Implantarea embrionului reprezintă un moment crucial în debutul unei sarcini, marcând atașarea acestuia de peretele uterin. Acest proces complex, care se desfășoară în stadiul de blastocist, declanșează o serie de modificări hormonale și fizice esențiale pentru dezvoltarea ulterioară a sarcinii. Înțelegerea acestui mecanism oferă o perspectivă valoroasă asupra fertilității și a reproducerii asistate.
Ce este Blastocistul?
Blastocistul este o etapă în evoluția embrionului, care se formează la 5-6 zile după fertilizarea ovocitului de către spermatozoid. Acesta se implantează la nivelul uterului. Această etapă din cadrul sarcinii este foarte importantă, de ea depinzând evoluția ulterioară.
Blastocistul reprezintă o masă de celule, bine structurată, având doi poli. La un pol se află un strat de celule epiteliale, ce vor forma trofoblastul, o structură cu rol nutritiv. La celălalt pol se află zona din care se formează țesutul embrionar, și acesta fiind înconjurat, la exterior, de un strat ce aparține trofoblastului. Între țesutul embrionar și trofoblast se formează o cavitate, cunoscută sub denumirea de blastocel. Această cavitate conține lichid.
Rolul blastocelului este foarte important în etapa de rearanjare celulară din cursul evoluției.
Etapele Formării Blastocistului
Procesul de formare a blastocistului este unul etapizat, începând cu unirea spermatozoidului și ovulului.
- Inițial, spermatozoidul fertilizează ovulul, ceea ce conduce la formarea zigotului.
- Prin diviziune, se formează blastomerele. Acestea dezvoltă legături strânse între celule, în timp ce își continuă diviziunea.
- În acest fel, se formează morula, o masă de 16 celule.
- Morula se va diferenția în:
- o zonă internă - din care se formează țesuturile embrionare;
- o zonă externă - ce contribuie la formarea unui țesut cu rol nutrițional (placentă și alte anexe embrionare).
- Morula va intra în cavitatea uterină și, după realizarea unor modificări morfologice, se transformă în blastocist.
Obținerea Blastocistului în Laborator
În cazul tehnicilor de reproducere asistată, obținerea blastocistului implică mai multe etape atent controlate.
Prelevarea
Pentru obținerea blastocistului, este necesar a se preleva ovocite de la femeie și spermatozoizi de la bărbat. Prelevarea ovocitelor se face după ce este administrat un tratament de stimulare ovariană, care are rolul de a stimula ovarul să producă mai multe ovocite. La un ciclu de prelevare se extrag 10-15 ovocite, crescând astfel șansele de reușită a obținerii sarcinii.
Prelevarea se face sub ghidaj ecografic. După ce ovocitele sunt extrase, acestea sunt introduse într-un lichid nutritiv, care le menține viabilitatea.
În cazul recoltării probelor de spermă, se pot aplica două metode: masturbare sau aspirarea spermei din testicul. După obținerea spermei, se realizează separarea spermatozoizilor, care vor participa ulterior la procesul de fertilizare.
Fertilizarea
Fertilizarea presupune punerea în contact a ovocitelor cu spermatozoizii, prin intermediul a două metode:
- Inseminare convențională: În cadrul acestei tehnici, ovocitele mature se pun în contact cu proba de spermă într-un recipient special, lăsate la incubat în condiții speciale pentru aproximativ 12 ore.
- Injectare intracitoplasmatică a spermatozoizilor (ICSI): Această metodă presupune alegerea spermatozoizilor și ovocitelor sănătoase mature. În fiecare ovocit se introduce un singur spermatozoid prin intermediul unui ac fin. Această tehnică este frecvent utilizată în cazul în care sperma este de calitate inferioară sau numărul de spermatozoizi este scăzut.
La sfârșitul etapei de fertilizare, se obține embrionul, care este incubat în continuare pentru a se dezvolta. Este important de menționat că nu toate ovocitele se transformă în embrioni, și nu toți embrionii formați se dezvoltă corespunzător. Doar aproximativ jumătate dintre aceștia ajung la stadiul de blastocist.
Determinarea Calității Embrionilor
Pentru a crește șansele de reușită a unui embriotransfer, este esențială evaluarea calității embrionilor.
În laborator, se urmărește obținerea mai multor embrioni, deoarece aproximativ jumătate dintre ei nu ating stadiul de blastocist. De asemenea, obținerea embrionilor nu este suficientă; pentru a putea fi transferați în cavitatea uterină, aceștia trebuie să prezinte anumite caracteristici care să asigure calitatea și șansa ca sarcina să decurgă normal.
Medicul embriolog va evalua:
- Dezvoltarea blastocistului.
- Calitatea celulelor embrionare.
- Calitatea celulelor ce formează trofoblastul (viitoarea placentă).
Pentru ca un blastocist să corespundă criteriilor de calitate, este necesar să prezinte:
- Celule periferice netede și dantelate.
- Nucleu embrionar compact, cu un număr de celule adecvat perioadei de dezvoltare.
- Blastocelul cu 50% mai mare comparativ cu volumul embrionar.
- Zona pellucida este subțire.
- Dimensiune globală mărită - blastocist expandat.
Testarea Genetică Preimplantare
Testarea genetică preimplantare presupune analiza materialului genetic al embrionului, în vederea depistării afecțiunilor cromozomiale. Aceasta se poate realiza după ce embrionul s-a dezvoltat suficient pentru a putea fi prelevată o mică probă.
Testarea genetică se face după 5-6 zile de la fertilizare. În cazul în care nu sunt detectate anomalii cromozomiale, se poate efectua următoarea etapă, și anume transferul uterin.
Când se Implantează Blastocistul?
Implantarea la nivelul uterului se realizează când embrionul se află în stadiul de blastocist. Nidarea (implantarea) în uter se face prin intermediul celulelor trofoblastului, celulele embrionului rămânând spre cavitatea uterină.
Implantarea blastocistului este un proces ce are loc, în mod natural, în jurul zilei a 7-a de la formarea zigotului. În următoarele zile, o parte dintre celulele trofoblastului pătrund în epiteliul și stroma uterină, din cadrul endometrului, iar altele înconjoară testul embrionar, din care se va forma fătul.
Este important de menționat că blastocistul este înconjurat de o membrană, zona pellucida. Aceasta împiedică implantarea embrionului la nivelul altor organe, precum trompele uterine. Dar, în ziua a 7-a, când blastocistul ajunge în uter, aceasta se subțiază treptat, până la dispariție, permițând nidarea.
Implantarea Blastocistului în Laborator
Tehnicile de reproducere asistată permit implantarea blastocistului la 5-6 zile de la fertilizare. Din totalul de embrioni, doar 45-50% ating stadiul de blastocist. Ca urmare, șansa de a obține un embriotransfer reușit este mai mare în cazul implantării în ziua 5, decât în ziua 3 de la fertilizare.
Alte avantaje ale transferului în stadiul de blastocist includ:
- O rată de succes mai mare, ca urmare a sincronizării dintre starea de receptivitate a mucoasei uterine și stadiul embrionar.
- Scăderea cazurilor de sarcini multiple, datorită transferului unui număr mai mic de embrioni.
- Sunt transferați doar embrionii care au potențialul de a ajunge în stadiul de blastocist.
- Posibilitatea efectuării testării genetice înainte de transferul uterin.
Vitrificarea Embrionilor
Vitrificarea reprezintă un proces de congelare rapidă a embrionilor, o metodă prin care aceștia pot fi păstrați până la 5 ani. În acest mod, în cazul eșecului obținerii sarcinii, se pot utiliza embrionii vitrificați sau pot fi folosiți ulterior, dacă se dorește o nouă sarcină.
Această tehnică de crioconservare presupune utilizarea unei concentrații crescute de crioprotectori, reducând riscul de formare a cristalelor de gheață și diminuând distrucția celulară. Viabilitatea embrionilor este cu aproximativ 10% mai mare, comparativ cu metoda de congelare lentă.
Vitrificarea poate fi utilizată și pentru a păstra ovocitele, cu o rată de supraviețuire de aproximativ 90%, mult superioară congelării lente (60%). Embrionii vitrificați sunt depozitați la o temperatură de -196 grade Celsius, inhibând procesele celulare, care pot fi reluate după decongelare.
Care sunt etapele procedurii de Fertilizare In Vitro și cât durează aceasta?
Blastocistul sau embrionul de ziua 5 constă într-o masă de celule, din care se va forma fătul. În această etapă de evoluție a embrionului, se realizează transferul în uter, deoarece șansele de obținere a sarcinii sunt mai crescute. Pentru un embriotransfer reușit, este important ca blastocistul să prezinte caracteristici ce vor asigura implantarea, după transferul în cavitatea uterină.