Succesiunea în România se deschide la notarul public competent și reprezintă procedura legală prin care patrimoniul unei persoane decedate se transferă către moștenitorii legali sau testamentari. În cazul în care nu există soț supraviețuitor, nici moștenitori legali din nicio clasă sau aceștia renunță la moștenire, și nu a fost instituit legat prin testament, moștenirea va fi vacantă și revine administrațiilor publice locale, conform art.1135 alin.1 Cod civil. În limbaj uzual, vacant înseamnă liber, nereclamant și fără titular.
Ce este testamentul și rolul său în cadrul succesiunii
Testamentul reprezintă un act juridic întocmit de o persoană, în formele permise de Codul civil, prin care aceasta dispune de bunurile sale pentru timpul când nu va mai fi în viață (art.1034 Cod civil). Legatarul este beneficiar al dispozițiilor testamentare, iar testamentul poate cuprinde legatari cu titlu universal sau particular. Legatul este o liberalitate a testatorului față de legatar, iar legatarul poate fi o persoană determinată sau determinabilă la data decesului testatorului (art.989 alin.1, art.1056 alin.1 Cod civil).
Tipuri de legate și diferențele dintre ele
- Legat cu titlu universal - testatorul conferă dreptul de a primi o parte din moștenire unei sau mai multor persoane, care devin titulari ai unei universalități juridice (activ+pasiv).
- Legat cu titlu particular - obiectul legatului este un bun sau un set de bunuri determinate, nu o întreagă universalitate (ex.: o casă, terenuri, un cont, o creanță).
- Legat universal și legat cu titlu universal pot exista în același testament; diferența este cantitatea și natura universalității moștenirii.
Testatorul poate institui legatari chiar și dacă aceștia nu există la momentul redactării testamentului; la data decesului, legatarul trebuie să existe. Codul civil permite ca un moștenitor legal să primească legate, putând acumula cele două calități (art.1102 alin.1 Cod civil). De asemenea, legatele pot fi reduse dacă ating cotitatea disponibilă sau rezerva succesorală a moștenitorilor legali rezervatari (art.1086 și urm.).
Testamentul olograf, autentic și privilegiat: compatibilitatea cu vechile reguli
Testamentul olograf este scris integral de mâna testatorului, datat și semnat, nu necesită martori, dar poate fi contestat pentru eventuale viciere de consimțământ sau ambianțe abrupte. Testamentul autentic este întocmit în fața unui notar public; exemplarul original se păstrează în arhiva notarului, iar forța probantă este superioară celui olograf. Testamentul privilegiat este o derogare care poate fi întocmit în fața reprezentanților autorităților în situații excepționale (de exemplu în cadrul forțelor armate, în condiții în care nu poate fi consultat un notar). În timpul prestațiilor în cadrul forțelor armate, testatorul poate face un testament privilegiat în fața comandantului unității, în prezența a doi martori obligatorii (art.1047 alin.1 lit.c Cod civil).
Executorul testamentar și rolul său
Executorul testamentar poate fi desemnat de testator; dacă nu se desemnează, dispozițiile testamentare vor fi puse în executare de moștenitorii universali. Executorul are rol de administrator al patrimoniului succesoral pentru maximum 2 ani de la data decesului, iar puterile sale sunt enumerate limitativ de Codul civil (art.1080 Cod civil). În cazul în care se verifică respectarea rezervoarei succesorale, notariatul poate verifica dacă legatele respectă drepturile moștenitorilor rezervatari și poate aduce reduceri ale legatelor excesive pentru a menține echilibrul moștenirii (cotitatea disponibilă).
Deschiderea succesiunii și documentele necesare
Procedura succesorală notarială se deschide la biroul notarial potrivit circumscripției judecătoriei unde defunctul avea ultimul domiciliu. Este necesar certificatul de deces, actele de identitate ale moștenitorilor, certificatele de naștere și căsătorie și, dacă este cazul, testamentul. În cazul lipsei testamentului, succesiunea se atribuie conform regulilor stabilite de Codul Civil, iar moștenitorii sunt grupați în clasele I-IV. De asemenea, este necesar certificatul de moștenitor și eventuale certificate suplimentare pentru bunuri omise sau procesul de dezbatere.
O prevedere importantă: dacă există mai mulți moștenitori, aceștia pot decide să participe la partajul bunurilor în natură sau prin bunuri, iar instanța poate dispune vânzarea bunurilor în caz de necesitate. Tarifele notariale sunt calculate în funcție de valoarea masei succesorale, conform baremului UNNPR. Impozitul pe succesiune a fost eliminat începând cu 2015 pentru clasele I (copii, soț, părinți), însă pot exista costuri de administrare și alte taxe locale în cazul unor situații complexe.
Rezerva succesorală, moștenitori rezervatari și drepturi ale acestora
Rezerva succesorală reprezintă partea din moștenire la care au drept moștenitorii rezervatari (soțul supraviețuitor, descendenții, ascendenții privilegiați). Aceștia primesc cel puțin jumătate din cota legală ce li s-ar cuveni, chiar dacă testatorul a dispus liber prin testament. În modul practic, descendenții au prioritate în ordinea proximității gradului de rudenie, iar soțul supraviețuitor are drepturi specifice în concurs cu descendenții. Moștenitorii care nu au drepturi (de ex., non-rudele sau afinii) nu participă la distribuția moștenirii.
Ordinea moștenirii și cotele succesorale
Ordinea moștenirii se bazează pe clasele de moștenitori: clasa I (descendenții), clasa a II-a și a III-a (ascendenții privilegiți și colateralii privilegiați), clasa a IV-a (colateralii ordinari). În plus, soțul supraviețuitor intră în calcul ca participant în concurs cu moștenitorii, având drepturi proporționale la avere. Dacă există un singur moștenitor principal, acesta poate primi întreaga masă succesoră în lipsa altor moșteniți relevanți.
Deschiderea procedurii, acceptarea și renunțarea la moștenire
Acceptarea moștenirii poate fi expresă sau tacită, iar renunțarea la moștenire se face prin declarație autentică la notar și este irevocabilă. Moștenitorii au în general un termen de un an de la deschiderea succesiunii pentru a decide dacă acceptă sau renunță; în cazul în care nu acceptă și nu renunță, se consideră că au renunțat automat la moștenire. Acceptarea cu beneficiu de inventar limitează răspunderea moștenitorului la valoarea bunurilor moștenite, protejându-l de datorii necunoscute.
Ventilarea bunurilor și partajul moștenirii
Partajul moștenirii poate fi realizat pe cale amiabilă sau judiciar. În cazuri în care toți moștenitorii sunt prezenți și pot încheia o înțelegere, se poate realiza partajul în natură; dacă există imobile, contractele de partaj trebuie să fie autentice. Dacă nu sunt prezenți toți moștenitorii, se aplică proceduri de sigilare a bunurilor și de protecție a minorilor sau a persoanelor cu capacitate de exercițiu restrânsă. Partajul poate fi finalizat după emiterea certificatului de moștenitor eliberat în urma lichidării masei succesorale.
Conceptul de reprezentare în succesiune
Reprezentarea este o ficțiune a legii care poate induce ca descendenții copiilor defunctului să succede în locul acestora în cazul unor situații decesive. În cazul rudeniei pe linie colaterală, reprezentarea se aplică, de regulă, copiilor și descendenților fraților/surorilor defunctului, în particular printr-o împărțeală pe tulpini. Reprezentarea se face pe tulpină, iar ordinea de succesiune poate fi ajustată în funcție de prezența și calitatea moștenitorilor.
Notă practică despre pensii și investiții în masa succesorală
În cazul existenței unui fond de pensii private Pilon II sau Pilon III, valoarea plasată în masa succesorală trebuie inclusă în certificatul de moștenitor, pentru a permite moștenitorilor să-și revendice cota-parte. Pensiile private pot reprezenta un element de protecție financiară pentru moștenitori, iar unele programe de pensii pot prevedea plata către moștenitori în caz de deces al beneficiarul. Chiar și în cazul alegerii unor fonduri private, testatorul poate dispune liber asupra averii sale în cadrul rezervelor legale.
tags: #impartirea #mostenirii #pe #linie #paterna #schema