Mulți cercetători au indicat faptul că una dintre cele mai comune fantezii sexuale în rândul femeilor este fantezia violului, un fenomen care este rar discutat, datorită posibilităţii lui de a se întâmpla în realitate, care poate fi utilizat de către unele persoane pentru a justifica violul real, o experienţă îngrozitoare şi dezumanizantă. Au fost analizate 20 de studii, efectuate în decursul a mai mult de 20 de ani. - Pentru o minoritate de femei are legătură cu masochismul. Studiile au legat represiunile sociale sexuale cu astfel de fantezii, indicând o dorinţă de a evita vina sexuală. Deschiderea spre experienţa sexuală (aici ca o trăsătură de caracter) a fost corelată şi ea. - Cultura violului masculin (cu alte cuvinte, presiunea socială de a respecta fanteziile masculine) poate fi un alt factor.
Unii cred că femeile au o predispoziţie biologică să se supună. Acest lucru a fost observat în alte specii, dar nu a fost testat empiric la om. O bloggeriţă sub pseudonimul de Ranty McRanterson şi-a relatat experienţa ei: „Am fantezia violului, o voi spune pentru că ştiu că pot să o explic. Este incredibil de comună senzaţia de frică. Toate tipurile de temeri. Doar pentru că am fantezii de acest gen nu înseamnă, de fapt, că eu de fapt vreau să mi se întâmple acest lucru. Dacă ne gândim din punct de vedere fiziologic, senzaţia de frică trezeşte adrenalina, iar aceasta este interesantă.”
Este destul de comun ca copiii abuzaţi sexual să aibă fantezii despre viol la fel ca adulţii, acest lucru nu înseamnă că ei îşi doresc să fie violaţi? NU! Profesorul de psihologie Marta Meana, o feministă, consideră că această idee se reduce la dorinţa unei femei - „dorinţa unui orgasm”.
Fie ca vorbim despre „gentleman-ul” violator, violatorul exploziv ori violatorul sadic, întotdeauna în spatele acestei forme de violenţă sta o nevoie puternică de control si mai puţin una de a face sex. „Există în literatura de specialitate mai multe modele propuse pentru a clasifica violenţa ca formă supremă de agresivitate antisocială, plecând de la modul în care aceasta se exprimă în comportament: violenţa prin atac, planificată şi cu finalitate anticipată şi violenţa impulsivă, reactiva, defensivă ca urmare a unei stimulari din mediu exterior. Violul nu este legat în primul rând de sex. “Sexul este doar arma care produce agresiune folosită în mod distructiv pentru a exprima în sfera relaţiei propriile nevoi şi trebuinţe instictive.
În cazul agresorilor sexuali nu există un singur profil care să explice comportamentul violent şi motivaţia care stă în spatele acestuia. Vor exista diferenţe semnificative legate de motive, caracteristici psiho-individuale şi tehnici prin care violenţa sexuală este pusă în act. Există patru tipologii principale ale violatorului. „Gentleman-ul” violator este cel mai puţin violent şi este cunoscut sub numele de „gentleman” violator. Este un individ singuratic şi se consideră un ratat. Acest tip de violator crede că victima „se bucură” de viol. El poate fi politicos şi „atent” cu victima. Poate afişa o armă doar pentru a obţine cooperare din partea acesteia. Intenţia lui este în general de a nu-i face rău, deşi în cazul „refuzului” poate deveni violent. Atacă victima când este singură, de obicei în casa acesteia.
În categoria „exploatatorilor” intră agresorii sexuali care prin viol îşi validează masculinitatea. Adoptă un comportament agresiv, dar non-letal şi singura lor îndoială este legată de propria masculinitate. Acest individ transportă victimele într-o locaţie de atac şi adoptă comportamente sexuale perverse ce lasă victima intens traumatizată emoţional. Solicită victimei să fie total supusă şi cooperantă, iar în caz de refuz, foloseşte pumnii ca armă preferată.
„Violatorul exploziv” proiectează asupra femeilor toată ura şi mânia trăită ca urmare a unor experienţe anterioare, în care s-a simţit rănit şi nedreptăţit de o femeie. Prin viol el vrea să pedepsească femeia, să o rănească, să o degradeze. Trecutul poate include abuzul fizic şi emoţional din partea unuia sau ambilor părinţi. Psihologul precizează că în acest caz, violul apare, de obicei, după un eveniment negativ care implică relaţia cu o femeie din viaţa sa. Victima suferă numeroase leziuni fizice şi genitale, şi va rămâne intens traumatizată fizic şi emoţional. Cea mai periculoasă dintre tipologii, violatorul sadic, nu dă practic nicio şansă victimei.
„Violatorul sadic” adoptă un comportament agresiv-sadic şi letal. Intenţia lui este de a degrada, tortura şi ucide victima, fiind singurul mod prin care poate obţine satisfacţia sexuală. Provoacă în mod constant şi repetat durere şi suferinţă victimei pentru a crea frică şi teroare, aceste emoții fiind singurele care pot să-i producă plăcerea. În trecutul său se poate regăsi faptul că a fost crescut de un singur părinte şi un istoric de abuz fizic şi deviaţie sexuală. Atacurile sale sunt gândite şi premeditate. El va duce de obicei victima într-o zonă retrasă pentru a avea un control complet. El poate menţine victima legată timp de zile sau săptămâni, timp în care o torturează şi violează repetat. El va spune victimei ce intenţionează să facă pentru a creşte frica şi suferinţa acesteia.
Studiile arată consecinţe grave pentru victime: traumatisme fizice, leziuni genitale, stres posttraumatic şi conflicte emoţionale profunde. Violul nu este doar despre sex; este despre puterea de control, degradare şi pedepsire. Se observă frecvent că femeile abuzate pot să repete tipare de relaţii cu parteneri agresivi, căutând să justifice sau să înţeleagă suferinţa resimţită, tocmai ca răspuns la traume anterioare. Acest ciclu poate persista în lipsa intervenției specializate și sprijinului adecvat.
Legătura dintre fantezii, traume și reacțiile psihologice
Fantezii violente pot coexista cu o dorinţă de siguranţă şi control în viaţa reală, iar această disonanţă poate crea confuzie în studiile despre motivarea agresivă. Stresul Posttraumatic şi depresia pot influenţa modul în care victimele percep brutalitatea, dar nu justifică violul ca act. Este crucial să distinguem fanteziile private de comportamentul în viaţa reală şi să înțelegem că fanteziile nu înseamnă consimţământ sau dorinţă reală de a suferi abuzuri.
Un aspect esențial este educația despre consimțământ, respect reciproc și, în același timp, deschiderea dialogului despre temeri și dorințe într-un cadru sigur și non-judicativ. În interpretarea fanteziilor, terapia poate facilita integrarea experiențelor traumatice, reducerea stigmei și dezvoltarea unor mecanisme de coping sănătoase. În acest sens, intervențiile preventive pot viza atât educația sexuală, cât și suportul psihologic pentru victime și pentru potențialii agresori, promovând schimbări de atitudine și comportament.
Consimțământul explicat
Dezbaterea etică și culturală
Discuția despre fantezii violente ridică întrebări despre norme culturale, presiuni sociale și moralitate. Cultura violului masculin poate fi un factor ce contribuie la internalizarea ideilor despre sex ca manifestare de putere, iar acest proces poate afecta percepția față de victimă și față de agresor. În același timp, literatura de specialitate descrește ideea că violul este exclusiv despre sex; mai degrabă, este despre dominare, control și pedepsire, alimentate de istorii personale de abuz sau traume.
Clasificările violatorilor sunt instrumente pentru înțelegerea riscurilor și a motivelor, nu pentru justificare. Fiecare tip are particularități, motivații și traume care necesită abordări terapeutice adaptate, prevenție și intervenție rapidă pentru a proteja potențialele victime și a reduce violența în societate.
- Existența diferitelor tipologii arată că violența sexuală nu are un singur profil de proveniență.
- Relația dintre traume și comportament invizibil în viața sexuală reală necesită integrare în programele de tratament.
- Educația la nivel societal, despre consimțământ și respect, poate reduce percepția violenței ca dezirabil.
tags: #fantezii #sexuale #cu #viol #si #sarcina