Amenoreea se referă în principal fie la pierderea perioadei menstruale cu una sau mai multe ocazii, fie la întreaga absență a menstruației. Sarcina este una dintre cele mai răspândite cauze ale amenoreei. Celelalte motive din spatele lipsei menstruației includ complicații cu glandele endocrine sau organele de reproducere. Amenoreea poate apărea dacă sunteți însărcinată sau dacă ați ajuns la menopauză sau nu ați început menstruația. Multe lucruri pot provoca amenoree. O femeie căreia i s-au îndepărtat ovarele sau uterul va înceta și menstruația. Amenoreea poate fi cauzată și de probleme cu organele sexuale în sine.
Cauze principale ale amenoreei primare și secundare
- Amenoreea primară poate rezulta din două direcții principale:
- Anomaliile cromozomiale sau genetice care pot determina o functionare anormală a ovarelor, cum ar fi Sindromul Turner, o afecțiune cauzată de un cromozom X parțial sau complet lipsă, sau Sindromul de insensibilitate la androgeni, adesea caracterizat prin niveluri ridicate de testosteron.
- Problemele cu hipotalamusul sau glanda pituitară care pot provoca un dezechilibru hormonal, cauzând lipsa menstruatiei. Tulburările de alimentație, exercițiile fizice excesive și stresul fizic sau psihologic extrem sau o combinație a acestor factori pot perturba funcționarea normală a hipotalamusului sau a glandei pituitare, întârziind apariția menstruației.
- Amenoreea secundară poate rezulta din afecțiuni ginecologice și căi hormonale dezechilibrate, precum:
- Sindromul ovarelor polichistice, asociat cu niveluri crescute de hormoni androgeni care pot conduce la chisturi ce interfera cu ovulația.
- Afectarea tiroidei (tiroida) și reglarea hormonală a glandei pituitare, esențiale pentru pubertate, metabolism și ciclul menstrual.
Contextul tratamentelor ce pot induce amenoree
Medicamentele și terapiile pot influența ciclul menstrual, ducând la amenoree. Acestea includ:
- Pilule contraceptive, injectabile contraceptive și DIU hormonal.
- Anumite medicamente anti-depresive și pentru tensiunea arterială.
- Chimioterapia și radioterapia pentru diverse tipuri de cancer, ce pot distruge celulele ovariene producătoare de estrogen.
Diagnostic și teste recomandate
În scopul stabilirii diagnosticului de amenoree și a cauzelor sale, medicul poate recomanda o serie de teste:
- Test functional tiroidian (TSH) pentru evaluarea funcției tiroidei.
- Test functional ovarian (FSH, LH) și evaluarea nivelului AMH, pentru a determina funcția ovariană.
- Detecția mutațiilor FMR1 și evaluarea cariotipului pentru a identifica anomalii cromozomiale.
- Ecografie pelvică pentru confirmarea prezenței, formei și dimensiunii organelor reproducătoare.
- RMN și/sau CT pentru vizualizarea glandei pituitare, uterului și ovarilor, în funcție de suspiciunea clinică.
- Histeroscopie în cazul în care obiceiurile de viață nu explică amenoreea sau dacă sunt suspectate cicatrici uterine (de exemplu după intervenții).
Tratamente conform cauzei
Abordarea tratamentului este dictată de cauza de bază a amenoreei. O primă atenție se acordă modificărilor stilului de viață și gestionării factorilor de risc:
- Menținerea unei greutăți sănătoase; atât supraponderalitatea, cât și subponderalitatea severă pot perturba ciclul menstrual.
- Reducerea stresului și ajustarea nivelului de activitate fizică pentru a susține funcționarea hipotalamusului și a glandei pituitare.
Tratamentul specific în amenoreea secundară poate include:
- Pilule contraceptive sau alte medicamente hormonale pentru reglarea ciclului menstrual.
- Terapia cu citrat de clomifen sau alte terapii pentru stimularea ovulației, în cazul Sindromului ovarelor polichistice.
- Terapia de substituție estrogenică (ERT) pentru echilibrarea hormonilor în cazuri de insuficiență ovariană primară sau asociată cu Sindromul X fragil.
Tratamentul chirurgical pentru amenoreea secundară este mai puțin frecvent, dar poate fi recomandat în unele afecțiuni, cum ar fi reducerea cicatricilor uterine prin rezecția histeroscopică sau tratamentul tumorilor hipofizare dacă acestea afectează ciclul menstrual.
Euthyrox și amenoreea: legături esențiale
Levotiroxina sodică, substanța activă din Euthyrox, este un hormon tiroidian de sinteză utilizat în tratamentul afecțiunilor glandei tiroide. Are un efect similar cu cel al hormonilor naturali și este indicat în:
- Tratamentul gușii benigne la pacienții cu funcție tiroidiană normală, când terapia cu iod nu este indicată;
- Prevenirea reapariției gușii după intervenții chirurgicale (profilaxia gușii recidivante) în condițiile unei funcții tiroidiene normale;
- Tratamentul de înlocuire cu hormoni tiroidieni în cazul hipotiroidiei;
- Cancer tiroidian pentru stoparea creșterii tumorii.
Durata tratamentului cu levotiroxină este variabilă, de la administrare pe termen lung până la necesitatea terapiei doar în anumite situații postoperatorii. Dozele trebuie ajustate în funcție de vârstă, comorbidități, sarcină, curba tiroidiană, interacțiuni medicamentoase și condiția clinică a pacientului. Euthyrox poate interacționa cu o varietate de medicamente, iar anumite alimente și suplimente pot afecta absorbția levotiroxinei, necesitând monitorizare atentă a nivelurilor hormonale tiroidiene.
Interacțiuni și precauții cu Euthyrox
- Colestiramina și colestipolul pot reduce absorbția levotiroxinei; administrarea se poate face cu 4-5 ore înainte.
- Antiacidele cu aluminiu, suplimentele de fier și carbonatul de calciu pot diminua efectul levotiroxinei; necesită acordarea a cel puțin 2 ore între administrări.
- Este posibil ca medicamentele care stimulează enzimatic ficatul (barbiturate, carbamazepină etc.) să accelereze metabolizarea levotiroxinei, scăzând efectul terapeutic.
- Inhibitori ai pompei de protoni (oméprazol, esomeprazol etc.) pot reduce absorbția levotiroxinei; monitorizarea tiroidei este recomandată.
- Orlistat poate necesita ajustarea dozei dacă este utilizat concomitent cu levotiroxină.
- Biotina în doze mari poate afecta rezultatele testelor de laborator ce implică funcția tiroidiană; se poate recomanda întreruperea biotinei înainte de teste.
- Hormonii tiroidieni nu ar trebui utilizați pentru scăderea în greutate la nivel fiziologic normal; dozele mari pot provoca reacții adverse grave sau pot pune în pericol viața.
În timpul sarcinii și alăptării, este recomandată administrarea consecventă a hormonilor tiroidieni. Dacă aveți întrebări despre interacțiuni medicamentoase, discutați cu medicul sau farmacistul înainte de a lua orice medicament nou sau de a modifica dozele.
Vizualizări utile pentru înțelegerea amenoreei
Amenoreea poate avea implicații semnificative pentru fertilitate, dar tratamentul țintit spre cauza de bază poate restabili ciclul menstrual și fertilitatea. Odată ce cauza este identificată, planul de tratament poate include monitorizare endocrinologică regulată, intervenții farmacologice și, dacă este necesar, tratament chirurgical.
Diagnosticul și monitorizarea dacă suspectați amenoree
Rețineți ideea că diagnosticul exact poate necesita o combinație de teste biologice, imagistice și evaluări clinice. O monitorizare atentă a ciclului, a simptomelor și a rezultatelor testelor este esențială pentru alegerea celor mai bune intervenții, individualizate pentru fiecare pacientă.
Amenoree primară: cauze și cicluri menstruale – Ginecologie | Lecturio
tags: #eutiroxul #produce #amenoree