Din momentul în care un spermatozoid penetrează un ovul, ia naștere o formă de viață. Aceasta viată mică este numită zigot, care înseamnă „împreunat sau unit”. ADN-ul zigotului are propriul set de cromozomi și amprentă genetică, cu informații care spun dacă este băiat sau fată, cu ce părinte va semăna mai mult sau ce culoare vor fi ochii. Noua viață este atât de mică - mai mică decât a 15-a parte dintr-o gamală de ac - încât abia poate fi văzută cu ochiul liber. Pentru că noua viață este atât de distinctă din punct de vedere genetic, trebuie să elibereze o proteină specială care să prevină un răspuns din partea sistemului imunitar al mamei. Apoi embrionul se poate fixa pe membrana uterului, unde începe să se formeze legătura dintre viața mamei și a bebelușului.
Primele etape ale dezvoltării: zigotul, implantarea și formarea placenta
Embrionul mai produce și un hormon numit gonadotropina corionică (hCG) cam în opt zile după fertilizare. Acest hormon oprește ciclul menstrual și dă voie sarcinii să evolueze. În acest moment se va forma și placenta - un amestec de țesuturi de la mamă și embrion. Placenta permite oxigenului, nutrienților și apei din sângele mamei să hrănească embrionul și reziduurilor ca CO2 să fie înlăturate, fără a se amesteca cu materia genetică a sângelui. Acum că zigotul este în siguranță în membrana uterină, prioritatea numărul unu este formarea sistemului circulator. Noua viață se numește acum embrion și începe să dezvolte rapid toate sistemele necesare susținerii vieții.
În aceeași perioadă un sac transparent numit amnion începe să învelească embrionul. Ficatul produce acum sânge pentru prima dată și apare glanda pituitară, care va secreta hormonul creșterii. Deși prea mic pentru a fi simțit încă de mamă, zigotul își folosește deja membrele și reacționează la atingere. La 8 săptămâni, sistemul digestiv funcționează iar creierul cântărește jumătate din greutatea embrionului. În acest stadiu poate prinde, oftează, se poate întinde și poate simți atingeri prin nervii feței, palmelor și picioarelor.
Evoluția embrionului spre făt și primele luni ale vieții
La 10 săptămâni se formează unghii la mâini și picioare, precum și amprenta digitală. Anatomia embrionului își definește clar sexul acum, deși ADN-ul a stabilit acest lucru încă de la început. La 14 săptămâni, mușchii faciali ai bebelușului sunt suficient de dezvoltați pentru a putea fi folosiți. La 16 săptămâni, fătul are același răspuns ca adulții la suferința fizică, eliberând cortizol și norepinefrină în sânge ca reacție la durere. De acum și până la a 22-a săptămână, mama va începe să simtă loviturile bebelușului, acum că acesta este suficient de mare pentru ca mișcările sale să fie simulate.
Într-un caz, un frate și o soră au fost văzuți jucându-se obraz lângă obraz de o parte și de alta a membranei care îi despărțea. De exemplu, o piesă muzicală auzită des în uter va calma imediat bebelușul după ce se naște. Multe femei se bucură să interacționeze cu bebelușul lor în aceste săptămâni din al doilea trimestru. Pleoapele bebelușului s-au închis din săptămâna a 9-a, cât timp ochii s-au dezvoltat însă acum sunt suficient de maturi pentru a putea fi deschiși. Pentru a-și dezvolta plămânii, fătul începe să „respire” lichidul amniotic ocazional. Aceste evoluții marchează sfârșitul celui de-al doilea trimestru. Cele mai importante evoluții ale fătului s-au terminat.
Întrebați despre naștere, sarcină și studii recente
În luna a 7-a, când are mai puțin de două luni până la data la care se va naște, bebelușul va experimenta tot mai des respirația - cam 30-40% din timp. Având abilitatea de a auzi înainte de naștere, fătul s-a putut familiariza cu sunetul vocii mamei sale. Bebelușul învață să distingă vocea mamei atât de mult, încât, așa cum arată studiile, o preferă celorlalte voci. De acum înainte, bebelușul va continua să crească și să ia în greutate, acumulând straturi de grăsime în pregătirea pentru naștere. Nașterea vine, în medie, la 268 de zile sau la 38 de săptămâni și 2 zile după fertilizare și este inițiată de bebeluș.
Studiile recente despre embrionii în laborator și definirea embrionului uman
Recent, o echipă de la Weizmann Institute of Science a raportat în Nature obținerea unor structuri embrionare din celule stem, în laborator. Posibilitatea construirii unor comunități de celule stem care se auto-organizează similar structurilor embrionare în primele săptămâni de viață a ridicat întrebarea dacă aceste modele pot fi denumite embrioni sau nu. În acest context, o nouă definiție a embrionului uman a fost propusă într-un articol publicat în Cell. Modelele embrionare reprezintă însă o resursă importantă de a studia și înțelege infertilitatea, avorturile spontane și bolile genetice, fiind o alternativă mai flexibilă din punct de vedere etic de a cerceta embrionii umani. Termenul de embrion (”ceea ce crește”) a fost definit începând cu anii 1870 drept rezultatul procesului de fertilizare a ovocitului de către spermatozoid. În 1997, când a fost realizată prima clonare a unui mamifer, s-a demonstrat că nu este necesar procesul clasic de fertilizare pentru a fi obținut un organism în viață. Introducerea ADN-ului recoltat din orice celulă într-un ovocit gol poate produce o clonă, sărind peste etapa de fertilizare.
Aceasta discuție despre embrioni, definiții și limite etice este completată de discuțiile despre legislația în diferite state, privind fertilizarea in vitro, clonarea reproductivă și utilizarea modelelor embrionare. În prezent, însă, este interzisă clonarea umană reproductivă. Din aceste motive, pentru a stabili potențialul de generare a unui organism uman viu, a fost propusă construirea unor modele embrionare similare pentru diverse specii de animale, acestea putând fi implantate intrauterin și evaluate, astfel, potențialul de transformare într-un organism viu. Noua definiție nu este însă perfectă în raport cu situațiile care pot să apară în prezent. Așadar, aspectele care trebuie evaluate și considerate pentru a defini embrionii umani sunt foarte complexe și este probabil ca niciodată să nu putem să stabilim o definiție perfectă și corectă, din punct de vedere atât biologic, cât și etic și legal.
Stadii de dezvoltare embrionară în cadrul fertilizării in vitro (FIV)
În primele zile după fecundare, zigotul se divide rapid: în ziua a doua apare morula, apoi în ziua a treia embrionul ajunge la opt celule, iar în ziua a patra sau a cincea embrionul se transformă în blastocist. Clasificarea se bazează pe morfologie; embrionii primesc note A, B, C și D, în funcție de aspect și extindere. Multe clinici oferă testarea genetică preimplantare (PGT-A) pentru a verifica cromozomii înainte de transfer. Transferul poate avea loc în ziua a treia (opt celule) sau în ziua a cincea-a șasea (blastocist). Fluxul clinic recomandat este transferul blastocistului, pentru că indică un potențial de dezvoltare mai bun. După transfer, urmează faza luteală, în care embrionul se cuibărește în mucoasa uterului, de obicei între șase și zece zile mai târziu. Tendința actuală este de a transfera un singur embrion, în special la femeile tinere cu prognostic favorabil. Echipamente ca time-lapse permit monitorizarea embrionilor fără a-i scoate din incubator, reducând perturbarea lor.
O fosă de stadiu avansat descrie importanța parametrilor pentru calitatea embrionului, cum ar fi numărul de celule, rata de dezvoltare și procentul de fragmentare. Un scor de blastocist poate indica calitatea, iar cu cât este mai mare scorul, cu atât crește probabilitatea de implantare și sarcină. Un blastocist de înaltă calitate are masa de celule interne (ICM) bine dezvoltată, cavitatea blastocistului centrala și trofectodermul înconjurător, pregătind formarea placentei. Implanarea efectivă are loc în endometru, iar până în ziua a 10-a blastocistul este integrat în țesutul stromal al mucoasei uterine.
Concluzii clinice și aplicații practice
Aplicațiile clinice ale embriologiei sunt fundamentale pentru medicina modernă, oferind baza pentru înțelegerea dezvoltării normale și patologice, diagnosticul prenatal și tratamentul afecțiunilor congenitale. Diagnosticul și monitorizarea prenatală folosesc ecografia morfologică și teste genetice prenatale pentru identificarea anomalyilor cromozomiale. Reproducerea asistată, inclusiv FIV, ICSI și IUI, a revoluționat opțiunile pentru cupluri, iar crioconservarea ovocitelor oferă posibilitatea păstrării opțiunilor. Cercetarea în domeniul celulelor stem embrionare deschide perspective pentru medicina regenerativă. Embriologia studiază transformările complexe din timpul dezvoltării prenatale, de la formarea gameților până la naștere, și este esențială pentru medicină, cercetare și reproducerea asistată.
Etapele de Fertilizare in Vitro la Medpark
- Embrion vs. făt: perioada embrionară (săptămânile 3-8) vs. perioada fetală (săptămâna 9 până la naștere).
- Stadiile de dezvoltare: zigot, morulă, blastocist, implantare, ICM, trofectoderm.
- Factori de mediu și stil de viață care influențează fertilitatea: alimentația, greutatea, exercițiile fizice, fumatul, alcoolul, drogurile și medicamentele.
- Rolul hCG în menținerea sarcinii și dezvoltarea placentei.
- Tehnici de prelucrare a spermatozoizilor: swim-up și ICSI, cu indicații diferite în FIV.
Parametri cliniși-cheie în embriologie
- Numărul de celule și rata de diviziune în timpul clivajului
- Stadiul blastocistului la ziua a cincea sau a șasea
- Integritatea trofectodermului și a ICM
- Scorurile blastocistilor conform sistemelor Gardner sau alternativele moderne
- Necesitatea PGT-A pentru screening cromozomial înainte de transfer
Tipuri de sarcini și etica embrionilor
Definiția embrionului și utilizarea modelelor embrionare ridică întrebări etice și legale, motiv pentru care cercetările în acest domeniu sunt însoțite de cadre legale variate în lume. Absența capacității de generare a unui organism viu din modele embrionare sintetice este discutată ca un indicator cheie în evaluarea potențialului de transformare în organism viu. În contextul actual, clonarea umană reproductivă este interzisă în multe jurisdicții, iar studiile privind embriogeneza folosesc modele alternative pentru a înțelege infertilitatea, avorturile spontane și bolile genetice, fără a crea copii umani.
tags: #factorilor #care #influenta #dezvoltarii #embrionului