Controalele ginecologice implică o serie de analize de laborator care pot fi screening, efectuate atunci când nu ai simptome, cu scopul de a diagnostica și trata din timp o anumită boală, iar altele sunt efectuate atunci când ai anumite simptome genitale, cu scopul de a identifica cauza acestora (teste de diagnostic). Cele mai frecvente analize de laborator ginecologice, care se recoltează de obicei în cadrul unui consult ginecologic, sunt explicate în continuare.
Screening pentru cancerul de col uterin
Test Babes-Papanicolau (examen citologic cervico-vaginal)
Celulele de la nivelul colului uterin sunt examinate sub microscop pentru a determina dacă există deja celule canceroase sau celule anormale, denumite celule precanceroase, care ar putea progresa către celule canceroase. Aceste modificări apar ca urmare a persistentei infecției cu HPV (Human papilloma virus). Cancerul de col uterin poate fi prezent fără să ai niciun simptom sau semn. Testul Papanicolau verifică modificările celulelor cervicale cauzate de HPV, ceea ce permite identificarea și tratarea celulelor anormale cu mult înainte ca orice simptom să apară, motiv pentru care screening-ul este atât de important.
Test screening HPV (genotipare)
HPV reprezintă prescurtarea din engleză a Human Papilloma Virus (în română este cunoscut sub denumirea de virusul Papiloma uman). Infecția cu HPV este identificată în 99% dintre cazurile de cancer cervical diagnosticate. Testul HPV identifică tipurile de virus HPV cu risc oncogen înalt. Cele 13 tipuri HPV cu risc înalt și probabil înalt sunt: 16, 18, 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 56, 58, 59, 68. Cele mai frecvente opt tulpini de HPV (16, 18, 31, 33, 35, 45, 52, 58) sunt responsabile de aproximativ 90% dintre cancerele de col uterin. Tipurile HPV 16 și 18 determină 66% dintre toate cazurile de cancer cervical.
În majoritatea cazurilor de infecție cu HPV, sistemul imunitar este capabil și reușește să elimine virusul din organism. Totuși, în 10% dintre cazuri, persistența > 1-2 ani a infecției cu același tip de HPV cu risc înalt va determina apariția leziunilor precanceroase sau canceroase la nivelul colului uterin.
Proba este recoltata de la nivelul colului uterin, fiind nevoie de o singura recoltare, atât pentru testul Papanicolau, cât și pentru testul HPV. Testul HPV este pozitiv dacă în proba pacientei se identifică unul sau mai multe dintre tipurile evaluate. Prin identificarea ADN-ului specific fiecărui tip de virus, testul arată dacă infecția HPV este unică (un singur tip HPV identificat) sau multiplă (mai multe tipuri HPV identificate).
Rezultatul pozitiv va fi interpretat de medicul ginecolog care a recomandat analiza. Semnificația acestui rezultat ține cont de rezultatele testelor Papanicolau actuale și precedente, de istoricul cervical anterior, de rezultatul altor investigații (ca de exemplu, colposcopia), precum și de vârsta pacientei. Un rezultat HPV pozitiv nu înseamnă că există o leziune de col uterin, ci semnifică riscul de a face cancer de col uterin. De la caz la caz, acest rezultat pozitiv va impune efectuarea unor investigații suplimentare la recomandarea medicului ginecolog (test Papanicolau, colposcopie, biopsie cu examen histopatologic și markeri moleculari) și o anumită supraveghere ginecologică în timp.
Testul HPV este negativ dacă în proba pacientei nu se identifică niciunul dintre tipurile evaluate (HPV nedetectabil). Rezultatul negativ semnifică un risc scăzut de a face cancer de col uterin în viitorii ani, ceea ce permite distanțarea testării de screening la 5 ani.
Când se recomandă screeningul pentru cancerul de col uterin
Screeningul pentru cancerul cervical trebuie început la vârsta de 21 de ani. După primul test Papanicolau, în funcție de vârstă, se recomandă următoarele teste de screening:
- 21-29 ani - test Papanicolau la fiecare 3 ani. Testul HPV (genotipare) nu este recomandat la această categorie de vârstă.
- 30 - 65 ani - test Papanicolau la fiecare 3 ani, test HPV (genotipare) la fiecare 5 ani sau cotestare: test HPV (genotipare) + test Papanicolau la fiecare 5 ani dacă ambele rezultate sunt normale.
Periodicitatea trebuie reluată dacă femeia are un nou partener sexual și testarea trebuie continuată dacă are mai mulți parteneri sexuali. Femeile care au un risc crescut de cancer cervical (femeile cu infecție HIV sau istoric de cancer de col uterin) trebuie testate mult mai frecvent. Femeile care au fost tratate pentru leziuni precanceroase (displazie cervicală) ar trebui să continue testarea Papanicolau timp de 20 de ani după tratament sau până la vârsta de 65 de ani, oricare dintre acestea se aplică.
Dacă ai fost tratată cu histerectomie totală (operația în care s-a îndepărtat uterul și colul uterin) și nu ai fost diagnosticată cu cancer de col uterin, nu va mai fi nevoie să faci testul. Dacă s-a efectuat histerectomie subtotală (s-a îndepărtat doar uterul), screeningul continuă ca în cazul femeilor fără histerectomie.
După vârsta de 65 ani - majoritatea femeilor pot înceta să mai facă testul Papanicolau dacă nu au fost diagnosticate cu cancer de col uterin sau leziuni precanceroase și dacă ultimele 3 rezultate au fost negative în ultimii 10 ani. De asemenea, nu se mai recomandă testul Papanicolau dacă colul uterin a fost îndepărtat ca parte din histerectomia totală efectuată pentru o afecțiune necanceroasă, ca de exemplu, un fibrom uterin.
Teste screening și de diagnostic pentru boli genitale infecțioase
Teste screening pentru infecțiile cu transmitere sexuală (ITS)
Infecțiile cu transmitere sexuală (ITS) sunt acele infecții transmise prin contact sexual. Sunt cauzate de diverse bacterii, paraziți și virusuri. Testarea pentru ITS este importantă întrucât o persoană poate avea o infecție fără să cunoască acest lucru (în majoritatea cazurilor, nu există semne sau simptome). Acesta este motivul pentru care medicii preferă termenul de infecție cu transmitere sexuală (ITS) și nu boală cu transmitere sexuală (BTS), deoarece poți avea o infecție fără să ai simptome de boală. La femeie, infecțiile cu transmitere sexuală netratate se pot complica cu infertilitate, boală inflamatorie pelvină (BIP) și complicații legate de sarcină (sarcina extrauterină, infectarea fătului).
Fii implicată în îngrijirea sănătății tale:
- Discută deschis cu medicul tău ginecolog despre istoricul sexual și despre simptomele pe care le ai
- Mergi la controalele ginecologice în mod regulat sau imediat ce a apărut o problemă medicală
- Nu-ți fie teamă să-i pui medicului întrebări
Există peste 20 de tipuri de infecții cu transmitere sexuală, cele mai frecvente fiind: Chlamydia, Gonoree, Herpes genital, HIV/SIDA, HPV, Mycoplasma, Sifilis, Tricomonaza.
Cine trebuie testat anual pentru ITS
Femeile cu risc de infecții cu transmitere sexuală ar trebui examinate anual pentru aceste boli, chiar dacă nu au simptome:
- Femeile active sexual < 25 ani
- Femeile care și-au început activitatea sexuală
- Femeile care au mai mulți parteneri sexuali
- Femeile al căror partener este bisexual sau a avut mai mulți parteneri sexuali
- Femeile care au avut o infecție cu transmitere sexuală
- Femeile care nu folosesc în mod constant un contraceptiv de barieră (cum ar fi prezervativul) și nu se află într-o relație reciproc monogamă sau nu sunt sigure dacă relația este reciproc monogamă
- Femeile gravide
- Femeile care au o scurgere vaginală anormală (leucoree)
Femeile care cred că pot avea o infecție cu transmitere sexuală pot solicita medicului ginecolog testarea.
Examen microscopic și cultură din secreția vaginală și de la nivelul colului uterin
Pentru majoritatea infecțiilor cu transmitere sexuală, medicul va recolta pe un tampon o cantitate mică din secreția de la nivelul colului uterin. Proba este trimisă la laborator pentru analiză - se vor efectua un examen microscopic și cultură din secreția vaginală și de la nivelul colului uterin, cu antibiogramă (care stabilește sensibilitatea și rezistența bacteriei la diverse antibiotice), dacă este cazul. Din aceeași recoltare se pot efectua atât testul Papanicolau, testul HPV, cât și testarea pentru infecțiile cu transmitere sexuală. Testarea pentru gonoree și infecția cu Chlamydia se poate face folosind un specimen de urină sau o probă din interiorul vaginului.
Aspecte practice și educaționale relevante pentru examen
În pregătirea pentru examenul final la ginecologie este important să stăpânești atât algoritmii de screening, cât și interpretarea rezultatelor și pașii terapeutici sau de investigație ulterioare. Rezultatele testelor (Papanicolau și HPV) sunt corelate cu istoricul cervical anterior, colposcopia, biopsia și rezultatele histopatologice atunci când este cazul. De asemenea, trebuie cunoscute indicațiile de încetare a screeningului (de ex. după histerectomie totală pentru afecțiune benignă sau după 65 ani cu antecedente negative), precum și recomandările pentru femeile cu risc crescut (HIV, antecedente de cancer cervical, tratament pentru leziuni precanceroase).
În cadrul examenelor practice sunt frecvent abordate și subiecte precum tehnica recoltării, indicațiile pentru teste suplimentare (colposcopie, biopsie), interpretarea unui rezultat HPV pozitiv și managementul pacientelor cu infecții cu transmitere sexuală netratate sau persistente. Cunoștințele despre vaccinarea anti-HPV, ratele de vaccinare și impactul asupra incidenței cancerului de col uterin sunt de asemenea relevante, dat fiind interesul crescut din practică și din prezentările științifice recente.
Rolul testării HPV – Dr. Virginia Țârlea | SANADOR
Resurse și surse de informare
Sursele utile pentru aprofundare includ ghiduri și materiale de specialitate precum www.msdmanuals.com și www.cdc.gov, precum și lucrări și prezentări din cadrul reuniunilor științifice (de exemplu, teme și cazuri prezentate la Forumul Ginecologia.ro și Forumul Perinatologia.ro).
| Test | Scop | Frecvență recomandată |
|---|---|---|
| Test Papanicolau | Detectează celule precanceroase/canceroase | 21-29 ani: la 3 ani; 30-65 ani: la 3 ani (sau cotestare) |
| Test HPV (genotipare) | Detectează tipurile HPV cu risc înalt | 30-65 ani: la 5 ani sau cotestare la 5 ani |
| Examen microscopic + cultură | Detectează agenți etiologici ITS, permite antibiogramă | La nevoie / anual pentru grupele cu risc |
Pe lângă partea teoretică, examenul final de ginecologie poate include și studii de caz clinice despre infertilitate, avort spontan la pacientele cu sindrom de ovare polichistice, complicații neonatale și infecții asociate asistenței medicale, precum și interpretarea rezultatelor investigațiilor imagistice și laborator.
Pregătirea solidă implică cunoașterea algoritmilor de screening, a indicațiilor de tratament și a managementului pacientelor cu rezultate pozitive, precum și familiaritatea cu protocoalele de recoltare și cu semnificația clinică a rezultatelor laboratorului.
tags: #examenul #final #ginecologica
Postări populare:
- Continuarea studiilor în concediu de maternitate
- Lansarea Baby Boy: aventură horror pe iPad și macOS — versiuni, compatibilitate și confidențialitate
- Informații despre sângele ombilical
- Avertisment scris pentru neîndeplinire sarcini de serviciu - analiză juridică în dreptul muncii
- Fecundare și ciclul menstrual