În sarcină apar schimbări multe, rapide și semnificative, iar corpul și psihicul gravidei sunt solicitate intens în acceptarea și traversarea lor. Greutatea corpului care crește, centrul de greutate care se modifică, sânii care se măresc, stomacul care e presat de uterul ce ocupă din ce în ce mai mult loc sunt doar câteva dintre ele. În timp ce unele schimbări sunt încântătoare și ușoare, altele sunt neplăcute și inconfortabile. În lumea lăuntrică a fiecărei gravide, transformările corporale produc un ecou unic. În timp ce o femeie se poate simți bucuroasă, voluptuoasă, atrăgătoare pentru că îi cresc sânii, o alta poate suferi teribil, făcând-o să se simtă expusă unor amenințări interioare și exterioare.
De asemenea, în sarcină, la toate etajele aparatului psihic se elaborează reprezentări ale copilului, ale sale ca mamă, ale familiei, ale stilului de viață. Gravidele își imaginează copilașii în felurite moduri. Aceste schițe care se conturează în interiorul lor pot fi mai mult sau mai puțin clare. De cele mai multe ori, ele sunt perceptibile prin intermediul trăirilor emoționale, reacțiilor și senzațiilor corporale. Fătul poate fi perceput ca o ființă dragă și specială, ca un musafir ori un chiriaș comod sau incomod, ca un prieten intim, ca ceva ce posedă și îi aparține, ca un inamic ori terorist, ca un prizonier, ca o ființă vulnerabilă și în pericol.
La rândul ei, gravida se simte/ se vede ca o gazdă primitoare, ca o zeiță, ca cineva de care se profită, căreia i se sustrag resursele ori care se simte incapabilă și primejdioasă pentru copil. O mulțime de mișcări interioare, de reprezentări, fantasme se desfășoară în universul ei. În trecut, tații își recunoșteau copiii ca fiind ai lor îndeosebi după ce aceștia se nășteau. Acum, acest lucru se întâmplă mult mai devreme, încă din sarcină.
De-a lungul celor nouă luni de sarcină, gravida este în centrul atenției celorlalți. Corpul ei este cel care poartă copilul. I se transmite în mod apăsat ideea că este important tot ceea ce face, tot ce mănâncă, cum și cât doarme, ce gândește și ce simte în relație cu dezvoltarea copilului. Din această perspectivă, ea este nevoită să se repoziționeze față de sine, de propriile părinți și de copil. Nu mai este fetița mamei sale, ci mama propriului ei copil. Poartă o nouă responsabilitate, care este însoțită cu preocupare, efort, grijă și griji. Să se mai relaxeze este ceva nu doar necesar, dar pentru multe femei însărcinate, și ceva dificil. Strâns legat de evoluția sarcinii, dacă este sau nu una cu risc, dacă gravida are indicație medicală de a evita orice efort fizic, de a sta la pat, desigur că partenerul devine și mai necesar pentru ca sarcina să fie dusă la termen. Participă prin îngrijirile pe care i le oferă, alături de partenera sa, la creșterea și dezvoltarea copilului.
Cuplul și familia, copilul și scopurile sale greșite în relația cu părinții; evaluare și intervenție terapeutică - aceste teme apar în contextul problematicii cuplului în societatea modernă. Psihologul Mirita Virginia (Braila, 2012) oferă o proiecție comprehensivă asupra stilului de viață, a structurii sale și a impactului factorilor constituționali, dezvoltării, culturali și familiali asupra percepțiilor despre sarcină și rolul bărbatului în cuplu.
Stilul vieții în contextul sarcinii
Stilul vieții poate fi conceput ca "regulă a regulilor" și include setul de convingeri despre sine, lume și relații, care se dezvoltă prin interacțiunile familiale, culturale și biologice. Conceptul de sine, idealul de sine, Weltbild-ul (imaginea despre lume) și convingerile etice formează nucleul acestor reprezentări, influențând cum se raportează individul la sarcină și la rolul său paternal sau maternal.
Conceptul de sine și idealul de sine
Conceptul de sine este ancora prin care ne facem comparațiile, evaluările și judecățile; imaginea corpului și autoaprecierea joacă un rol-cheie în modul în care biografia emoțională a gravidii se intersectează cu așteptările partenrului. Idealul de sine conține scopuri majore ce pot genera "așteptări catastrofice" în caz de nerespectare, influențând adaptarea în cuplu și familie. Evoluția stilului vieții poate fi marcată de aceste repere, având un impact semnificativ asupra spațiului comun în cuplu.
Sarcinile vieții și distorsiile stilului
Adler identifica trei sarcini fundamentale ale vieții - muncă, prieteni și dragoste - la care fiecare persoană trebuie să se adapteze. În continuare se adaugă acceptarea de sine și sensul existenței prin implicare transcendentă. Distorsiunile în stilul de viață includ suprasimplificarea, exagerarea și confundarea părții cu întregul, ce pot afecta relația de cuplu și capacitatea de a relaționa cu copilul nenăscut.
Influențele asupra stilului de viață provin din factori constituiționali (construcția corpului, trăsăturile),Secvențe ale dezvoltării (experiențele timpurii), factori culturali (valori sociale), factori familiali (constelația familiei) și căsătorie. În timpul sarcinii, rolurile se reconfigură în familie, iar distribuția responsabilităților domestice se rearanjează, oferind posibilitatea ca ambii parteneri să se adapteze noilor cerințe ale crescătorului copilului.
Relația de cuplu în timpul sarcinii
Relația de cuplu se poate consolida sau poate suferi modificări semnificative în funcție de gradul de pregătire emoțională, de comunicare și de suportul reciproc. Semnalele despre pregătire pentru rolul de părinte includ disponibilitatea de a discuta despre sarcină, împărțirea responsabilităților, planificarea financiară, sprijinul emoțional și dorința de a explora sexualitatea într-un mod adaptat noilor circumstanțe. Studiile arată că apropierea sexuală poate scădea după nașterea primului copil, iar conflictul în cuplu poate crește dacă nu există comunicare deschisă și cooperare.
Există numeroase strategii de rezolvare a conflictelor post-natal: dictatura, duelul dictatorilor, și democrația în cuplu. Dictatura rezolvă prin decizia unui partener; duelul dictatorilor duce la bătălii pentru supremație; democrația se bazează pe consultarea reciprocă și decizii luate comun. În practică, democrația este rar aplicată, iar cuplurile se confruntă cu decizii unilaterale mai des decât cele compartimentate.
Gluma zilei - Sex în timpul sarcinii
În plan practic, cuplurile pot adopta următoarele strategii: discuții deschise despre cum să gestioneze sarcina, împărțirea sarcinilor casnice, clarificarea stilurilor parentale, finanțe, ritualuri, tradiții și așteptări legate de creșterea copilului. Participarea la cursuri prenatale, consilierea financiară și consilierea psihoterapeutică pot ajuta la menținerea unei relații sănătoase și la pregătirea ambilor parteneri pentru noile responsabilități.
Este firesc ca bărbatul să simtă lipsa de pregătire sau teama de a deveni tată, însă comunicarea deschisă, empatia și suportul partenerului pot facilita adaptarea. Interesul crescând al taților pentru îngrijirea bebelușului, masajul bebelușului, participarea la controalele prenatale și conversațiile despre intimitate pot îmbunătăți legătura de cuplu. Cu toate acestea, pot apărea provocări legate de libido, de percepția corpului gravidei, de anxietăți legate de naștere sau de modul în care se distribuie timpul între viața de cuplu și cea de părinte.
În final, sarcina reprezintă o perioadă de transformare profundă pentru ambii parteneri, cu potențial de consolidare a cuplului sau de tensiune dacă cadrul comunicării e lipsit de deschidere. Dansul relației, cu flexibilitatea, răbdarea și înțelegerea reciprocă, poate facilita o tranziție mai armonioasă spre parentalitate și spre consolidarea legăturii dintre oameni, fie în fața provocărilor, fie în fața bucuriilor ce vin odată cu venirea pe lume a copilului.
- Discutați deschis despre sarcină și despre ce urmează: aspecte pozitive, negative și așteptări legate de timpul petrecut împreună și de împărțirea sarcinilor casnice.
- Împărtășiți stilurile parentale și pregătiți-vă pentru compromisuri în cazul în care există perspective diferite.
- Participați la cursuri prenatale împreună pentru a înțelege mai bine ceea ce urmează și pentru a întâlni alte cupluri în situații similare.
- Luați în considerare consilierea psihoterapeutică dacă apar dificultăți de comunicare sau conflicte prelungite.
Relația de cuplu este ca un dans în care ambii parteneri învață să pășească în armonie, indiferent de muzica ce dictează ritmul pașilor, iar frica de schimbare poate fi depășită prin dialog deschis, empatie și sprijin reciproc.
tags: #femeile #insarcinate #din #perspectiva #barbatlor
Postări populare:
- Beneficiile Selezin ACE Complex
- Cum se dezvoltă fătul la 20 de săptămâni de sarcină
- Rutina de schimbare a scutecului la bebeluși: tot ce trebuie să știi
- Tot ce trebuie să știi despre avortul spontan acasă: ghid practicat și avertismente
- Informații despre Aptamil Prematil pentru nou-născuți prematuri