Împărțirea sarcinilor domestice scade rata divorțurilor, spun studiile. În societatea românească, dominată încă de diviziunea tradițională a muncii în familie, tinerii încep revoluția. Orele tot mai lungi petrecute la serviciu de ambii parteneri de cuplu îi obligă să se împartă între familie și carieră. Se poate ajunge la frustrări și reproșuri sau la un „aranjament echitabil“.
Profiluri și modele de familie în România
În copilăria Alexandrei, mama era cea care făcea mâncare, dădea cu aspiratorul, ștergea praful și curăța baia. Tatăl o scotea la plimbare, meșterea tot timpul câte ceva prin casă, din când în când călca rufele și spăla vasele. Împărțirea sarcinilor domestice în casa părinților a rămas aproape neschimbată în cei 30 de ani ai Alexandrei. Și corespunde „Profilului familiei românești contemporane", publicat de cercetătorul Raluca Popescu în revista „Calitatea vieții" (2010).
Alexandra nu a urmat însă exemplul părinților. Și nu pentru că ar fi vrut să „schimbe modelul tradițional", ci pentru că timpul pe care i-l lasă liber jobul nu-i ajunge să aibă grijă de casă. Așa că majoritatea treburilor gospodărești au fost preluate de soțul care are un program mai lejer la serviciu. „Spăl rufe, dau cu aspiratorul, plătesc facturi, fac piața, renovez prin casă", explică Radu (29 de ani). Tot el petrece și cel mai mult timp în bucătărie. „Împărțirea" s-a făcut pe principiul „cine are timp, ăla face\", spune el. „Nu mi se pare normal să vină ea de la serviciu la zece seara și să se apuce să spele vase și să dea cu aspiratorul."
Olivia (31 de ani) și Bogdan (33 de ani) sunt părinți de doi ani. Locuiesc împreună cu părinții ei, care au grijă de fetiță, Ioana, cât timp ei sunt la serviciu. „Împărțirea treburilor în casă a venit de la sine. Fiecare a ajuns să facă ce se pricepe mai bine. Nu ne-am certat până acum din cauza asta", spune Olivia. Mama ei este cea care gătește în general, Olivia se ocupă de cumpărături, iar Bogdan, de plata ratelor și a facturilor. „Curățenia e în general tot responsabilitatea mea. Iar în zilele libere, când eu sunt cu aspiratorul sau cu fierul de călcat, Bogdan o scoate Ioana la plimbare prin parc."
Cu totul altfel sunt organizate treburile între părinții Oliviei. Mama ei, o personalitate foarte puternică, a gestionat mereu banii din casă, plătea facturi, făcea cumpărături, gătea și curăța. „Tata a fost mereu un răsfăță din punctul ăsta de vedere. Acum, el este cel care își petrece cel mai mult timp cu Ioana - se joacă cu ea, o învață poezii, cântece, o plimbă prin parc atunci când noi suntem la lucru", povestește Olivia.
Studiile trag linia: modelul tradițional versus noul aranjament
Modelul tradițional, în care femeia este singura responsabilă cu treburile casnice, continuă să fie dominant în familiile românești, arată studiile. Diferența o fac tinerii, în special cei care locuiesc în oraș și cei cu studii superioare, care cred în egalitatea în drepturi și responsabilități într-o familie. Tot mama se ocupă și se ocupă în continuare de treburile gospodărești și în familia în care au crescut Ștefania (25 de ani) și fratele ei. „Mama face tot ce trebuie prin casă, de la spălat - îmi aduc aminte cum asta nu era deloc o treabă ușoară în copilăria mea... până la curățenie și gătit, făcut conserve pentru iarnă", explică ea. Tatăl mai face reparații prin curte, udă florile, dar și în afara casei „tot mama e capul familiei".
Schimbarea modelului este în desfășurare: Ştefania și Mihai, căsătoriți recent, au reguli diferite față de familiile în care au crescut. Ea nu are timp de curățenie, iar de gătit, deși îi place să încerce rețete noi, se poate apuca doar după ora 21:00-22:00. „Se întâmplă să ajung acasă de la serviciu și să găsesc mâncarea caldă sau la cuptor", spune Ştefania. Ea se ocupă de rufe, el face ordine prin casă, mai ales în weekenduri în care ea lucrează. „Pentru mine, chiar dacă poate părea avantajos că nu fac prea multe în casă, uneori îmi doresc o viață simplă de gospodină, fără stresul de la serviciu."
Timpul tot mai lung petrecut la job de ambii parteneri este unul dintre motivele schimbării rolurilor în familie. Cea dominantă mentalitate încă este că menirea femeii este să aibă familie și copii, însă statisticile arată că tot mai mulți români acceptă că a avea o carieră nu exclude viața de familie, ci presupune doar un alt tip de împărțire a sarcinilor.
Roluri și atitudini: perspectivele din cercetări
În cercetarea „Viața de familie" (Fundația Soros, 2008), 74% dintre respondenți considerau că a avea o slujbă este benefic pentru femei, dar ce-și doresc ele cu adevărat este să aibă familie și copii. 85% au spus că a avea un loc de muncă reprezintă cea mai bună cale către independență pentru femei, în timp ce 93% au declarat că ambii soți trebuie să câștige bani pentru a-și întreține familia.
Creșterea, educarea copilului și cumpărăturile sunt sarcinile cel mai echitabil împărțite între parteneri, explică cercetătoarea Raluca Popescu. Chiar dacă femeile sunt cele care au, de regulă, grijă de copil, un sfert dintre ele consideră că împart egal cu bărbații grija pentru educația copilului, iar 40%, sarcina cumpărăturilor. Astfel, partenerii petrec între 25 de ore pe săptămână cu treburile casnice, potrivit BOP, și 15 ore săptămânal, conform „Viața de familie" (Fundația Soros, 2008).
Femeile sunt cele mai implicate în treburile casnice, o dată și jumătate mai mult decât bărbații, diferențe admise de ambii parteneri. Bărbații indică o medie mai ridicată pentru soțiile lor (30 de ore) decât declară ele (29 de ore). Shoppingul este una dintre activitățile domestice la care participă întreaga familie.
Vârsta și mediul fac diferența: femeile mai în vârstă, mai puțin educate și din mediul rural petrec cel mai mult timp în gospodărie. Tot din BOP reiese că femeile între 18 și 24 de ani petrec 15 ore, iar cele peste 65 de ani acordă peste 29 de ore pe săptămână. Femeile cu studii superioare stau 17 ore, iar cele cu liceul nefinalizat 28 de ore.
De asemenea, studiile arată că femeia ia deciziile în casă într-un grad semnificativ: un sfert dintre bărbați consideră că partenerele au cuvânt greu de spus în privința cheltuielilor pentru mâncare, în timp ce 15% dintre ei cred contrariul.
Strategii pentru o împărțire echitabilă a treburilor casnice
Primul pas: creați o rutină Comună. Rutina este esențială pentru a face față unei săptămâni sau unei luni de treburi casnice. Fără un program clar, treburile se pot aduna, provocând frustrare și sentimentul de copleșire.
Al doilea pas: folosiți un sistem. Folosirea unor instrumente (tabele de treburi, aplicații, remindere) asigură că nimic nu este uitat, iar echilibrul poate fi monitorizat în timp.
Al treilea pas: delegarea „radicală”. Împarteți sarcinile în functie de ce trebuie făcut, nu în funcție de cine este „cel mai potrivit” pentru o anumită sarcină. Această abordare presupune comunicare deschisă și acord mutual. Dr. Lark subliniază că nu trebuie să se transfere toate sarcinile femeii; redistribuirea echilibrată este esența echității.
Al patrulea pas: acordarea de apreciere. Indiferent cine face o sarcină, recunoașterea efortului este crucială pentru menținerea motivației și încrederii în cuplu.
Gestionarea provocărilor: resentimente, așteptări și conflicte
Departajarea muncii casnice poate genera resentimente dacă nu există o comunicare deschisă. Dr. Regina Lark subliniază că „munca invizibilă” - planificarea meselor, organizarea programelor copiilor, monitorizarea listelor de cumpărături - rămâne adesea nesesizată, dar este vitală pentru bunăstarea familiei. Ignorarea impactului acestei muncii poate afecta relația în timp.
În cazul în care apar reticențe sau conflicte, consilierea sau terapia pot ajuta la deschiderea unui dialog constructiv. Un exercițiu recomandat este ca ambii parteneri să își listeze sarcinile pe care le realizează în casă, apoi să compare listele fără judecată și să caute echilibrul prin negociere și rotație a sarcinilor.
Împărțirea sarcinilor în contextul copiilor
Împărțirea treburilor devine și mai crucială odată cu apariția copiilor. Prioritizarea sarcinilor în funcție de importanța lor și timpul disponibil este recomandată, iar echipa parentală trebuie să rămână unită. Doi parteneri care își doresc copiii, sunt responsabili și maturi emoțional pot coopera mai bine după nașterea unui copil, dacă mențin comunicarea deschisă și nu creează așteptări nerealiste despre schimbări bruste.
Participarea ambilor la creșterea copilului și la treburile casnice contribuie la întărirea relației. Cu toate acestea, este important să nu afectăm intimitatea de cuplu și să nu transformăm sarcinile într-o frică constantly replicată de „ce nu este făcut bine”.
Concluzie: aranjamentul echitabil este un proces, nu o stare fixă
În concluzie, cele mai importante aspecte pentru o împărțire echitabilă a treburilor casnice sunt comunicarea în cuplu și sprijinul reciproc. O abordare flexibilă, în care sarcinile sunt identificate, împărțite în funcție de preferințe și competențe, iar rutinele sunt stabilite, poate reduce tensiunile și crește satisfacția în relație, chiar și în contextul apariției copiilor. Fără a neferi de discuții serioase, cuplurile pot construi un „aranjament” care să funcționeze pe termen lung, reducând frustrarea și promovând intimitatea.
Discuții despre treburile casnice în limba engleză - dialoguri scurte
tags: #impartirea #sarcinilor #in #familie