Este o boală comună, des întâlnită, mai ales în regiunea noastră de climă temperată, unde expunerea la UV este deficitară. Aportul alimentar de vitamină D este și el, mai sărac decât în alte țări. Rahitismul carențial apare numai la organismele în creștere (copii), în 2 perioade: între 0-2 ani (primul puseu de creștere și cel mai accelerat) și între 12-16 ani (cel de-al doilea puseu de creștere). Debutul bolii în primul puseu este în lunile 3-6 de viață, cu un maxim de risc în jurul vârstei de 12-18 luni. Deficitul de vitamină D sau calciu, sesizat întâmplător la analize, nu este încă boala rahitism.
Factorii de risc și cauzele mai frecvente care au fost delicate în această boală sunt: aport alimentar insuficient de vitamina D; Dieta dezechilibrată a mamei în sarcină și perioada de alăptare; expunerea redusă la soare; prematuritatea; creșterea rapidă a copilului; malabsorbția sau afecțiuni digestive; utilizarea unor medicamente (anticonvulsivante, antiacide, diuretice) care pot afecta metabolismul vitaminei D. În cazul unui sugar, simptomele pot apărea chiar dacă deficitul nu este ameliorat, iar rahitismul poate evolua spre deformări osoase permanente dacă nu este tratat la timp.
Importanța vitaminei D și expunerea la soare
Vitamina D ajută organismul să absoarba calciul și fosforul din alimente, sprijină mineralizarea oaselor și joacă un rol în imunitate. Corpul produce vitamina D prin expunerea la lumina soarelui; 10-15 minute de expunere la soare în intervalul de prânz pot fi suficiente în multe cazuri. Laptele matern nu conține suficientă vitamină D pentru a preveni rahitismul, iar laptele uman poate necesita suplimentele zilnice.
Kahit 50s na, the barkada stays feeling young with Multivitamins + Minerals (Centrum Silver Advance)
Profilaxia și tratamentul în ghiduri variate
O schemă acceptată pentru profilaxie recomandă administrarea vitaminei D în sezonul rece (1 septembrie - 1 mai) tuturor copiilor până la 7 ani, fără excepții. În Europa centrală și nordică 50% din adulți au deficit de vitamină D, deci măsurile preventive sunt esențiale pentru copii și familii. Se dau cantități mari de vitamine D și calciu, iar în unele cazuri se administrează magneziu și alte minerale. Tratamentul rahitismului carențial constă în suplimente de vitamina D, cu doze stabilite de medicul pediatru, și în adaptarea dietei la necesități, incluzând alimente bogate în calciu (lapte, lactate, pește gras, legume verzi).
Profilaxia urmărește asigurarea unui aport optim de calciu, fosfor și vitamină D prin dietă echilibrată și suplimente, iar monitorizarea creșterii este esențială pentru a preveni deformările osoase permanente. Dacă rahitismul este cauzat de o altă boală (de exemplu malabsorbție), este necesar consultul unui specialist pentru tratament specific. În timpul examinării, medicul poate identifica deformări și semne asociate prin palpare osoasă, iar radiografiile pot evidenția deformări și demineralizare osoasă. Testele de sânge și urină ajută la confirmarea diagnosticului și la monitorizarea progresului tratamentului.
Simptome și grupuri de risc la nivel materno-fetal
Factorii materni influențează semnificativ riscul de rahitism al copilului: vârsta mamei, regimul alimentar, lipsa profilaxiei antenatale, prematuritatea, expunerea la soare, boala autoimună sau digestivă a mamei poate crește riscul. Predispoziția familială, regimul alimentar al mamei în timpul sarcinii și lipsa unei alimentații diversificate pot contribui la deficitul de vitamină D la copil. Dieta mamelor însărcinate și alăptarea pot influența nivelul de vitamina D transferat copilului. Copiii alăptați exclusiv la sân au un risc crescut de rahitism dacă nu primesc suplimente de vitamina D.
Diagnosticul, tratamentul și recuperarea
Diagnosticul rahitismului se bazează pe examen clinic, istoricul familial și investigațiile paraclinice: nivelul vitaminei D scăzut, calciu, fosfor, fosfatază alcalină, PTH, și radiografii care pot evidenția deformări metafizare și demineralizare. Tratamentul pentru forma carențială include vitamina D, calciu și fosfor, cu dozele stabilite de medicul pediatru, precum și ajustarea dietei. Recuperarea depinde de diagnosticul precoce și de kinetoterapie assistată pentru a întări mușchii și a corecta posturile, cu programe individualizate în funcție de severitatea deficitului. Expunerea moderată la soare, o dietă echilibrată bogată în lactate, pește și ouă, și respectarea schemei de suplimente contribuie la remineralizarea oaselor, iar în cazuri severe poate fi necesară intervenția chirurgicală pentru deformări foarte pronunțate.
La clinica Kinetic Sport & Medicine, recuperarea copiilor cu rahitism utilizează o abordare integrată: kinetoterapie, fizioterapie, terapie manuală, tehnologie avansată (Kinesio Taping, talonete personalizate, sistem PosturoScan) pentru monitorizarea progresului și personalizarea tratamentului. Parinții sunt implicați în exerciții de acasă pentru susținerea procesului de recuperare.
tags: #factori #de #risc #materni #ai #rahitismului
Postări populare:
- Ghid pentru limba albă la copii: simptome, cauze și prevenire
- Instructiuni detaliate pentru jocul cu Barbie și animalele
- Ghid de diversificare: meniuri pentru bebeluși 11 luni fără lactate
- Concediile medicale ginecologice în cadrul legii române: criterii, perioade și indemnizații
- Ghid complet Mirena