Primul lucru care ne vine in minte cand ne intreaba cineva ce ne dorim pentru copiii nostri este “sa fie fericiti”. In conceptul general de fericire includem, implicit, toate ingredientele unei vieti echilibrate: sanatate, dorinte implinite, prieteni, familie, sentimentul de realizare personala. Intr-o lume care pune accent pe performanta si acumulare de valori materiale, a fi fericit a devenit insa o provocare. La fel ca toate celelalte abilitati de viata, fericirea - ca si nefericirea - se invata, si sta in puterea noastra, ca parinti, ce model de viata transmitem copiilor nostri. Parintii fericiti au copii fericiti. Deci, primul lucru de care trebuie sa avem grija este propria noastra fericire.
Dacă am devenit părinți nu înseamnă că nu mai suntem parteneri de cuplu, prieteni, profesionisti, oameni pasionati. Sunt numeroase cercetari care stabilesc o relatie de cauzalitate directa intre depresia materna si problemele de comportament la copii. Similar, tensiunile aparute frecvent in relatia de cuplu - chiar si tacite, bine ascunse - afecteaza starea emotionala a copiilor si, implicit, comportamentul acestora. Greseala pe care o fac multi parinti este de a-si schimba complet viata dupa venirea pe lume a copilului, renuntand la activitatile care le faceau placere sau le aduceau satisfactie personala inainte. Sentimentele de frustrare sunt cu atat mai mari cu cat, inainte de a deveni parinti, adultii aveau o viata profesionala si personala foarte activa. Despre efectele sacrificiului parental am vorbit pe larg intr-un alt articol.
Sa ii invatam pe copii sa fie empatici si sa isi construiasca abilitatile de relationare sociala. Este bine cunoscut ca oamenii inteligenti emotional au mai mult succes in viata personala si profesionala. Inainte insa de a-i inscrie pe micutii nostri la cursuri care promit dezvoltarea inteligentei emotionale la copii, este bine sa ne reamintim ca cei mai buni profesori suntem chiar noi, parintii, asa ca: fiti empatici, exprimati-va natural emotiile, comunicati deschis, inconjurati-va de prieteni, vorbiti frumos despre ceilalti si oferiti-va neconditionat ajutorul oricui are nevoie. Copiii vostri vor face la fel. Puneti accent pe efort, nu pe rezultatul perfect. Astfel ii ajutam pe copii sa isi construiasca motivatia interna si sa se bucure de placerea de a face ceva util si nu de a obtine ceva perfect. Prin definitie, perfectiunea este statistic foarte rara sau chiar imposibila, deci conditionarea fericirii de atingerea perfectiunii ne condamna la o perpetua nefericire.
Invatati-i pe copii autodisciplina. Autocontrolul si autodisciplina sunt factori predictivi ai succesului mult mai puternici decat inteligenta. Cercetarile arata ca dezvoltarea abilitatilor de inhibitie si autocontrol la varsta prescolara coreleaza pozitiv cu succesul scolar si abilitatile de socializare de mai tarziu. Aceasta presupune dezvoltarea capacitatii copilului de a amana recompensa, de a avea rabdare, de a tolera frustarile. Gasiti aici cateva sugestii de activitati pentru educarea tolerantei la frustrare la copiii mici. Autodisciplina faciliteaza procesarea corecta a informatiei si, deci, invatarea.
Oferiti-le suficient timp liber si oportunitati de joaca. Nu suprasolicitati copiii cu activitati structurate inutile. Selectati cu atentie programele educationale si activitatile sportive in functie de varsta si de temperamentul copiilor. Copiii mici au nevoie de varietate si oportunitate de explorare. Limitati accesul la tehnologie si crearea dependentei de gadgeturi.
Expresia „Mamă fericită, copil fericit” este una dintre cele mai cunoscute și folosite fraze în legătură cu relația dintre mamă și copil. Această expresie sugerează că starea de fericire a mamei are un impact direct asupra fericirii și bunăstării copilului său. Deși nu există o sursă precisă a originii acestei expresii, putem explora câteva concepte și aspecte care stau la baza acestui principiu.
Bazele teoriei atașamentului și efectele emoționale
Bazele teoriei atășamentului, dezvoltată de John Bowlby, subliniază importanța relației de atașament dintre mamă și copil și impactul său asupra dezvoltării emoționale. Un atașament securizant între mamă și copil oferă un cadru de siguranță, susținere emoțională și explorare a mediului înconjurător, ceea ce contribuie la o bună dezvoltare și fericire a copilului. Emoțiile mamei pot fi contagioase pentru copilul său. Cercetările în domeniul neuroștiințelor au demonstrat că copiii sunt sensibili la emoțiile și stările emoționale ale părinților lor. Atunci când o mamă este fericită și împlinită, acest lucru poate influența în mod pozitiv starea de spirit a copilului și poate contribui la creșterea nivelului de fericire al acestuia.
Relația și conexiunea emoțională: O mamă fericită are mai multe șanse să stabilească o conexiune emoțională puternică cu copilul său. O relație bazată pe afecțiune, încredere și comunicare deschisă poate aduce o mulțime de bucurii și satisfacții atât mamei, cât și copilului. Această conexiune emoțională poate crea un mediu propice pentru dezvoltarea emoțională și socială sănătoasă a copilului. Autogrijă și bunăstare a mamei: Fericirea și bunăstarea mamei sunt esențiale pentru a fi o mamă prezentă și împlinită. Sănătatea mentală și echilibrul emoțional al mamei sunt cruciale pentru a-și îndeplini rolul de părinte într-un mod sănătos și eficient. Copiii învață prin observare și imitare, iar starea de fericire și satisfacție a mamei poate influența modul în care copilul său percepe și gestionează propriile emoții și experiențe de viață. Prin manifestarea unei atitudini pozitive și a unei perspective optimiste, mama poate influența dezvoltarea unei mentalități pozitive și reziliente la copil.
Sprijinul și conexiunea socială: Starea de fericire și bunăstare a mamei poate afecta, de asemenea, calitatea conexiunii sociale și sprijinul pe care îl primește din partea familiei, prietenilor și comunității. O mamă fericită este mai deschisă și dispusă să primească sprijin și să se conecteze cu ceilalți, ceea ce poate crea un mediu social sănătos și benefic pentru dezvoltarea copilului. Este important de menționat că expresia „Mamă fericită, copil fericit” nu înseamnă că o mamă trebuie să fie mereu într-o stare de fericire constantă. Fericirea este o emoție umană complexă și variază în funcție de circumstanțe și provocări. Este normal ca o mamă să experimenteze și alte emoții, cum ar fi tristețea sau stresul. Importanța constă în abilitatea de a gestiona și a face față acestor emoții într-un mod sănătos și de a oferi suport și iubire copilului.
În concluzie, expresia „Mamă fericită, copil fericit” subliniază importanța relației și influenței emoționale dintre mamă și copil. Fericirea și bunăstarea mamei pot avea un impact pozitiv asupra dezvoltării și fericirii copilului său. Exista un motiv foarte simplu, pentru care mamele dau tonul starii de spirit in casele lor. “Toata lumea vrea sa fie fericita si sa evite suferinta”, spunea Dalai Lama. Este adevarat pentru fiecare fiinta in parte, fie ea copil sau adult. Este adevarat pentru mine si pentru tine. Aceasta stare este simpla si usor de recunoscut. Placerea si fericirea fac parte din starile emotionale care sunt recunoscute pe chipul oricarui om. Din nastere, avem in dotarea noastra psihologica de baza mecanismele de identificare a emotiilor fundamentale si de reglare in functie de aceste emotii. Iar placerea si starea de bine sunt emotii fundamentale, alaturi de frica, furie, dezgust. Si ce-i fericirea? Fericirea este o stare de bine intensa. Ea contribuie la cresterea noastra, la dezvoltarea noastra fizica si psihica.
Acum probabil te gandesti: de ce trebuie sa fie mama fericita, adica intr-o stare de bine (cat se poate de intensa, dar macar sa ii fie bine!) si nu tatal! De ce? Iar vorbim de discriminare? Iar totul se invarte in jurul femeii? Dupa cum stie toata lumea, mama este persoana in interiorul careia apare si se dezvolta din prima clipa copilul. Dar buna functionare a mamei, depinde de mecanismele sale de reglare si de resursele pe care le are pentru a se simti bine, din punct de vedere fizic si psihic (le separ doar pentru ca imi doresc sa fie mai clar, nu pentru ca fizicul si psihicul ar fi cu adevarat separate). Si, cum spuneam mai sus ca fiecare dintre noi este dotat natural cu mecanisme de identificare a emotiilor si de reglare a functionarii cu scopul unei dezvoltari optime, atunci cred ca e destul de evident ca si copilul face acest lucru de la bun inceput. Inca de cand se afla in burtica mamei lui. Cu alte cuvinte, copilul, pentru mai bine de vreo doi ani, se regleaza fizic si emotional in functie de starea de bine a mamei. Iar reglajul sau, deoarece depinde de mama, va insemna adaptarea la emotiile mamei. Daca este vorba de starea de bine, atunci si copilul se va simti bine si va folosi starea de bine in relatiile sale. Pentru ca asta a exersat si stie. Restul, sunt doar emotii care sunt traite cu scopul de a ajunge la starea de bine (si implicit, fericire).
Iti imaginezi, cred, deja, ca sansa aparitiei conflictelor si problemelor este foarte mare! In aceasta situatie, copilul, fie el baiat sau fata, se va simti predominant speriat si tensionat si se va relationa cu cei care se potrivesc starii lui. Asa va ajunge sa aleaga prietenii si partenerul de cuplu. De aceea, da, daca mama este bine, este fericita, si restul familiei este fericita. Caci copiii ei se vor regla in functie de ea si vor avea astfel sansa sa intre in relatii si sa ramana in relatii care genereaza stare de bine. Asta inseamna ca si partenerul sau partenera copilului crescut de o mama care se simte bine va fi o persoana care se simte bine. Sper, insa, sa observati si care este solutia, mai ales daca propria mama nu a trait constant si fundamental intr-o stare de bine: sa ne cunoastem, sa ne exploram mecanismele fundamentale si cele de reglaj emotional si relational din profunzimile noastre psihice pentru a ajunge la starea de bine! Mai ales cand experientele pe care le-am traversat sau le traversam ameninta starea de bine si genereaza stari de neputinta, de durere, de frica. Si asta indiferent daca suntem barbati sau femei, si mai ales, daca se poate, chiar dinainte de a avea proprii copii. Caci starea de bine este acolo si ne asteapta, dincolo de cele mai mari blocaje si dureri. Dar este necesar sa alegem acest drum. “Fericirea nu este la capatul drumului, ea este chiar drumul”, afirma Andre Comte-Sponville. Este drumul catre a fi bine cu tine!
Diana Lucia Vasile va fi prezenta si la noua editie a conferintei „Fii Bine cu Tine!”, din 7 decembrie, unde vei avea ocazia sa descoperi mai multe despre sentimentele din relatia parinte-copil. Toți oamenii își doresc să fie fericiți pe termen lung iar cei care reușesc să aibă o stare pozitivă generală atrag și mai mulți oameni în jurul lor.
Ce este fericirea și cum o definim în zilele noastre
Fericirea este o stare emoțională care poate dura mai mult sau mai puțin, definită prin bucurie, euforie, împlinire și satisfacție. Orice om își dorește să fie fericit, dar pentru fiecare persoană în parte obținerea fericirii poate însemna lucruri diferite. Fiind o emoție pozitivă, unul dintre scopurile vieții este găsirea și prelungirea acestei stări. Fericirea se folosește și atunci când sunt descrise alte emoții pozitive, cum ar fi satisfacția, mândria, amuzamentul sau starea generală de bine.
În funcție de firea fiecăruia și de informația culturală, fericirea poate fi percepută drept o stare de calm, liniște și armonie sau dimpotrivă, o stare de bucurie foarte mare, exuberanță și veselie. Fericirea poate avea legătură cu starea emoțională, atunci când o persoană are parte de mai multe experiențe sau stări pozitive, sau cu starea fizică și mentală, legate de sănătate, satisfacții în muncă și relații, precum și bunăstare financiară.
Componentele fericirii și cum să o cultivăm în familie
- Stabilirea și atingerea unor obiective pentru evoluție personală poate fi o sursă de fericire. Învățatul de lucruri noi, modificarea obiceiurilor sau petrecerea mai mult timp cu cei dragi contribuie la starea de fericire pe măsură ce obiectivele se ating.
- Atingerea fericirii nu vine doar din obiecte materiale sau evenimente externe; concentrarea pe momentul prezent, recunoștința pentru ceea ce există deja și gândirea pozitivă sunt factori-cheie. Oamenii pozitivi au obiceiuri mai sănătoase, mănâncă mai bine, fac mișcare și au imunitate mai bună.
- Relațiile de încredere cu ceilalți au un impact pozitiv asupra stării generale. Un cerc de oameni suportivi, cu cât mai mulți prieteni în care să ne putem baza, crește sentimentul de apartenență și iubire.
Tipuri de fericire: hedonia (fericire prin plăcere) și eudaimonia (fericire prin sensul vieții). Sentimentele întâlnite la oameni fericiți includ bucuria, mândria, recunoștința, optimismul. Diferența dintre fericire și bucurie: fericirea poate proveni din surse interioare și poate fi mai durabilă, în timp ce bucuria poate fi o stare internă de moment, alimentată de practici precum meditația, rugăciunea sau voluntariatul.
Starea de fericire pe termen lung poate susține sănătatea fizică și psihică. În caz de dificultăți, psihoterapia poate fi o opțiune. De asemenea, recunoaștem faptul că dependența de telefon (nomofobia) și provocările moderne pot afecta fericirea familială. Este esențial să învățăm copiii să se bucure de experiențe, să-și gestioneze emoțiile și să aprecieze relațiile autentice în viața reală, nu doar imaginea online.
O viziune practică pentru părinți
1) Fericirea părinților este fundamentul fericirii copiilor: „Mamă fericită, copil fericit” nu înseamnă obsesie cu fericirea constantă, ci abilitatea de a gestiona emoțiile într-un mod sănătos și de a oferi sprijin copiilor. 2) Învață-i pe copii să-și dezvolte autonomia decizională, adaptată vârstei și etapei de dezvoltare. 3) Oferă-le timp liber și posibilitatea de a explora liber, fără supraaglomerare cu activități. 4) Învățarea în familie poate include activități simple precum dans, jocuri sau plimbări, care întăresc legătura și stimulează fericirea în ansamblu. 5) Fii autentic în raport cu propriile emoții; copiii absorb în mod natural modelele de reglare emoțională.
În era digitală, este important să învățăm copiii să găsească echilibrul între lumea online și viața reală, să-și dezvolte empatia, să cunoască limite clare și să înțeleagă că fericirea autentică vine din experiențe, oameni și stări interioare, nu doar din acumularea de lucruri.
tags: #fericire #in #stare #pura #bebe
Postări populare:
- Beneficiile crema protectoare Cutaden Bebe 50 ml pentru dermul sensibil al bebelușilor
- Descoperă istoria și arhitectura Catedralei Nidaros
- Impactul etapelor de dezvoltare embrionară asupra personalității umane
- Dieffenbachia în spațiul infantil: ce trebuie să știi
- Tips pentru cumpărături sigure: cumpărarea cărucioarelor second hand pe OLX