Pierderea perinatală este un eveniment care poate apărea, voit sau nevoit, oricând în viaţa unei femei. Pierderea unui copil reprezintă una dintre cele mai traumatizante experienţe emoţionale care pune la încercare psihicul unei posibile viitoare mame. Studiul de față își propune să evidențieze caracteristicile distresului emoțional la femeile ce au suferit o pierdere perinatală. 60 de femei, împărțite în loturi egale (50% avort la cerere și 50% au pierdut sarcina din alte cauze) au fost incluse în studiu. Chestionarele utilizate au fost: PDA și Perinatal Grief Scale. Analiza statistică a datelor a evidenţiat existenţa unei diferenţe puternic semnifi cative statistic între cele două loturi în ce privește PTSD, durerea legată de pierdere și distresul afectiv pentru toate scalele măsurate (p=.000; p <.001).
Diferențe fundamentale între avort la cerere și pierdere de sarcină
Femeile care experimentează pierderea unei sarcini, adesea, susţin că renunţă la propriile ţeluri, planuri și vise. Recurg la o izolare socială. Înconjurate de prieteni care au deja propriile familii, acestea se simt singure și înstrăinate. Acest lucru apare atât în viaţa lor interioară, simţindu-se lăsate în urmă, cât și în interacţiunile cu ceilalţi, când se simt date la o parte din cauza noilor activităţi și roluri impuse de noile statuturi materne. puțin pe suferinţa cauzată de pierderea copilului cât pe frustrarea dată de imposibilitatea de a fi părinte.
Acest context este reflectat în enunțuri care descriu simptomele manifestate: lipsa concentrării, dezamăgire, reacții schizofrenice, pierderi de memorie, psihoză afectivă, pierderea interesului pentru activitațile desfășurate, schimbări dramatice ale personalității sau lipsa motivației.
În cadrul cercetării au participat un număr total de 60 de femei ce au suferit pierdere perinatală. Toate participantele sunt de naționalitate română, cu vârste între 15-35 ani (media de vârstă m=27.61; AS=4.13). Participantele la cercetare au fost grupate în două loturi egale: un lot de 30 de femei au solicitat avortul (media de vârstă m=26.26; AS=4.45); un lot de 30 de femei au avut pierdere de sarcină (media de vârstă m=28.96; AS=3.33).
Chestionarele au fost completate în perioada de spitalizare în cadrul Clinicii de Obstetrică și Ginecologie Odobescu din Timișoara, în perioada 2016-2017. Toate participantele au completat un formular de consimțământ cu privire la folosirea datelor în cadrul cercetării. Analiza statistică a datelor a evidenţiat existenţa unei diferenţe puternic semnificative statistic între cele două loturi în ce privește distresul afectiv pentru toate scalele măsurate (p=.000; p <.001), media participantelor din lotul cu pierdere de sarcină fiind mai ridicată decât cea a celor din lotul cu avort la cerere, ceea ce indică o tendinţă relevantă la femeile cu pierdere de sarcină de a resimți distres afectiv puternic (Tabel I).
Analiza statistică a datelor a evidențiat existența unei diferențe semnificative între cele două loturi în ce privește durerea legată de pierdere pentru toate scalele măsurate (p=.000; p <.001), media participantelor din lotul cu pierdere de sarcină fiind mai ridicată decât cea a celor din lotul cu avort la cerere, ceea ce indică o tendință relevantă la femeile cu pierdere de sarcină de a resimți durere, tristețe, distres acut și disperare (Tabel II).
Din analiza rezulatelor obținute în urma completării chestionarelor, se observă că nivelul distresului afectiv general, cât și nivelul scalelor pentru evaluarea emoţiilor negative funcţionale, emoţiilor negative disfuncţionale (îngrijorare/anxietate respectiv tristeţe/deprimare) și emoţiilor pozitive, este semnificativ mai scăzut la femeile care au solicitat avortul, acestea prezentând distres de intensitate mică, comparativ cu un nivel mai ridicat (p<.001) la femeile care au pierdut sarcina, acestea confruntându-se cu emoţii negative funcţionale/disfuncționale cu o frecvență și intensitate mai ridicate. Pe de altă parte nivelul emoţiilor pozitive este de asemenea semnificativ mai ridicat la femeile care au pierdut sarcina, comparativ cu cele care au solicitat avortul (p<.001).
O posibilă explicație este aceea că, femeile care solicită avortul experimentează mai frecvent sentimente de evitare, de culpă/vinovăție și rușine, și mai puțin emoții pozitive. În urma prelucrării datelor, se evidențiază că nivelul durerii legate de pierdere, cât și la nivelul scalelor pentru evaluarea tristeții și plânsului, dar și disperarea, este semnificativ mai scăzut la femeile care au solicitat avortul, acestea prezentând durere și distres legate de pierdere de intensitate mică 90%, sau moderată 10%.
Aproape 8 din 10 femei ce au pierdut sarcina (76.8%) se confruntă cu durere, tristețe și plâns, distres acut/disperare cu o frecvență și intensitate de nivel ridicat, iar 2 din 10 (20%) cu simptome de nivel moderat. Rezultatele sunt în concordanță cu cele din literatura de specialitate [7], în sensul că femeile care pierd sarcina experimentează mai frecvent sentimente de durere legate de pierdere ce pot fi prezente chiar și la 2 ani după eveniment. De asemenea, studiile arată că acest nivel sever ridicat/patologic poate fi regăsit și la 12 luni după eveniment, iar impactul negativ fiind mai larg, întrucât calitatea vieții și viața de cuplu este afectată.
Din rezultatele prezentate mai sus, se evidențiază că nivelul simptomatologiei specifice PTSD este unul semnificativ mai scăzut (p<.001) la femeile care au solicitat avortul, 46.7% dintre acestea prezentând unele simptome de intensitate mică și 53.3% simptome de intensitate moderată. 16.7% din femei cu pierdere de sarcină prezintă simptome de intensitate moderată, respectiv 83.3% un nivel ridicat/sever, acestea confruntându-se cu mai multe simptome specifice în traumă (gânduri intruzive, coșmaruri, flashbacks, retrăirea evenimentului, evitare, reactivitate crescută, gânduri și emoții negative), conform criteriilor de diagno sticare pentru PTSD în formă moderată/severă.
Aceste rezultate sunt în consistentă cu studiile anterioare și sugerează că, în contextul pierderii sarcinii, distresul afectiv, durerea legată de pierdere și simptomele PTSD pot varia semnificativ între cele două grupuri, iar severitatea este în general mai pronunțată în cazul pierderii de sarcină decât în cazul avortului la cerere.
Contextul global al impactului psihologic al avortului
Un nou studiu la nivel internațional indică faptul că femeile care efectuează avort nu suferă de depresie, anxietate sau scădere a stimei de sine într-o măsură mai mare decât cele care aleg să ducă sarcina până la capăt, iar diferențele se clarifică în termeni de accesibilitate, suport social și momentul gestational. Cu toate acestea, avortul poate genera ambivalență, vinovăție, rușine sau tristețe, iar în unele cazuri pot apărea tulburări de stres post-traumatic (PTSD) dacă percepția despre experiență este sever traumatizantă.
Din perspectiva psihologică, impactul avortului este variabil: unele femei se simt încrezătoare în decizia luată, altele se confruntă cu anxietate, depresie sau dificultăți în reglarea emoțională. Este esențială recunoașterea gamei largi de gânduri și emoții, atât pozitive, cât și negative, pe care acestea le pot resimți. Recomandarea generală este ca femeile să poată discuta despre experiență cu un psiholog într-un cadru confidențial și neutru, iar organizațiile nonguvernamentale pot oferi sprijin adecvat, în funcție de contextul fiecărei femei.
Din punct de vedere legal, situația variază puternic de la țară la țară, iar discuția despre avort este adesea influențată de religie, cultură, norme sociale și politici de sănătate publică. În România, potrivit legislatiei, femeile au dreptul de a întrerupe cursul sarcinii la cerere până la 13 săptămâni, iar în analizele internaționale s-a subliniat faptul că accesul facil la serviciile de avort poate proteja sănătatea mentală a femeilor prin reducerea traumelor asociate cu restricționarea accesului.
În final, studiile indică faptul că avortul nu poate fi redus la o etichetă unică. Complexitatea experienței, diferențele individuale, contextul socio-cultural și gestational pot modela impactul psihologic. O abordare empatică, informată și orientată spre suport contribuie la minimizarea distresului și la promovarea bunăstării femeilor, indiferent de decizia aleasă.
Elemente practice pentru sprijinul psihologic
- Inițierea unei diagnoze diferențiate: evaluarea distresului afectiv, a simptomelor PTSD și a durerii de perioadă perinatală la nivel individual.
- Acces la consiliere psihologică în mod confidențial, atât pentru femei, cât și pentru parteneri, familie și cercul social apropiat.
- Sprijin social și grupuri de suport pentru femei care au trecut prin avort sau pierdere de sarcină, pentru a reduce izolarea.
- Informații despre reacțiile normale și cele care necesită evaluare profesională, pentru a evita auto-etichetări negative.
- Monitorizarea stării emoționale pe termen lung, întrucât efectele pot persista ori apar în momente cheie (aniversări, nașteri ale altor copii).
Aspecte etice și discuții sociale
Avortul este adesea discutat în lumina eticii, religiei, drepturilor femeii și faptului că pornirea de la autonomia corpului poate coexista cu responsabilitatea față de viitorul copil și familie. Discursul public poate include mituri despre „traume psihologice mai mari” în cazul avortului, însă dovezile moderne indică o variabilitate considerabilă a impactului psihologic, în funcție de circumstanțe și acces la suport adecvat.
Concluzie succintă (nepare ca final)
Impactul psihologic al avortului variază în funcție de context, de momentul gestational, de motivele avortului și de suportul primit. Distresul afectiv, durerea pierderii și simptomele PTSD pot fi semnificativ diferite între femeile care aleg avortul la cerere și cele care experimentează pierderea sarcinii. O intervenție psihologică adecvată și sprijinul social pot ajuta la gestio-narea acestor emoții complexe.
Ce se întâmplă când refuzăm oamenilor avorturile? | Diana Greene Foster | TED
Tablele și graficele din studiile citate pot fi utilizate pentru o ilustrare vizuală a diferențelor în nivelurile de distres afectiv, durere de pierdere și simptome PTSD între cele două grupuri, oferind o imagine clară a diferențelor individuale.
Mini-dicționar pentru termeni-cheie
- PTSD - tulburare de stres post-traumatic
- Distres afectiv - suferință emoțională intensă
- Avort la cerere - întreruperea sarcinii la cererea femeii
- Pierdere perinatală - pierdere a sarcinii sau a copilului în timpul perioadei perinatale
- Perinatal Grief Scale - scală de măsurare a durerii perinatale
- Doliu invizibil - doliu care nu este vizibil recunoscut social
tags: #impactul #psihologic #al #avortului
Postări populare:
- Ce să aștepți după scoaterea steriletului: perioada de revenire a fertilității
- Fontanela anteriora a bebelușului: când se închide?
- Ginecologie în Vaslui: servicii oferite de cabinetele private
- ghid complet pentru prevenție în obstetrică-ginecologie
- Ce oferă Maternitatea Elias în contextul spitalelor din București