Aceste soluri s-au format prin depunerea de aluviuni, au textura variabila si fertilitate neuniforma. Aceste soluri permit cultivarea de culturi în sistem irigat (legume, plante furajere) si au nevoie de fertilizari repetate. In zonele de dealuri și podisuri (Transilvania, Podisul Moldovei) avem soluri brune, brune-roscate si chiar podzoluri. Acestea sunt soluri cu un conținut moderat de materie organica. Sunt mai sensibile la eroziune, iar fertilitatea lor este limitata de alcalinitatea ridicata, care poate bloca disponibilitatea anumitor nutrienti (cum ar fi fosforul și fierul si in general microlementrele care sunt idisponibile le pH alcalin). Fermierii care lucrează aceste soluri trebuie să monitorizeze micronutrientii și să intervina cu fertilizări adaptate. Aceste soluri necesită o gestionare atentă a irigatiilor și aplicarea periodică de îngrășăminte organice și calciu pentru a menține structura solului.
Elemente de geografie economică și tipuri de sol în județ
Bogăţiile solului: teren fertil sau sărac. Câteva date statistice asupra planurilor de culturi şi a realizărilor efective. Din punct de vedere agrogeologic, se întâlnesc 5 feluri de sol: solul brun roșcat de pădure, solul brun roșcat, podzolul brun, podzolul degradat, solul scheletic în regiunea muntoasă. Solul brun roșcat de pădure se întinde în partea sudică a județului, până la comunele Glâmbocata, Bădulești, Gura Foii, Dragodana, Produlești, Beșteloaia, Bolovani, Colentina Nouă, Cojasca, Tătărăi. Podzolul brun se găsește în partea de mijloc a județului, având ca limită nordică comunele Scheiu, Dragomirești, Aninoasa, Gorgota, Gura Ocniței. Podzolul degradat ocupă regiunea de nord a județului până la comuna Moroeni. Solul scheletic apare în regiunea muntoasă. De-a lungul râurilor ce brăzdează județul, întâlnim soluri formate pe aluviuni, soluri mai tinere, într-un stadiu mai puțin avansat.
Repartiția terenului. Suprafața județului Dâmbovița (344.000 Ha) se împarte în: 138.607 Ha teren arabil, 1.579 Ha vii, 12.309 Ha livezi de pomi, 5.540 Ha vetre de sat, 6.257 Ha grădini de zarzavat, 46.498 Ha fânețe naturale și pășuni, 97.317 Ha păduri, 35.893 Ha terenuri neproductive. Repartiția proprietății funciare indică o predominanță a proprietății mici, cu 70,80% din suprafața cultivată în mâna a 82.691 proprietari, cu o medie de 1,7656 Ha.
Evoluția suprafețelor ocupate cu diferite plantații
- Cereale. Din datele centralizate pe anii 1932-1938, principalele cereale au fost grâu, orz, ovăz, secară, iar suprafețele însămânțate și producțiile medii la Ha au variat. În anul 1942/1943, datorită mobilizării unui segment al populației și eficientei culturii grâului, suprafața semănată a crescut. Suplimentar, s-a recomandat introducerea unei culturi premergătoare potrivite (borceag, mazăre, rapiță) pentru a ridica producția cu 15-20%.
- Îngrășăminte și practicile agricole. Este recomandată folosirea îngrășămintelor de superfosfat în cantitate de 200 kg/ha, în special după culturile premergătoare leguminoase. Se recomandă cultivarea grâului în 2 arături, utilizarea semânței bine curățate, tratate și semănate mecanic.
- Sustenabilitatea și rolul instituțiilor. Atribuții variate ale unor cercetări pedologice și agrochimice pentru monitorizarea sol-teren, planuri de fertilizare, centre de informații pedologice și eco-ornamentale, precum și planuri de îmbunătire a exploatațiilor agricole.
Fertilitatea solului și parametri pedologici
Fertilitatea solului se referă la capacitatea solului de a furniza nutrienți esențiali plantelor pentru creștere. Solul este compus din aproximativ 45% sare anorganică, 25% aer, 25% apă și 5% materie organică. Un sol fertil conține un amestec optim al acestor componente, iar pH-ul solului variază de la 0 la 14; fiecare cultură având propriul său pH optim. Materiile organice includ substanțe biodegradabile sau reciclabile necesare pentru ciclul ulterior de creștere. Conținutul de umiditate al solului influențează accesul plantelor la nutrienți: cu un conținut optim, plantele au acces facil la nutrienți. Densitatea solului este esențială pentru creșterea rădăcinilor; solurile foarte compacte blochează pătrunderea, reduc porozitatea, favorizează eroziunea și afectează disponibilitatea nutrienților. Capacitatea de schimb de cationi (CEC) reflectă capacitatea solului de a reține nutrienții; solurile cu argilă redusă pot pierde nutrienți prin levigare dacă CEC este scăzută.
Metode pentru îmbunătățirea fertilității includ practicile organice: rotația culturilor, mulcirea, acoperirea solului cu plante și materiale organice, lăsarea frunzisului, gunoiul de grajd, controlul buruienilor; dar există și alternative anorganice: utilizarea îngrășămintelor chimice. Mulcirea (numită și mulcire) ajută la reținerea umidității și reducerea erozunii; culturile de acoperire aerisesc solul și contribuie la aportul de nutrienți prin descompunerea frunzelor. Ararea excesivă expune straturile inferioare, provocând evaporarea apei și scăderea nivelului de umiditate, ceea ce poate crește eroziunea și reduce fertilitatea. Analiza solului facilitează înțelegerea nutrienților necesari. Rotația culturilor reprezintă un ciclu cronologic planificat pe mai mulți ani, cu beneficii mari pentru biodiversitatea peisajelor agricole; dezavantajul major este timpul necesar pentru ca rezultatele să devină evident.
În cazul aplicării îngrășămintelor, se detaliază faptul că unele practici pot afecta microbiologia solului; unele concepții populare despre creșterea fertilității prin aplicarea excesivă a îngrășămintelor pot fi neadevărate. Îngrășămintele ecologice, organice și pur organice, sunt preferate de mulți fermieri pentru a proteja plantele de anumiți microbi, ajută afânarea solului argilos și nu infiltrează nutrienți din sol. Monitorizarea culturilor poate fi realizată cu ajutorul analizelor bazate pe cloud, oferite de GeoPard, pentru datele agricole, facilitând identificarea zonelor cu potențial ridicat pentru culturi specifice, copaci și flori. Consumatorii primari, cum ar fi animalele erbivore, joacă un rol crucial în fertilitatea solului prin hrănire și depunere de deșeuri bogate în materie organică, care se depun la suprafața solului sau se incorporează prin săpare.
Implementare practică în județ
Fermierii din Dâmbovița ar trebui să:
- Monitorizeze micronutrienții și să aplice fertilizanți adaptați nevoilor zonei.
- Gestionarea atentă a irigațiilor, cu acordarea atenției la tipul de sol și la conținutul de materie organică.
- Aplicarea periodică de îngrășăminte organice și calciu pentru a menține structura solului și pentru a combate alcalinitatea ridicată.
- Realizarea de analize de sol pentru a determina nutrienții necesari, phi și condițiile de pH optime pentru culturile planificate.
- Utilizarea culturilor de acoperire și mulcire pentru conservarea umidității și reducerea eroziunii în zonele cu soluri sensibile la scurgere și ariditate sezonieră.
- Aplicarea rotațiilor diversificate de culturi pentru a îmbunătăți biodiversitatea și pentru a optimiza utilizarea nutrienților în terenuri diferite.
- Valorificarea instrumentelor de planificare agricolă în cloud pentru a mapa productivitatea câmpului și a stabili zone agricole cu sens pentru culturi specifice, copaci și flori.
Test pentru textura solului | Ce textura are solul din gradina ta ?
tags: #fertilitatea #solului #in #judetul #dambovita