de partea care o formulează: Mama - 3 ani de la naștere; Tatăl biologic - oricând în timpul vieții; Tatăl prezumat - 3 ani de la momentul cunoașterii sau de la momentul constatării inexistenței corespondenței dintre prezumția și realitatea; Copilul - oricând în timpul vieții; Moștenitorii - 1 an de la data decesului autorului; Orice altă persoană interesată - oricând. Acțiunea se poate derula doar la instanță, nu prin notariat sau administrație (serviciul de stare civilă).
Procesul de tăgadă poate fi inițiat de mai multe părți și poate implica o procedură de separare a capetelor de cerere în cazul divortului. Estimarea duratei este, în general, de 9-12 luni, în funcție de particularitățile speței și de aglomerația instanței.
Costurile includ testul ADN (aprox. 1.200 lei pe persoană), taxa de timbru (aprox. 20 lei), și onorariul avocatului, variabil în funcție de negociere. Testele serologice pot fi utilizate ca alternativă mai ieftină în unele instanțe. Testul se efectuează de regulă pe copil, mama și tatăl.
Stabilirea filiației
Filiația stabilește relația de rudenie dintre părinți și copii. Ea poate fi stabilită pentru mama (prin naștere, recunoaștere sau hotărâre judecătorească) și pentru tată (prin lege, recunoaștere sau hotărâre judecătorească). Acțiunea în stabilirea filiației poate fi inițiată de copil, reprezentantul său legal, moștenitorii copilului sau procurorul. Oricând în timpul vieții copilului, acțiunea este imprescriptibilă în cazul filiației față de mamă; pentru tată, prescripția poate apărea în anumite situații.
Stabilirea filiației față de mamă poate avea loc printr-o acțiune la Judecătorie sau prin declarație administrativă (recunoaștere) la serviciul comunitar local de evidență a persoanelor, iar stabilirea filiației față de tată poate fi realizată prin hotărâre judecătorească sau prin recunoaștere notarială sau testament legalizat.
Procedura și termene
Acțiunea în stabilirea filiației față de mamă aparține copilului și se pornește în numele său, fie de către reprezentantul legal, fie în numele său personal. Acțiunea în stabilirea filiației din afara căsătoriei aparține copilului și se pornește în numele lui de către mamă sau reprezentantul legal. Pentru tată, acțiunea poate fi inițiată de tatăl biologic împotriva tatălui prezumat și a copilului, atunci când este cazul. Dacă se solicită recunoașterea, aceasta poate conferi posibilitatea menținerii sau modificării statutului civil al copilului.
Durata estimată a procesului de stabilire a filiatiei este, în general, similară cu durata pentru tăgada paternității: aproximativ 9-12 luni, în funcție de speță și de aglomerația instanței. Taxele și onorariile au fost prezentate mai sus la secțiunea privind tăgada paternității, cu modificările specifice situației de stabilire a filiatiei.
Necesitatea unui avocat
Pentru redactarea și susținerea cererilor în aceste spețe, precum și pentru o bună reprezentare a intereselor, asistența și/sau reprezentarea unui avocat se impune, iar consilierea juridică este recomandată în permanență. Acțiunile privind filiția pot implica interpretări complexe ale legilor în vigoare
Cum se prelevează un tampon bucal pentru testarea ADN a paternității
Note de avertizare și surse juridice
Notă bene la „tagada de paternitate stabilirea filiatiei”: informațiile prezentate sunt simplificate pentru a fi accesibile publicului. Consultați un avocat înainte de a lua decizii. Stabilirea paternității este un aspect juridic important, care influențează drepturile și obligațiile părintești asupra unui copil. În România, stabilirea paternității poate avea loc prin recunoaștere voluntară sau prin hotărâre judecătorească, existentă când există dubii sau refuzuri din partea tatălui.
Articolul menționează că acțiunea în stabilirea paternității din afara căsătoriei aparține copilului și se pornește de către mamă, iar prezumția de paternitate poate fi înlăturată numai prin hotărâre judecătorească, cu efecte ex tunc asupra statutului civil al copilului. Pot apărea situații în care tatăl biologic poate introduce cererea împotriva soțului mamei și a copilului, iar instanța se pronunță asupra admiterii sau respingerii cererii, modificând starea civilă a copilului în funcție de rezultat.
Stabilirea paternității poate implica procese conexe, cum ar fi cererea de întreținere, drepturi de proprietate și alte solicitări de interes familial, cu implicații asupra locuinței minorelor și a exercitării autorității părintești.
Articole și reglementări amintite includ: Codul Civil român, articole referitoare la prezumția de paternitate, acțiunea în tăgada paternității, recunoaștere, și termene de prescripție, cu trimiteri la jurisprudența română și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în interpretarea drepturilor copilului și a dreptului la acțiune în stabilirea filiatiei.
tags: #drepturile #tatalui #in #stabilirea #paternitatii