Pielea și ochii unui nou-născut pot părea galbene din cauza icterului nou-născutului, care este o boală comună și de obicei inofensivă.
Se întâmplă de obicei la bebelușii născuți înainte de 38 de săptămâni de sarcină și la unii bebeluși alăptați.
Atunci când prea multă bilirubină - o substanță eliberată de globulele roșii în timpul procesului lor regulat de descompunere - se acumulează în sânge, aceasta provoacă icter.
Din cauza creării mai mari și a defalcării mai rapide a globulelor roșii în primele zile de viață, nou-născuții produc mai multă bilirubină decât adulții.
Bilirubina este creată ca produs rezidual atunci când celulele roșii din sânge sunt descompuse.
Ficatul imatur al unui copil este de obicei incapabil să elimine bilirubina suficient de repede, rezultând un exces de bilirubină.
Alăptarea poate provoca, de asemenea, icter la sugar.
Icterul la alăptare se dezvoltă în prima săptămână de viață dacă sugarul nu se hrănește adecvat sau dacă laptele matern durează mult până ajunge.
Icterul laptelui matern este cauzată de substanțele chimice din laptele matern care interferează cu procesul de descompunere a bilirubinei.
Un ton galben pe pielea bebelușului și galben în albul ochilor sunt semne clare de icter.
De obicei începe pe față.
Nuanța galbenă se extinde în piept și stomac pe măsură ce nivelul bilirubinei din sânge crește, apoi la picioare și brațe.
Livrare prematură - Un nou-născut înainte de 38 de săptămâni de sarcină s-ar putea să nu poată procesa bilirubina în același ritm ca un nou-născut la termen.
Bilirubina este toxică pentru celulele creierului.
O tulburare cunoscută sub numele de encefalopatie acută a bilirubinei apare atunci când un nou-născut are icter sever și bilirubina trece în creier.
Kernicterus este un sindrom care se dezvoltă atunci când encefalopatia acută a bilirubinei duce la leziuni permanente ale creierului.
De obicei, un medic poate identifica dacă nou-născutul are icter doar privindu-l.
Cu toate acestea, vor dori să știe câtă bilirubină este în sângele copilului pentru a determina o strategie de tratament.
Luați sângele copilului și trimiteți-l la un laborator pentru a fi testat pentru nivelurile și tipurile de bilirubină.
Testarea pielii folosind un dispozitiv numit bilirubinometru transcutanat.
De obicei, icterul dispare de la sine în 1 până la 2 săptămâni.
Sunt necesare hrăniri suplimentare: Creșterea aportului bebelușului de lapte matern sau formula il va incuraja sa isi faca nevoile mai des, ceea ce va ajuta la eliminarea bilirubinei din organism.
Fototerapie (terapie cu lumină): Bebelușul este plasat sub o lumină specială care este protejată de razele UV printr-un scut de plastic.
Schimb transfuzie de sânge: Sângele este îndepărtat de la nou-născut și înlocuit (schimbat) cu sânge de la donator în mod regulat.
Nu există nicio modalitate de a împiedica nou-născuții să facă icter.
Dacă este necesar, grupa sanguină a bebelușului va fi testată după naștere pentru a exclude incompatibilitatea grupului sanguin, care poate provoca icter neonatal.
Asigurați-vă că bebelușul primește hrana adecvată din laptele matern.
Cauze și tipuri ale icterului neonatal
Icterul neonatal reprezintă coloratia în nuante de galben a sclerei, a mucoaselor și a tegumentelor nou-născutului.
In majoritatea cazurilor, icterul neonatal nu constituie un semn de îngrijorare.
Acesta apare destul de frecvent, 60% dintre nou-născuți la termen și 80% dintre cei născuți prematur prezentând simptomele.
Icterul fiziologic este cea mai comună formă și apare de obicei între zilele 2 și 5 de viață.
Este cauzat de imaturitatea ficatului și de creșterea descompunerii eritrocitelor.
Caracteristicile icterului fiziologic: stare generală bună, nu se asociază cu afecțiuni hepatice sau splenice, se remite spontan în 7-10 zile (max 2-3 săptămâni la prematuri).
Icterul patologic apare în primele 24 de ore sau se agravează rapid.
Poate fi cauzat de incompatibilitate Rh sau ABO între mamă și făt, infecții, hemolize sau probleme hepatice sau metabolice.
Caracteristici: stare generală alterată, hepatosplenomegalie, niveluri crescute de bilirubină totală și indirectă.
Este necesar să se stabilească etiologia icterului prin evaluare clinică și investigații laboratorie.
Evaluarea clinică inițială include examinarea fizică a nou-născutului, colorarea pielii și a ochilor, extinderea icterului, comportamentul copilului.
Analizele de laborator esențiale includ bilirubina totală, directă și indirectă, hemoleucograma completă, teste hepatice, albumină, timp de protrombină, sumar de urină.
Tehnici moderne: bilirubinometrul transcutanat oferă o evaluare rapidă și non-invazivă pentru screening.
Tratamentul icterului neonatal
Icterul fiziologic poate fi ameliorat prin initierea precoce a hrănirii la san și prin stimularea colostrului, iar regimul pe bază de lapte matern sau formulă poate ajuta eliminarea bilirubinei.
Formele usoare de icter neonatal se remit spontan prin maturarea funcției hepatice.
Fototerapia este tratamentul de electie în cazul icterului prelungit.
Fototerapia implica expunerea bebelușului la lumina albastră, cu protecție oculară, pentru a descompune bilirubina în fotoizomeri soluți, facilitând eliminarea.
Exsanguinotransfuzia este o abordare izolat rezervată formelor severe pentru a menține bilirubinemia sub pragul neurotoxicității.
Complicații și prevenire
Icterul patologic poate necesita tratament specific pentru prevenirea hepatitei neonatale și a altor complicații precum encefalopatie bilirubinică sau kernicterus.
Encefalopatia acută bilirubinică este o urgență medicală cu manifestări precum letargie, hipotonie, convulsii, febră și refuzul alimentației.
Kernicterus reprezintă leziuni neuronale permanente în cazurile netratate sau tardive.
Prevenirea se bazează pe monitorizarea atentă a nou-născuților, diagnosticarea precoce a icterului și tratamentul adecvat la timp.
Factorii de risc și tipuri de icter prelungit
Factorii de risc includ nașterea prematură, greutate mică la naștere, alăptarea deficitară, istoric familial de icter sever, rasă asiatică, diete și investigații prenatale.
Icterul asociat alăptării poate dura 2-3 săptămâni sau mai mult, iar în cazuri severe pot fi recomandate fototerapie acasă sau suplimentarea cu formule parțial hidrolizate.
Persistența icterului după o lună poate fi atribuită sindromului de bilă groasă, colestazei sau altor afecțiuni hepatice sau biliare.
Îngrijire practică și recomandări pentru părinți
Alăptarea imediată și frecventă este una dintre cele mai eficiente metode de prevenire a icterului.
Monitorizarea atentă a nou-născuților la risc și testarea bilirubinei sunt esențiale pentru prevenirea complicațiilor.
Este important să se consulte imediat un medic în cazul apariției semnelor de alarmă: icter în primele 24 de ore, extinderea icterului spre abdomen sau membre, letargie sau refuz de alimentație, febră sau scădere ponderală semnificativă.
Fototerapia intensivă se poate începe în izoimunizările Rh, iar în izoimunizările AB0 fototerapia se aplică în funcție de nivelul bilirubinei din primele 12-24 de ore.
Conținut suplimentar și resurse
Detalii despre etapele tratamentului, indicatorii de severitate și protocoalele clinice pot varia în funcție de caz și de instituție.
Consultul medical este esențial pentru evitarea complicațiilor precum encefalopatia sau kernicterusul.
Icter neonatal de L. Veit | OPENPediatrie
tags: #icterul #neonatal #engleza
Postări populare:
- Totul despre paturicile pentru bebeluși: materiale, tipuri și utilizări
- Cauzele anemiei la prematuri
- Ghidul utilizării cremei hidratante Chicco pentru pielea sensibilă a bebelușilor
- Îngrijirea primilor dințișori cu Nenedent Baby
- Ghid cuprinzător despre îngrijirea femeii gravide în sarcina fiziologică