Gheorghe Urschi s-a născut la 18 ianuarie 1948, în satul Cotiujenii Mari, Florești. A absovit Școala de Teatru „B. Șciukin”, filiala de pe lângă Teatrul „Luceafărul” (1965-1970). A debutat cu volumul de nuvele „Dealul fetelor” (1977). Actor la Teatrul „Luceafărul”, Urschi a devenit apoi regizor, autor de teatru și film, iar contribuția sa a rămas emblematică în cultura Republicii Moldova.
Formarea și începuturile în teatru
Studiile sale la școala moscovită au pregătit un artist polyvalent: actor, prozator, dramaturg, cu un simț al umorului care se reflectă în multe dintre creațiile sale. Debutul său literar a fost urmat de apariția altor cărți precum „Insula adolescenței” (1980), „Băiatul cu ghitara” (1986), „Cazuri și necazuri” (șcheciuri și povestiri umoristice) și „Eu sar de pe fix” (1995). În 2008, a scos sub tipar „Scrieri alese” în 3 volume.
Umorul ca expresie a vieții rurale și a limbii
Temele dominante ale operei sale includ beția, lenea, îngâmfarea, corupția și prostia. O temă sensibilă a fost și limba română, în contextul necunoașterii limbii noastre de către rusofoni. Urmalarul său de pe scena și pagina scrisă a exemplificat cum umorul poate ilumina realități complexe și poate popri spectatorii de la tăcerea inconștientă. Prefața A. Șalari la „Dealul fetelor” subliniază modul în care povestirile lui Urschi poartă zâmbetul printre rânduri, iar atmosfera comică se împletește cu un ciment social profund.
Colaborări scenice și impactul pe scenă
O colaborare fructuoasă și de durată a avut-o cu actorul Gheorghe Pârlea. Sketch-urile lor, multe filmate, au înregistrat succese uimitoare, printre care „Masajul”, „Obiceiuri noi”, „Amenda” ș.a. Sketch-ul „Cuscrele”, interpretat în duet cu Maria Urschi, era atât de bine jucat încât mulți spectatori se identificau cu personajele, râzând cu poftă de situațiile bizare din satul și orașul Moldovei. Subiectul este simplu: cuscra de la țară vine în ospeție la cuscra de la oraș, iar neștiința limbii române de către cea din urmă creează un spațiu plin de umor.
Carieră teatrală și repertoriu
A debutat la Teatrul „Luceafărul” cu piesa „Mezinul” (1979), urmând „Vom trăi și vom vedea” (1986), „Testamentul” (1992), „Doi cocori, două viori” (2000), „Testamentul-2” (2002), „Și iar Chirița!” (2006), ultimul montat pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Bălți. Majoritatea pieselor sale tratează relațiile părinți-copii și viața oamenilor de la țară, prezentate într-o cheie umoristică ce reflectă realitatea zilei de azi. Spectacolele sale au înregistrat succese majore, iar „Testamentul”, de exemplu, se joacă în continuare cu sala plină.
Film și televiziune
Ca regizor de film, Urschi a debutat cu scurtmetrajul artistic „Cine arvonește, acela plătește” (1989), în care au jucat actori precum Efim Lazarev, Nina Doni, Ion Arachelu, Maria Urschi, Gheorghe Pârlea și alții. Ulterior a realizat comedia „Văleu, văleu, nu turna!” (1990) la studioul Telefilm-Chișinău, o producție care a mizat pe critica deciziilor conducerii comuniste în lupta împotriva alcoolismului. Distribuția a inclus Vasile Tăbârță, Vitalie Rusu, Margareta Nazarchevici, Gheorghe Pârlea și chiar câinele Blek. În 2004 a lansat comedia „Festa”.
Activitatea ulterioară și recunoașterile
Născut în 1948, Urschi a fost profesor de artă în Moldova și a avut o experiență peste 40 de ani în teatru, film, televiziune și literatură. În 2012 a primit titlul de „Artist al poporului”, în 2014 a devenit cetățean de onoare al municipiului Chișinău, iar din 2019 a fost laureat al Premiului Național. Pe lângă cariera artistică, el a tradus din opera scriitorilor ruși precum M. Gorki, A. Vampilov, V. Umorul său se reflectă în modul în care povestirile sale transmit zâmbetul și în veselia și învățămintele de viață.
Tragedia și memoria
Gheorghe Urschi a decedat în 2026, fiind sărbătorit în memoria națională. Ziua de doliu a fost anunțată într-un context de onorare a contribuției sale, iar decizia de a marca acest moment a fost transmisă de autorități, accentuând rolul său în cultura națională ca „regele umorului” peste Prut. Moștenirea lui Urschi rămâne în spectacole, în emisiuni, în nuvele și în versuri, iar publicul își regăsește în creațiile sale nu doar râsul, ci și adevăruri despre viața rurală, împliniri și suferințe ale oamenilor.
Gheorghe Urschi, regele umorului moldovenesc, omagiat
Specificații bibliografice și referințe
- Debut literar: „Dealul fetelor” (1977)
- „Insula adolescenței” (1980)
- „Băiatul cu ghitara” (1986)
- „Cazuri și necazuri” (șcheciuri și povestiri umoristice)
- „Eu sar de pe fix” (1995)
- „Scrieri alese” în 3 volume (2008)
tags: #gheorghe #urschi #limba #materna