Alergiile sunt afecțiuni tot mai des întâlnite în ultima perioadă. Medicii pun apariția și dezvoltarea lor pe seama poluării, care este din ce în ce mai accentuată. Printre principalele tipuri de alergii se numără și cea la părul de animale. Iar asta îi face pe iubitorii necuvântătoarelor să fie puși în dificultate. Iubitorii de căței, dar care sunt și alergici la părul de animale pot opta pentru un Poodel. Acesta lasă păr puțin sau deloc, sunt incredibil de inteligenți și ușor de dresat. Și Yorkshireul Terrier este o alegere bună pentru cei cu alergii. Este afectuos și energic, iar blana lui se tunde mereu, astfel că nu lasă păr și deci nu cauzează crize.
Ce este cu adevărat alergia la animale?
Animalele de companie pot totuşi reprezenta o problemă de sănătate în cazul în care copiii sunt alergici la ele. De fapt, alergia nu e la blana animalului, ci apare din cauza unei proteine prezente în saliva, urina, fecale sau pielea descuamată (mătreaţa) câinelui sau a pisicii. Cele mai comune alergii sunt cauzate de proteina Fel d1 în cazul pisicilor şi Can f1 şi Can f2 în cazul câinilor. Simptomele alergiilor la animale includ probleme respiratorii, congestia nazală, strănut, tuse, nas sau ochi care curg, respiraţie şuierătoare (wheezing), scărpinat, apariţia pe piele a unor eczeme sau urticarii. Reacţiile alergice apar atunci când sistemul imunitar identifică incorect agenţi alergeni, cum ar fi particulele de pe pielea descuamată a animalelor, lansând în organism o reacţie extremă.
Problema cu alergia la animale este că aceşti agenţi alergeni pot rămâne în aer cu lunile şi aderă la orice suprafaţă, inclusiv pereţi, haine, mobilă etc. În general, copiii care au în familie cazuri de alergie la animale au şanse mai mari să fie la rândul lor alergici. O altă problemă legată de animale şi copii este că alergenii specifici pot declanşa crize puternice de astm, dacă cei mici suferă deja de această problemă. În plus, animalele transportă în blana lor inclusiv alergeni din alte surse, cum ar fi praful sau polenul, iar în spaţii închise, o persoană cu astm va resimţi acest lucru.
Există cazuri în care se discută despre „rase hipoalergenice”, dar studiile arată că nu există rase complet lipsite de alergeni. Alergia poate apărea la aproape orice animal, deși pisicile și câinii sunt cele mai frecvente surse. Rozătoarele precum hamsterii sau iepurii pot fi, de asemenea, alergeni, iar proteinele alergene pot exista și în saliva sau pielea acestora. Studiile recente arată că expunerea timpurie la animalele de companie poate avea efecte benefice asupra dezvoltării sistemului imunitar, dar nu înlătură riscul alergiilor la alți alergeni.
Ce reacții pot apărea la bebeluși?
Simptomele alergiilor la animale la copii includ rinite alergice, conjunctivită, astm bronșic, urticarie sau eczeme la nivelul pielii. Alergenii se pot observa în mediul înconjurător pe haine, mobilă sau praful din casă, iar copiii pot dezvolta reacții atunci când intră în contact cu animale sau cu suprafețele care au fost contaminate. În cazul copiilor cu astm, alergenii pot declanșa crize mai frecvente.
Chist hidatic și mitul părului în organism
Mitul firului de păr ajuns în ficat sau în alte organe prin ingestie nu este susținut de realitate: părul de animale ajunge în stomac, nu în ficat sau creier, iar în cazuri extreme poate exista un parazit (chist hidatic) care se transmite prin ouăle unui parazit prezent în intestinul câinelui. Îmbolnăvirile apar prin contact direct sau prin consumul de fructe, legume sau apă contaminate cu ouă de parazit. Acest proces nu este legat de firul de păr în sine, ci de organismul parazitului și de deparazitarea corectă a animalului.
Ce măsuri de prevenire și gestionare există?
Pericolele reprezentate de către animale pot fi ținute sub control printr-o igienă strictă și o conduită corectă:
- orice animal ținut în casă trebuie deparazitat, vaccinat și dus la controale periodic;
- copiii nu au voie să se apropie de animal dacă acesta s-a îmbolnăvit, chiar și de ceva minor;
- copiii trebuie învățați să nu pupe animalele și să se ferească dacă acestea vor să le lingă;
- după fiecare repriză în care s-au jucat, copiii trebuie duși să se spele pe mâini riguros;
- cei mici trebuie învățați să nu împartă mâncarea cu animalele;
- copiii trebuie să li se explice de ce este important să nu mănânce ce le cade pe jos, chiar dacă pare curat;
- nu este indicat ca animalele să aibă acces în bucătărie sau în zonele de depozitare a mâncării;
- copiii nu trebuie lăsați să se joace cu animalele nesupravegheați; cele mai multe zgârieturi sau mușcături apar atunci când animalele devin prea entuziasmate sau agresive.
Unele măsuri suplimentare includ folosirea filtrelor pentru a reduce alergenii din aer, curățarea frecventă a spațiului de trai, și monitorizarea atentă a simptomelor bebelușului. Perioadele de contact cu animalele ar trebui modulate în funcție de severitatea alergiilor și de recomandările medicului alergolog.
Beneficiile prezenței animalelor lângă copii, în contextul alergiilor
Animalele de casă pot aduce beneficii considerabile în dezvoltarea copiilor, inclusiv:
- dezvoltarea empatiei și a abilităților sociale;
- învățarea responsabilității prin îngrijirea animalului;
- creșterea încrederii în sine și a competențelor cognitive;
- stimularea activității fizice și a interacțiunii sociale;
- îmbunătățirea tonusului emoțional și suportul afectiv în perioade de stres.
Academia Americană de pediatrie recomandă ca părinții să aleagă cu grijă companionul potrivit; un animal agresiv sau dificil de îngrijit poate transforma experiența într-una neplăcută. Studiile au demonstrat că expunerea timpurie la animale poate ajuta la prevenirea simptomelor alergiei și a astmului, însă nu trebuie folosită ca o metodă de prevenire globală sau ca substitut pentru evaluarea medicală adecvată.
Diagnosticul și tratamentul alergiilor la animale
Diagnosticul este stabilit de un alergolog prin teste cutanate sau de sânge pentru a identifica alergeni specifici (părul, saliva, urina etc.). Tratamentul poate include:
- antihistaminice pentru ameliorarea mâncărimii și a simptomelor nazale;
- decongestionante și sprayuri nazale pentru reducerea inflamării sinusurilor;
- imunoterapie cu alergeni (injectabile) în cazul în care expunerea la animale este inevitabilă;
- evitarea contactului cu alergenii atunci când este posibil, utilizarea filtrelor HEPA, curățarea regulată a locuinței.
În situația în care se decide să se păstreze animalul de companie, este posibil ca medicul să recomande măsuri suplimentare pentru a reduce încărcătura alergică din mediul de casă și pentru a monitoriza răspunsul copilului la tratament.
Concluzii practice pentru familiile cu bebeluși
Este important să înțelegem că nu există o legătură directă între păr și alergii în sine, ci alergeni specifici precum proteinele din saliva, urina sau pielea animalelor sunt principalii factori incriminați. Dacă există istoric familial de alergii sau astm, este recomandat să consultați un alergolog pentru evaluare și să adaptați mediul de trai al copilului în consecință. Nu există o garanție că aducerea unui animal de companie va preveni alergiile la bebeluși, iar decizia trebuie luată cu grijă, având în vedere atât beneficiile, cât și riscurile potențiale.
10 Tips for Living with Cat Allergies
tags: #este #posibil #ca #de #la #parul
Postări populare:
- Genetica erorilor de meiosis și impactul lor asupra fertilității
- Cum să treci corect la scutece tip chiloțel
- Inovație în obstetrică-ginecologie la Secția II „Dominic Stanca” din Cluj-Napoca
- Ce înseamnă un test de sarcină pozitiv pentru familie și pașii următori
- Analiză a legăturii dintre Mădălina Manole și Bebe Mihu: evenimente și presupuneri