Contractul de donaţie cu sarcini este un act juridic complex, care poate cuprinde mai multe clauze, pentru a reflecta voinţa întocmai a părţilor. Legiuitorul nu a precizat exhaustiv conţinutul sarcinilor care pot fi impuse donatarului, acestea putând fi variate, conform voinţei părţilor. Prevederile legale impun ca element de noutate că donatarul este ţinut să îndeplinească sarcina numai în limita valorii bunului donat, actualizată la data la care sarcina trebuia îndeplinită(1), ceea ce ne duce cu gândul că sarcina trebuie să aibă neapărat o valoare economică, pentru a fi echivalată în raport cu valoarea bunului. Acest aspect nu împiedică însă posibilitatea ca sarcina impusă donatarului să nu aibă neapărat o valoare pecuniară, putând consta într-o îndatorire care nu va diminua cu nimic gratuitatea câştigată, dar care este obligatorie pentru donatar, neîndeplinirea putând justifica revocarea donaţiei.
Practica a demonstrat că marea majoritate a contractelor de donaţie cu sarcini care se încheie între părţi, au la baza voinţa de a gratifica a donatorului în schimbul prestării întreţinerii din partea donatarului, ceea ce duce la încheierea unui act în care limita de demarcaţie între contractul de donaţie şi contractul de întreţinere este foarte fragilă. Contractele de donaţie cu sarcina întreţinerii ajung cel mai adesea în litigiu, dovadă fiind abundenţa de practică judiciară prin care se solicită revocarea unor contracte de donaţie cu sarcina întreţinerii.
O situaţie bine cunoscută în practică, care poate determina schimbarea încadrării contractului, este inserarea unei clauze de întreţinere în contractul de donaţie. În practică, în majoritatea cazurilor, atunci când părţile solicită încheierea unui contract de donaţie cu sarcină, donatorul care îşi predă locuinţa unei alte persoane, solicită în acelaşi timp să fie pus la adăpost de o eventuală schimbare viitoare a comportamentului donatarului, care devenind proprietar, ar putea dispune de dreptul său. Aşadar, în practică, majoritatea donaţiilor cu sarcină impun şi rezervarea unui drept de uzufruct viager în favoarea donatorului sau chiar includerea unei interdicţii de a vinde şi de a greva cu sarcini imobilul, stipulate în favoarea donatorului, astfel încât contractul devine unul amplu, cu numeroase clauze şi obligaţii.
În principiu, obligaţia de executare a sarcinii trebuie îndeplinită într-un anumit termen. Prin îndeplinirea sarcinii în termenul stipulat în contract, eventual confirmată printr-o declaraţie autentică din partea donatorului, care recunoaşte îndeplinirea corespunzătoare a obligaţiei de executare a sarcinii şi lipsa oricăror pretenţii viitoare, dreptul donatarului devine definitiv şi deplin, acesta putând înstrăina bunul donat în mod neîngrădit. Însă sarcina întreţinerii nu este niciodată asumată pentru un termen determinat, ci, în marea majoritate a cazurilor, pe durata vieţii donatorului. Dacă ne mai gândim şi la caracterul aleatoriu al întreţinerii, care urmează a fi prestată pe toată durata vieţii donatorului, atunci trebuie să avem în vedere importanţa sarcinii de întreţinere pe care donatarul dintr-un astfel de contract şi-o asumă. În general, componentele întreţinerii creionate pe ideea de îngrijire sau a procurării unor avantaje nepatrimoniale sau mai puţin oneroase, cum ar fi procurarea de alimente, medicamente, efectuarea unor vizite periodice şi altele asemenea, nu vor afecta caracterul gratuit al operaţiunii, actul fiind şi rămânând o donaţie.
Legiuitorul a prevăzut în art. 1.091 alin. (4) C. civ. că până la dovada contrară, înstrăinarea cu titlu oneros către un descendent ori un ascendent privilegiat sau către soţul supravieţuitor este prezumată a fi donaţie dacă înstrăinarea s-a făcut cu rezerva uzufructului, uzului ori abitaţiei sau în schimbul întreţinerii pe viaţă ori al rentei viagere. Această prezumţie operează numai în favoarea descendenţilor şi ascendenţilor privilegiaţi ai defunctului, ori soţului supravieţuitor, dacă aceştia nu au consimţit la înstrăinare. În această situaţie există intenţia de a gratifica, dar ea este ascunsă sub forma unei donaţii deghizate. Pentru a identifica în mod valabil caracterul adevărat al actului juridic civil, este esenţială stabilirea voinţei care a stat la baza încheierii acestuia. Voinţa trebuie exteriorizată. În cazul donaţiei, calificarea în sine a contractului ca fiind donaţie, are ca factor preponderent voinţa dispunătorului, donatarul jucând un rol mai puţin semnificativ în acest raport juridic. Confuzia între donaţia cu sarcină şi contractul de întreţinere poate surveni destul de uşor, de aceea criteriul subiectiv al cauzei actului şi criteriul obiectiv al echivalenţei avantajelor avute în vedere de către părţi sunt avute în considerare în caz de litigiu între părţi. Dacă părţile au contractat cu scopul de a-şi asigura fiecare câte un avantaj, donatarul de a primi un bun, iar donatorul de a primi în contraechivalentul bunului prestarea întreţinerii pe durata vieţii sale, atunci contractul este unul de întreţinere, un contract sinalagmatic, cu obligaţii reciproce. Dacă însă scopul actului este de a face o gratuitate, iar sarcina impusă donatarului nu întrece valoarea bunului donat, ori chiar este lipsită de valoare pecuniară, atunci contractul încheiat de părţi este unul de donaţie, un contract unilateral, sinalagmatic doar în măsura valorii sarcinii. Donatarul nu poate fi obligat la executare peste valoarea sarcinii.
Dacă valoarea sarcinii consistând din întreţinere este egală cu valoarea bunului donat, contractul este oneros, iar pentru că sarcina constă în prestarea întreţinerii, contractul va urma regimul juridic al întreţinerii. S-a precizat în opinia unui autor, că în situaţia în care una dintre părţi demonstrează cu orice mijloc de probă că, deşi actul juridic încheiat între părţi reprezintă un contract de donaţie cu sarcina întreţinerii, părţile au dorit de fapt în realitate să încheie un contract de întreţinere, aceasta fiind voinţa lor reală, actul juridic încheiat între părţi (donaţia) este lovit de nulitate absolută pentru eroare obstacol (error in negotium), părţile având falsa reprezentare a realităţii.
O asemenea confuzie este cu atât mai posibilă dacă părţile sunt lipsite de pregătire juridică, iar modul de exprimare al acestora nu este suficient de clar pentru a exprima adevărata lor intenţie. Donaţia este un contract comutativ, iar ceea ce caracterizează contractele comutative este că fiecare parte contractantă cunoaşte încă din momentul încheierii contractului întinderea drepturilor şi a obligaţiilor care îi revin. Regimul juridic al donaţiei în general exclude elementul de aleatorialitate, caracteristic contractelor aleatorii, pentru că din punctul nostru de vedere, donaţia exclude şansa unui câştig viitor ori riscul unei pierderi pe care le pot genera obligaţiile părţilor contractante. Cu toate acestea, în cazul unei donaţii cu sarcina întreţinerii viagere a donatorului transmiţător, donatarul nu cunoaşte întinderea în timp a duratei executării obligaţiei sale.
Donaţia mai poate fi făcută cu sarcina plăţii unei rente viagere, pe perioada vieţii donatorului ori a unui terţ, însă în acest caz intervin elemente de aleatorialitate, întrucât obligaţia impusă donatarului este ţinută de durata vieţii beneficiarului sarcinii, durată care nu se cunoaşte, ori aceste aspecte sunt incompatibile cu trăsături ale unei donaţii cu sarcini.
Raportul donațiilor în masa succesorală: principii și exemple
În situaţia în care prestaţia întreţinerii derulată pe o perioadă mai mare de timp, ajunge să echivaleze în cuantum bănesc bunul donat, donatarul nu mai poate fi obligat la prestarea în continuare a întreţinerii, regimul juridic al donaţiei cu sarcini impunând executarea sarcinilor numai în limita valorii bunului donat. Dacă ceea ce s-a donat este numai nuda proprietate asupra unui imobil, donatorul rezervându-şi dreptul de uzufruct viager, atunci valoarea sarcinii de întreţinere va fi echivalată numai raportat la cât valorează nuda proprietate asupra imobilului.
Contractul de donatie este acel contract prin care o persoană poate transmite altei persoane, in mod gratuit si irevocabil, un bun mobil sau imobil. Donatia, odata legalizata la notar, greu mai poate fi anulata. Insa exista si cateva exceptii pe care ar fi bine sa le cunosti, daca urmeaza sa incheie un astfel de contract. Ai nevoie de modele de contracte in activitatea ta de zi cu zi?
Donatia este un contract solemn si se incheie prin inscris autentic, sub sanctiunea nulității absolute. Autentificarea se realizează la notar, în conformitate cu legea. Principalul efect al contractului de donație este transferul dreptului de proprietate de la donator către donatar, acest transfer producându-se în momentul încheierii contractului, dacă părțile nu au convenit altfel. Donatarul dobândește dreptul de proprietate și poate dispune de acesta în mod liber după acceptare.
Donatorul poate impune sarcini în favoarea donatarului sau a unui terț, iar în limita valorii sarcinii, contractul capătă caracter sinalagmatic și oneros, donatarul devenind debitor.
În cazul neîndeplinirii sarcinilor, donatorul poate solicita în instanță îndeplinirea sarincii și plata daunelor; revocarea donației poate fi judiciară, iar dacă acțiunea este admisă, revocarea poate avea efecte retroactive. Părțile pot stipula în contract un pact comisoriu expres prevăzând revocarea de drept în cazul neexecutării sarcinii.
În practică, donatorul și succesorii săi în drepturi pot exercita acțiuni în executarea sarcinii sau în revocarea donației pe motiv de neexecutare. Donatorul poate revoca donația pentru ingratitudine, iar termenul de prescripție al acțiunii de raport este de 3 ani (Art. 1154 Cod Civil).
| Tip donație | Caracteristică | Regim juridic |
|---|---|---|
| Donatie simplă | Gratuit, irevocabil | Unilateral |
| Donatie cu sarcină | Obligare de îndeplinit o prestație | Sinalagmatic și oneros |
| Donatie între soți | Regim special; poate fi revocabilă până la deces | Depinde de condiții |
Raportul donațiilor la masa succesorală operează între moștenitorii legali și are scopul de a egaliza cote. Excepțiile includ scutirea de raport sau raportul prin echivalent, în funcție de dispozițiile actului de donație și de cotitatea disponibilă a defunctului. Un exemplu tipic: dacă un defunct lasă un apartament în valoare de 120.000 EUR și a donat anterior 80.000 EUR unui copil, masa de calcul pentru raport include atât valoarea apartamentului, cât și donația. Dacă donația a fost cu scutire de raport, calculul diferă radical.
În concluzie, donația cu sarcină reprezintă o platformă flexibilă pentru a facilita transferuri de bunuri în familie, cu multiple opțiuni de sarcini și mecanisme de protecție pentru donatori, donatari și moștenitori, însă necesită o redactare atentă și o adeziune strictă la reglementările Codului civil și practica judiciară.
Întrebări frecvente și răspunsuri
- Donatie cu sarcina se poate revoca? Da, în cazul neîndeplinirii sarcinii sau ingratitudinii donatarului (în funcție de prevederile art. 1015-1024 și art. 1091-1099 Cod civil).
- Este necesară forma autentică pentru donatie? Da, în general donația este un contract solemn ce necesită act autentic la notar, în special pentru bunuri imobile.
- Ce înseamnă raport în masa succesorală? Este mecanismul prin care valoarea donațiilor primite de moștenitori este luată în calcul la împărțirea patrimoniului.
- Care este diferența dintre raport și reducțiune? Raportul anulează donația în raport cu cotele de moștenire, în timp ce reducțiunea ajustează masa succesială în vederea respectării cotității disponibile.
- Ce se întâmplă dacă donatia este cu uzufruct viager? Donatorul poate impune drepturi de uzufruct și astfel se poate complica regimul succesiunii.
tags: #model #donatie #cu #sarcini