Indicele de masă corporală (IMC), cunoscut și sub denumirea de "indexul Quetelet", a fost inventat în secolul al XIX-lea de către statisticianul belgian Adolphe Quetelet. Acesta reprezintă un indicator oficial, recunoscut științific, utilizat pentru calcularea greutății ideale în vederea unei vieți sănătoase.
În practică, Indicele de Masă Corporală (IMC) măsoară greutatea raportată la înălțime și este un instrument de screening care poate stabili grupa de greutate în care se încadrează o persoană: subpondere, normopondere, suprapondere, obezitate de gradul 1, obezitate de gradul 2 și obezitate morbidă.
Formula de calcul a IMC este simplă: greutatea corporală (exprimată în kilograme) se împarte la pătratul înălțimii (exprimată în metri).
IMC = G (kg) / I² (m²)
De exemplu, dacă o persoană cântărește 56 kg și are o înălțime de 1,65 m, IMC-ul său va fi de aproximativ 20,57.
Calculatorul IMC reprezintă o formă indirectă de măsurare a grăsimii corporale. Cu toate acestea, se consideră o evaluare destul de corectă pentru majoritatea persoanelor, pentru că rezultatele obținute sunt comparabile cu alte tipuri de măsurători, cum ar fi cântărirea subacvatică.
IMC-ul este o metodă care poate fi folosită atât de bărbați, cât și de femei, cu vârsta cuprinsă între 18 și 65 de ani. Cu toate acestea, este important de menționat că acest calcul nu este recomandat copiilor, persoanelor trecute de 74 de ani, femeilor însărcinate sau sportivilor de performanță.
Clasificarea Indicelui de Masă Corporală (IMC)
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a stabilit următoarea clasificare a indicelui de masă corporală:
| IMC (kg/m²) | Clasificare OMS |
|---|---|
| <18,5 | Subpondere |
| 18,5-24,99 | Normopondere |
| 25-29,99 | Suprapondere |
| 30-34,99 | Obezitate de gradul 1 |
| 35-39,99 | Obezitate de gradul 2 |
| >40 | Obezitate de gradul 3 (morbidă) |
Greutatea normală este reprezentată de un IMC cuprins între 18,5 și 24,99. Valorile sub acest interval indică subponderabilitate, iar valorile peste acesta sugerează suprapondere sau obezitate, cu risc crescut pentru diverse boli.
Conform clasificării Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), o persoană este considerată obeză dacă IMC-ul său este 30 kg/m² sau mai mare.
Cu cât indicele de masă corporală se îndepărtează de intervalul 18,5 - 24,99, cu atât crește riscul apariției problemelor de sănătate.

Factori de Risc și Afecțiuni Asociate IMC-ului
Starea de sănătate și greutatea corporală sunt într-o relație de interdependență. Starea de sănătate poate influența greutatea, și invers, orice modificare a greutății poate influența starea de sănătate.
Riscurile Subponderabilității (IMC < 18,5)
Greutatea sub normal prezintă riscul unor deficiențe nutriționale grave, cum ar fi cele de calciu, vitamina B12, acid folic sau fier. Consecințele asupra sănătății pot fi grave, incluzând anemie, deshidratare, încetinirea metabolismului, pierdere a masei musculare, modificări de tranzit intestinal, fragilizarea oaselor (risc de osteopenie, osteoporoză), slăbirea sistemului imunitar, senzație de oboseală, fragilizarea părului și a unghiilor, lipsă de energie, tulburări de ritm cardiac, dificultăți respiratorii și dureri la nivelul coloanei, articulațiilor, gambelor și gleznelor.
În cazul sportivilor, un IMC scăzut poate indica o cantitate redusă de grăsime corporală. În cazul persoanelor care nu practică sport, această valoare poate semnifica faptul că organismul nu are suficientă grăsime și masă musculară, ceea ce duce la un sistem imunitar slăbit.
Riscurile Supraponderabilității și Obezității (IMC ≥ 25)
Creșterea greutății corporale crește riscul apariției unor boli precum obezitatea, bolile cardiovasculare (inclusiv insuficiență cardiacă, hipertensiune arterială, infarct miocardic, accident vascular cerebral), diabetul și sindromul metabolic.
Obezitatea presupune o acumulare excesivă de grăsime în țesuturi și în jurul organelor. Aceasta este o afecțiune nutrițională care poate avea consecințe dramatice asupra sănătății, fiind legată de un risc crescut pentru boli precum infarct miocardic, accident vascular cerebral, diabet zaharat de tip 2, hipertensiune arterială, diverse tipuri de cancer (colon, ficat, sân, endometru, rinichi), apnee în somn, boli specifice vezicii biliare, infertilitate și menstruații neregulate, disfuncții erectile, boala ficatului gras non-alcoolic.
Obezitatea poate fi exogenă (cauzată de alimentație excesivă) sau endogenă (cauzată de dezechilibre hormonale sau ale sistemului nervos central).

Considerații Specifice
Diferențe între sexe și IMC
În condiții normale, există diferențe între corpul unui bărbat și al unei femei în ceea ce privește țesutul adipos. Corpul masculin prezintă un procent de 15-20% de țesut adipos, iar cel feminin un procent de 25-30%. Femeile au o cantitate mai redusă de mușchi decât bărbații, de aceea pot apărea mici variații de valori între sexe. Prin urmare, persoane de ambele sexe cu o înălțime asemănătoare vor avea un indice de masă corporală similar (IMC-ul femeii este egal cu cel al bărbatului), însă nivelul de grăsime corporală al femeii va fi mai mare.
IMC în timpul sarcinii
În timpul sarcinii, creșterea în greutate este normală și necesară pentru dezvoltarea fătului. Greutatea copilului, retenția de apă, mărirea uterului și a sânilor, lichidul amniotic, creșterea volumului sanguin și placenta contribuie la această creștere. Medicii recomandă adăugarea a 2-4 kg de rezerve de grăsime necesare pentru hrănirea bebelușului. În funcție de greutatea corporală dinainte de sarcină și de IMC-ul mamei, medicul poate adapta procentul de luare în greutate recomandat.
Dacă o femeie are un IMC mai mare sau egal cu 30 înainte de sarcină, ar trebui să ia în greutate doar 6-7 kg pe parcursul sarcinii. Medicul se va folosi de IMC, dar și de alți factori precum alimentația, starea de sănătate și stilul de viață, pentru a oferi recomandări personalizate.
Dacă IMC-ul este sub 20, se poate lua în greutate între 16-17 kg. Dacă IMC-ul este între 20-25, se recomandă o creștere în greutate între 11,5 și 15 kg. Dacă IMC-ul este mai mare sau egal cu 25, recomandarea medicului este între 7 și 10 kg.
Pierdere în greutate în timpul sarcinii
Este important de menționat că IMC-ul nu este un instrument de diagnosticare, ci o unealtă de screening pentru identificarea problemelor legate de greutatea corporală. Pentru o evaluare completă și sfaturi personalizate, este recomandat consultul medical de specialitate.
Centrul de Medicină a Stilului de Viață, prin echipa sa multidisciplinară, oferă analize detaliate ale compoziției corpului prin bioimpedanță, contribuind la o evaluare reală a greutății și sănătății dumneavoastră.