La nivel global, milioane de femei se confrunta cel putin o data in viata cu infectii vaginale, ca urmare a faptului ca acestea sunt cauzate de o gama variata de agenti patogeni, si nu numai. La o persoana sanatoasa, flora vaginala normala include peste 50 de specii de bacterii, dintre care speciile de Lactobacillus sunt predominante. Bacteriile sunt simbiotice cu gazda, iar acest lucru inseamna ca nu provoaca boli si chiar sustin functionarea normala a aparatului reproducator. Infectiile la nivelul vaginului se pot prezenta sub forma mai multor entitati clinice: vaginita sau vaginoza, candidoza, clamidioza, herpes genital si altele. Afectiunea va fi denumita, de obicei, in functie de agentul patogen implicat.
Multe infectii vaginale tind sa se prezinte relativ la fel, motiv pentru care identificarea agentului implicat poate fi dificila. De asemenea, diferiti factori, cum ar fi sarcina, perioada menstruala, comportamentul sexual, varsta, metodele contraceptive utilizate, fumatul si consumul de alcool, pot creste riscul de infectii vaginale. Clinic, pot fi diferentiate mai multe tipuri de infectii vaginale, in functie de cauza. Dintre toate tipurile de infectii vaginale, vaginoza bacteriana este cea mai frecventa. Apare mai ales la femeile aflate la varsta reproductiva, cand echilibrul normal al bacteriilor din vagin este perturbat (apare starea de disbioza). Acest lucru favorizeaza proliferarea excesiva a unor specii de bacterii care, in mod normal, nu sunt prezente in numar mare, in special a bacteriilor anaerobe. De exemplu, incarcatura cu Gardnerella vaginalis este crescuta la persoanele cu acest tip de infectii vaginale. Alte specii care se multiplica in exces sunt Mycoplasmahoninis, Mobiluncus si Prevotela. Candidoza vaginala face parte din infectiile vaginale cauzate de specii de fungi. Desi Candida albicans este prezenta in mod normal in cantitati mici la nivelul vaginului, anumite situatii (dezechilibre hormonale, utilizarea antibioticelor, imunodepresia) favorizeaza proliferarea. Din categoria de infectii vaginale cu transmitere sexuala face parte si trichomoniaza cauzata de parazitul protozoar Trichomonas vaginalis.
De obicei, infectia este asimptomatica, dar ar putea provoca si simptome precum scurgeri vaginale cu miros respingator, mancarime, dureri. Cele mai frecvente infectii vaginale virale sunt infectiile cu Herpes simplex (herpes genital) si infectiile cu papilomavirusul uman (HPV). Ambele sunt infectii vaginale transmise pe cale sexuala si pot cauza inflamatii si leziuni vaginale. Din categoria infectii vaginale cu transmitere sexuala face parte si clamidioza, infectie cauzata de bacteria Chlamydia trachomatis, transmisa prin contact sexual neprotejat. In unele cazuri se poate transmite si vertical, adica de la mama la fat, in timpul nasterii. Neisseria gonorrhoeae, bacterie transmisa prin contact sexual neprotejat, poate duce la infectii vaginale. Simptomele gonoreei sunt foarte similare cu cele ale candidozei vaginale, produsa de suprapopularea florei vaginale cu Candida albicans, si includ secretii vaginale, durere, senzatie de arsura, mancarime.
Multe infectii vaginale au la baza contactul sexual neprotejat, incidenta infectiilor transmise pe cale sexuala fiind destul de mare. Fumatul, consumul de alcool, obezitatea si igiena deficitara cresc riscul ca o femeie sa dezvolte infectii vaginale. Majoritatea infectiilor vaginale, indiferent de agentul etiologic implicat, se manifesta relativ la fel, cu diferente foarte subtile. Alternativele de tratament infectii genitale la femei se individualizeaza in functie de cauzele de baza si, de cele mai multe ori, implica administrarea unui antibiotic cu spectru larg pentru infectii genitale (majoritatea acestor infectii vaginale sunt cauzate de anumite specii de bacterii). Insa, este esential ca medicul ginecolog sa determine despre ce tip de infectii vaginale este vorba, si in cele din urma sa recomande ce antibiotic se ia pentru infectia genitala. Se prescriu antibiotice, in special azitromicina. Pentru a reduce riscul de infectii vaginale, se recomanda in special practicarea sexului protejat si limitarea numarului de parteneri sexuali.
Dr. Ma bucur foarte mult ca abordam acest subiect pentru ca este una dintre afectiunile pentru care se prezinta pacientele cel mai frecvent in cabinetele noastre si este o afectiune care caracterizeaza sezonul estival. In primul rand ca semnal de alarma ar trebui sa fie modificarea secretiei vaginale care de regula se intampla in urma unei scaderi a imunitatii, unui contact sexual care poate sa fie infectant sau pur si simplu din cauza unor conditii locale. Ceea ce este foarte important este prezentarea la o consultatie si atunci in cadrul acestei consultatii se incearca sa se gaseasca cauza si se recolteaza secretia vaginala care se trimite la examinarea la laborator atat pentru examen pe frotiu, cat si pentru culturi specifice astfel incat sa identificam agentul patogen si sa-l tratam corespunzator cu tratamentul pe agentul prezent astfel incat sa nu avem tratamente foarte agresive si cu efect minim. Tratamentul este, de cele mai multe ori, antibiotic, avand in vedere investigatiile pe care le efectuam vom identifica cauza si poate fi antibiotic sau antimicotic sau uneori antiviral, in functie de ceea ce le afectaza pe paciente. Acest tratament e esential sa fie urmat cu strictete si de cele mai multe ori recomandam urmarea tratamentului si de catre partenerul pacientei pentru ca orice infectie vaginala afecteaza si partenerul chiar daca este asimptomatic. Putem intampina probleme deoarece uneori partenerii sunt reticenti la tratament, spun ca nu au nicio problema, intr-adevar putem sa avem aceasta situatie, dar partenerul este purtator.
Complicatiile sunt in functie de agentul cauzator. Cel mai frecvent putem vorbi despre infectii ale uterului, ale ovarelor, acele anexite, acele procese inflamatorii pelvine care netratate pot duce la consecinte destul de severe asupra sanatatii femeii, la infertilitate de cele mai multe ori, suntem intr-o perioada in care ne confruntam mai mult cu aceasta problema. Pe timpul verii, pe langa faptul ca temperaturile cresc, vaginul este un mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor deoarece este un mediu umed, anaerob care favorizeaza cresterea coloniilor de bacterii care, de regula, sunt prezente in mod normal acolo, dar datorita sistemelor de protectie a lactobacililor, a PH-ului vaginal nu se dezvolta, nu prolifereaza si nu afecteaza mucoasa. Dar temperaturile extreme de afara, faptul ca in perioada de vara femeia este mai activa, se duce in concediu, se duce la piscine care pot sa genereze aceste infectii sau dezechilibre, fac ca sezonul de vara sa fie cel mai plin de astfel de patologii si noi vedem in fiecare zi numarul in crestere al pacientelor.
Cu siguranță te-ai confruntat măcar o dată cu disconfort vaginal, dar a trecut de la sine și nu ți-a ridicat prea multe semne de întrebare. Află că simptome precum pruritul genital, durerile în zona pelvină sau secrețiile vaginale abundente pot indica prezența unei infecții vaginale, ce necesită întotdeauna tratament specializat. Infecțiile vaginale nu trec de la sine niciodată și netratate, pot avea consecințe grave. Citește în continuare pentru a afla care sunt cauzele, simptomele, cum prevenim corect și le tratăm (inclusiv 5 cele mai frecvente vaginite); dacă după ce citești informațiile de mai jos, ai motive să bănuiești că ai o infecție intimă, apelează cât mai repede la un medic ginecolog pentru depistarea și tratarea problemelor. Nu îți crea iluzii că va trece! De multe ori se ameliorează simptomele, dar germenele rămâne în organism și riști să îl transmiți și partenerului tău. Și foarte important: cele mai multe dintre infecțiile genitale se tratează ușor cu antibiotice și soluții locale, însă netratarea lor poate avea efecte grave asupra organismului.
Ce sunt infecțiile vaginale? Infecția vaginală se instalează atunci când este destabilizat echilibrul micromediului vaginal de către o bacterie, care afectează aciditatea pH-ului și implicit, scade numărul de lactobacili vaginali. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, 90% din cazurile de infecții vaginale sunt diagnosticate cu vaginită bacteriană (gardnerella vaginalis), trichomoniază (trichomonas vaginalis) și candidoză (candida albicans). Doar medicul specialist îți poate spune cu precizie ce tip de infecție genitală ai dezvoltat, mai ales că majoritatea simptomelor sunt de multe ori aceleași.
Cum apar infecțiile vaginale? De cele mai multe ori, infecțiile vaginale sunt contactate în urma unui raport sexual neprotejat cu parteneri care poartă bacterii. Printre cauzele dezvoltării unei astfel de complicații se numără și tratamentele cu antibiotice, utilizarea pilulelor contraceptive, un sistem imunitar deficitar, utilizarea preparatelor intravaginale și spermicidelor, o igienă intimă excesivă sau necorespunzătoare, obezitatea, parfumurile sau tampoanele și obiectele străine introduse intravaginal.
Simptomele cele mai frecvente ale infecțiilor intime: modificarea secrețiilor vaginale; disconfort în zona genitală; nevoia de a urina des. Dacă observi astfel de modificări, este necesar să efectuezi cât mai rapid un examen de secreție vaginală. Cum previi infecțiile vaginale? Cel mai cunoscut mod prin care poți contacta o infecție vaginală este raportul sexual neprotejat, mai ales în cazul unor parteneri multipli. Fii precaută și însușește-ți aceste obiceiuri pentru a preveni apariția infecțiilor intime: prezervativ, igiena moderată, lenjerie din bumbac, evitarea costumului de baie prelungit, etc.
Care este tratamentul infecțiilor vaginale? Reține că orice infecție se transmite prin contact sexual neprotejat, dar unele cauze sunt fungice, altele virale sau bacteriene. Nu te baza pe sfaturile prietenelor: consultă un medic ginecolog pentru tratament personalizat. La Donna Medical Center poți efectua o consultație ginecologică în urma căreia vei primi un diagnostic corect și vei ști practic ce ai de făcut mai departe. Infecțiile vaginale în timpul sarcinii necesită atenție specială: tratamente sigure în sarcină, monitorizare atentă pentru mamă și făt. Recomandări pentru gravide includ igiena intimă corectă, dietă echilibrată cu probiotice, lenjerie din bumbac, consultații regulate, contact sexual protejat.
Tipuri de infecții vaginale: candidoza vulvo-vaginală (CVV), vaginoza bacteriană (VB), trichomoniază, ITS (Chlamydia, Gonoreea, Mycoplasma genitalium), vaginita bacteriană non-ales, vaginita citolitică etc. Candidoza este cea mai frecventă infecție fungică vaginală, estimându-se că 75% dintre femei vor avea cel puțin un episod în viață; de obicei cauzată de Candida albicans, dar pot exista și specii non-albicans. Simptomele includ prurit intens, leucoree groasă, roșeață și arsuri. TratamentulCandidozei se face prin antifungice locale sau orale, sub supravegherea unui medic. VB este o disbioză a florei vaginale cu înlocuirea Lactobacillus cu anaerobe; diagnosticul se face prin criteriile Amsel sau scor Nugent. VB poate avea consecințe grave precum BIP, naștere prematură, avort spontan etc. Trichomoniaza este o ITS intestinală, cu scurgeri abundente, prurit, disconfort; tratamentul implică antiparazitare și tratamentul partenerului. ITS precum Chlamydia, Gonoreea, Mycoplasma genitalium pot provoca cervicite cu risc de BIP; tratamente adecvate sunt esențiale și se ajustează în funcție de agent. Vaginita aerobă și vaginita citolitică sunt alte entități de disbioză cu recomandări specifice de tratament.
Diagnosticul infecțiilor vaginale: corectitudinea lui contează pentru alegerea terapiei adecvate și evitarea rezistenței. Examinarea secreției vaginale cu frotiu, colorare Gram, teste de amine, cultura bacteriană sau fungică, precum și teste suplimentare (test Babeș-Papanicolau) pot ghida tratamentul. Diagnosticul diferențial al leucoreei patologice trebuie să includă întotdeauna evaluarea ITS, mai ales în prezența factorilor de risc și a cervicitei sau recurențelor. Tratamentul, în funcție de agent, poate include antibiotice, antifungice sau antivirale, iar uneori tratamentul partenerului este indispensabil pentru a preveni reinfecția.
Infecțiile vaginale în sarcină: mize înalte. Candida în sarcină este mai frecventă și poate fi mai severă; vaginoza bacteriană în sarcină se asociază cu naștere prematură și alte complicații; trichomoniaza poate duce la naștere prematură; examenele de screening includ testări specifice, iar tratamentele sunt adaptate pentru siguranța fătului. Recomandările practice includ evaluarea promptă a oricărui simptom vaginal în sarcină și tratamentul personalizat cu medicamente sigure în timpul sarcinii.
tags: #ginecologie #specializare #infectii