Călătoria emoțională și fizică a sarcinii este una fascinantă pentru femei. Pe măsură ce timpul trece, gravidele încep să se întrebe despre dezvoltarea copilului lor în interiorul pântecelui. S-ar putea să afli cu surprindere că bebelușii nu respiră în pântece, cel puțin nu în modul în care noi înțelegem „respirația”. De fapt, bebelușii nu își vor folosi plămânii pentru respirație decât după ce se vor naște. Dar, asta nu înseamnă că nu primesc oxigen. După cum probabil știi deja, cordonul ombilical reprezintă legătura de viață esențială între mamă și copil. Fiecare respirație pe care o ia mama aduce oxigen în fluxul sanguin, care este apoi transportat în placentă prin cordonul ombilical și în copil. Inima bebelușului va pompa sângele oxigenat către corp pentru a-l ajuta să continue să crească și să se dezvolte.
Pe toată durata sarcinii, copilul trăiește în mediu lichid, adică în lichidul amniotic. În jurul săptămânilor 10 - 11 de sarcină, copilul începe să inhaleze cantități mici de lichid amniotic. Această inhalare este mai mult ca o acțiune de înghițire, care ajută plămânii să se dezvolte în continuare. Sângele mamei circulă prin placenta și transporta substanțe nutritive către copil, iar cordonul ombilical face legătura dintre placentă și făt. Placenta este atașată de peretele uterin și de cordonul ombilical, care sunt atașate de copil. În realitate, mama respira pentru copil. Mama inspiră și respira aer oxigenat, care trece prin sistemul său circulator către copil, prin intermediul placentei și al cordonului ombilical.
Respirația fătului în uter și rolul placentei
Fătul nu respiră aer în burtică, dar respirația este un proces stimulat în uter: în jurul săptămânii 9-10 fatul începe să efectueze exerciții de respirație prin mișcări de inspirație și expirație a lichidului amniotic. Practica respiratiei și surfactantul devin tot mai relevante pe măsură ce sarcina avansează. În timpul gestației, plămânii nu sunt utilizați în mod normal, însă cordonul ombilical și placenta permit fătului să primească oxigen și să elimine dioxidul de carbon, prin circulația mamei și a sângelui matern, fără a utiliza plămânii sale.
Luați în considerare rolul suflării de surfactant: în lichidul amniotic, surfactantul ajută la menținerea deschiderii sacilor de aer ai plămânilor fătului după naștere. Practica respirației pregătește fătul pentru trecerea la respirația pulmonară o dată cu nașterea. În plus, în timpul sarcinii, o mare parte a oxigenului necesar este furnizată prin placenta și cordonul ombilical, iar sângele mamei, circulând prin placentă, adduce nutrienți și oxigen fătului.
< tagvideo>Video explicativ: cum funcționează alimentarea cu oxigen a fătului prin cordonul ombilicalStructura cordonului ombilical și funcțiile sale
Cordonul ombilical reprezintă legătura între mamă și fătul în curs de dezvoltare. Acesta conține o venă ori sânge oxigenat și două artere, învelite într-o matrice numită Gelatina Wharton, care protejează și asigură flexibilitatea cordonului. Prin intermediul cordonului, sângele mamei aduce oxigenul și nutrienții necesari fătului, iar dioxidul de carbon și deșeurile sunt eliminate înapoi către mamă pentru eliminare. Sângele din cordonul ombilical poate fi extras după expulzie, fiind bogat în celule stem utile pentru tratamente viitoare. Cordonul ombilical poate include însă circulare de cordon ombilical sau înfășurări în jurul gâtului fătului, fenomene relativ frecvente, dar a căror gestionare necesită monitorizare medicală atentă.
O circulară de cordon ombilical poate fi observată la naștere sau chiar identificată în timpul sarcinii cu ajutorul ecografiei prenatale, deși detectarea precoce nu întotdeauna indică riscuri pentru copil. În cazuri rare, acesta poate necesita intervenții; însă, în mod obișnuit, cordonul se poate desface înainte de naștere, iar complicațiile majore sunt neobișnuite. Monitorizarea sarcinii este esențială pentru a asigura siguranța mamei și a copilului, iar echipele medicale pot recomanda poziții alternative sau administrarea de fluide intravenoase și oxigen dacă este necesar.
De la sarcină la naștere: adaptări ale fătului
În primul rând, fătul nu respiră în uter; plămânii rămân în subdezolvare, plini cu lichid amniotic, iar primul său contact cu aerul are loc în momentul nașterii. In timpul travaliului, dacă ritmul cardiac al bebelușului scade din cauza comprimării cordonului, medicii pot recomanda schimbarea poziției mamei sau alte intervenții pentru a elibera fluxul de sânge către copil. Cordonul ombilical este proiectat să asigure o livrare stabilă a oxigenului, în timp ce respirația pulmonară a bebelușului ulteriori începe să prelungească necesitatea de oxigen din plămânii proprii după ce cordonul este tăiat.
Este important de menționat că fătul, în uter, se hrănește și se oxigenează prin cordonul ombilical conectat la placentă. Lichidul amniotic protejează fătul, asigură o temperatură constantă, facilitează mișcarea și protecția împotriva loviturilor, iar înghițirea lichidului amniotic pregătește tractul său digestiv pentru viața extras după naștere. Deschiderea primului plămân pentru respirație are loc în momentul nașterii, când cordonul este tăiat și copilul începe să respire aer curat și să transfere sângele către plămâni pentru oxigenare.
- Fătul primește oxigen și nutrienți prin cordonul ombilical și placenta; respirația pulmonară se va activa după naștere.
- Cordonsomobilul protejat de Gelatina Wharton ajută să rămână fără noduri și să permită mișcări normale ale fătului.
- Creșterea și dezvoltarea fătului depind de circulația placentară și de transferul de gaze, nutrienți și deșeuri prin cordonul ombilical.
Aspecte practice și implicații pentru mămici
Starea emoțională a mamei poate influența starea fătului, iar cercetările au arătat că fătul poate simți emoțiile și reacționa la stimuli externi. Sughițurile și mișcările ritmice pot apărea din primul trimestru și pot fi resimțite de mamă în timp. În cazul circulării cordonului ombilical în jurul gâtului fătului, monitorizarea atentă și eventualele intervenții pot asigura siguranța copilului în timpul travaliului. Deși aceste situații pot părea îngrijorătoare, majoritatea bebelușilor născuți cu circulare de cordon nu prezintă riscuri semnificative pe termen lung.
La final, cordonul ombilical rămâne esențial pentru dezvoltarea normală a fătului, furnizând oxigenul și nutrienții necesari, în timp ce respirația pulmonară se manifestă doar după naștere. Celulele stem din sângele cordonului ombilical pot reprezenta o opțiune de tratament în viitor și pot fi colectate la naștere pentru a susține diferite terapii. Cordonul ombilical este alcătuit din două artere, o venă și Gelatina Wharton, iar prezența sa joacă un rol crucial în supraviețuirea și creșterea fătului în interiorul uterului.
În cazul interesului pentru monitorizare și informații despre circulara de cordon ombilical, discuțiile cu medicul obstetrician și evaluările prenatale sunt recomandate pentru a clarifica opțiunile de gestionare și pentru a asigura un parcurs cât mai sigur către naștere.
tags: #hranirea #fatului #prin #cordonul #ombilical
Postări populare:
- Hazel vechi online: jocuri pentru copii și învățare prin joacă
- Ghid de păstrare a dovleacului placintar pentru bebe în congelator
- Semnele lipsei de hidratare la bebelușul de 7 luni și recomandări practice
- Aspirina în sarcină: riscuri, efecte adverse și recomandări utile
- Impactul pornografiei online în societate: distribuție, terenuri etice și reglementări