Inseminarea intrauterină (IUI), cunoscută și sub denumirea de inseminare artificială, reprezintă o metodă de concepție ce presupune plasarea spermatozoizilor direct în interiorul uterului, favorizând șansele obținerii unei sarcini.
Această procedură din domeniul tehnologiilor reproductive asistate (TRA) este potrivită atât în cazul infertilității de cauză necunoscută, cât și în cazul celei cunoscute, fiind o primă opțiune de tratament pentru un număr ridicat de cupluri infertile la nivel global.
Ce este Inseminarea Intrauterină?
Inseminarea intrauterină (IUI) este o procedură din domeniul tehnologiilor reproductive asistate (TRA) potrivit căreia sperma prelucrată special (recoltată de la soț sau donator) este introdusă în uterul femeii printr-un cateter subțire de plastic în canalul ei cervical în faza ovulației.
Sperma este prelucrată pentru a spori concentrația de spermatozoizi activi și a înlătura leucocitele imobile din lichidul seminal. În consecință, cantitatea de spermă destinată inseminării se reduce, iar fertilitatea ei crește brusc.
Spre deosebire de fertilizarea in vitro, în cazul inseminării intrauterine, ovulul este fecundat în mod natural de un spermatozoid, în interiorul trompelor uterine.
Inseminarea intrauterină ocolește colul uterin, depunând spermatozoizi direct în uter.
Când este Indicată Inseminarea Intrauterină?
Procedura inseminării intrauterine poate fi aplicată atât în ciclul menstrual natural, cât și în ciclul menstrual stimulat, în funcție de situația concretă.
Aplicarea procedurii IUI se recomandă în cazurile în care:
- La bărbat:
- Indicii spermogramei au valori reduse.
- Este folosită sperma crioconservată.
- Există disfuncții sexuale.
- Gradul de anticorpi antispermali este înalt.
- La femeie:
- Suferă de tulburări ale ovulației.
- Există anticorpi antispermali.
- Există factorul cervical.
- Suferă de sterilitate idiopatică.
Principalele indicații ale inseminării artificiale constau în:
- Infertilitate produsă ca urmare a unei afecțiuni de la nivelul sistemului reproducător al femeii (leziuni la nivel cervical, endometrioză, mucus în exces).
- Infertilitate produsă ca urmare a unei afecțiuni de la nivelul sistemului reproducător al bărbatului (spermatozoizi în număr insuficient și/sau cu modificări structurale).
- Infertilitate instalată din alte cauze sau de cauză necunoscută.
- Dorința femeii de a concepe prin intermediul unui donator de spermă.
Inseminarea intrauterină este utilizată cel mai des în următoarele situații:
- Pentru femeile care utilizează sperma donatorului pentru a rămâne însărcinate.
- În caz de infertilitate inexplicabilă (cauză nedeterminată). Inseminarea intrauterină este utilizată ca prim tratament pentru infertilitatea inexplicabilă, împreună cu medicamente care induc ovulația.
- Infertilitate legată de endometrioza.
- Infertilitate ușoară a factorilor masculini. O analiză a spermei poate arăta o concentrație a spermatozoizilor sub medie, mișcarea slabă (motilitatea) a spermatozoizilor sau anomalii în dimensiunea și forma (morfologia) spermatozoizilor. Pregătirea spermatozoizilor pentru procedură ajută la separarea spermatozoizilor normali, foarte mobili, de cei de calitate inferioară.
- Infertilitatea factorului cervical. Dacă mucusul cervical este prea gros, poate împiedica călătoria spermatozoizilor. De asemenea, colul uterin poate împiedica sperma să ajungă la ovul. Cicatricile, cum ar fi cele cauzate de o biopsie sau alte proceduri, pot determina îngroșarea colului uterin.
- Infertilitatea factorului ovulatoriu. IUI poate fi efectuată și pentru femeile care au infertilitate cauzată de probleme cu ovulația, inclusiv absența ovulației sau un număr redus de ovule.
Contraindicații
Există anumite situații în care inseminarea intrauterină nu este recomandată:
- Lipsa sau impermeabilitatea trompelor uterine.
- Anomalii în dezvoltare, boli extragenitale care fac imposibilă purtarea sarcinii.
- Neoformațiuni.
- Procese inflamatorii acute de orice localizare.
- Infecția filierelor genitale.
Cum se Realizează Procedura?
Procedura de inseminare intrauterină presupune respectarea unor etape esențiale, care trebuie să fie atent coordonate.
Mai întâi, medicul va monitoriza ciclul menstrual al pacientei, prin ecografie transvaginală sau cu ajutorul unor analize de sânge sau de urină, pentru a identifica momentul exact al ovulației. În acest scop, pot fi măsurat hormonii din sânge.
Dacă ovarele nu funcționează normal, atunci specialistul în reproducere umană asistată va recomanda un tratament hormonal pentru stimularea ovulației, astfel încât să poată fi eliberat un ovul de calitate sau chiar mai multe ovule. Acest tratament crește șansele apariției unei sarcini, dar și riscul de sarcină multiplă, care presupune complicații.
De asemenea, în anumite situații, medicul poate recomanda tratament prin PRP ovarian sau prin PRP endometrial, adică o terapie cu PRP pentru stimularea fertilității.
O altă etapă foarte importantă este pregătirea lichidului seminal, care poate proveni de la un donator sau de la partenerul pacientei. Sperma este prelucrată în laborator, prin centrifugare, astfel încât să se obțină un concentrat în care se găsesc cei mai buni spermatozoizi.
Inseminarea trebuie realizată la o zi sau două după constatarea monitorizată a ovulației, în medie la aproximativ 36 de ore.
Etapele procedurii
Procedura presupune doar un disconfort minor, similar cu recoltarea unui test Babeș-Papanicolau, prin urmare nu este necesară anestezia. Pacienta stă întinsă pe masa ginecologică, iar medicul inserează un cateter prin vagin și colul uterin, apoi introduce direct în uter lichidul seminal pregătit.
Procedura de inseminare durează aproximativ un minut, iar consultația cel mult 20 de minute.
Spermatozoizii care sunt eliberați în uter se vor deplasa în trompele uterine, unde se află ovulul, iar acolo va avea loc fertilizarea, așa cum se întâmplă și în cazul unei sarcini obținute pe cale naturală.
Ce se Întâmplă După Procedură?
Pentru că inseminarea artificială se face fără anestezie, pacienta nu are nevoie de o perioadă de recuperare.
Totuși, după intervenție, ea va fi sfătuită să rămână întinsă în pat aproximativ 45 de minute, pentru ca spermatozoizii să se poată deplasa mai ușor spre trompele uterine.
După acest interval, se va putea întoarce la activitățile zilnice, fără să existe restricții de vreun fel, dar fără eforturi fizice importante timp de 48-72 de ore.
În urma procedurii, este posibil să apară o ușoară scurgere sau sângerare vaginală, timp de o zi sau două după inseminare, dar acest fenomen nu este un motiv de îngrijorare.
Un test de sarcină este recomandat abia după două săptămâni de la intervenție, astfel încât rezultatul să fie sigur. Este nevoie de acest interval de așteptare, pentru ca placenta să secrete o cantitate suficientă de hCG (gonadotropină corionică umană), hormonul specific sarcinii, detectabilă prin testul de urină. Testul sanguin, beta hCG, este mai fidel și este bine să fie efectuat la același interval.
Avantaje și Riscuri
Inseminarea artificială este cea mai accesibilă tehnică de reproducere umană asistată medical.
Principalul avantaj al inseminării artificiale este tocmai facilitarea concepției pe o cale alternativă, mai simplă decât fertilizarea in vitro.
De asemenea, inseminarea artificială este o metodă de elecție pentru femeile ce doresc concepția prin intermediul unui donator de spermă.
Cât despre posibilele riscuri aferente unei inseminări intrauterine, acestea sunt reduse ca număr și extrem de rar întâlnite, dar posibile:
- Complicațiile de natură infecțioasă - riscuri minime, dar posibile pentru majoritatea procedurilor medicale; apar prin contaminare în timpul procedurii.
- Leziunile locale (la nivel cervical) - se produc ca urmare a traumatizării țesutului colului uterin de către cateter; sunt foarte rar întâlnite.
- Sarcinile multiple - deși a avea o sarcină multiplă nu presupune un adevărat risc al inseminării intrauterine, aceasta poate predispune mama și copilul la anumite complicații într-un procent mai mare decât o sarcină unică (ex: greutatea mică la naștere sau prematuritatea).
Inseminarea intrauterină în sine nu este asociată cu un risc crescut de sarcină multiplă. Atunci când se apelează la medicamente care induc ovulația, riscul unei sarcini multiple crește semnificativ.
Rata de Succes
Eficiența procedurii depinde de mai mulți factori, în primul rând de vârsta femeii, durata sterilității, valorile spermogramei.
Statisticile arată o rată de succes în jur de 5-15% după primul ciclu de inseminare artificială.
Se consideră că șansele de reușită pentru inseminarea intrauterină cresc, odată cu repetarea procedurii.
Astfel, pentru prima încercare de inseminare intrauterină, procentul de femei care rămân gravide este situat în intervalul 12,8-19,7%. Pentru a doua încercare, intervalul se situează între 29,3-36,8%, iar pentru o a treia încercare, între 36,8-38,3%.
Procentele pot varia în funcție de cauza infertilității ce a condus la necesitatea unei inseminări artificiale, precum și dacă infertilitatea este de cauză feminină sau masculină.
În general, rata sarcinilor înregistrate clinic la cuplurile care beneficiază de inseminare intrauterină variază între 10% și 20% în literatura de specialitate.
Inseminare Intrauterină vs. Fertilizare In Vitro (FIV)
Atât inseminarea intrauterină, cât și fertilizarea in vitro sunt două metode eficiente și larg răspândite de combatere a dificultăților de concepție.
Alegerea uneia în favoarea celeilalte este o decizie ce trebuie făcută la recomandarea și sub îndrumarea medicului specialist, dar întotdeauna discutată și aleasă în cadrul cuplului.
În inseminarea intrauterină, spermatozoizii sunt introduși direct intrauterin, în timp ce, în fertilizarea in vitro, fertilizarea se produce extrauterin, în cadrul unui laborator.
În general, fertilizarea in vitro are un grad mai mare de succes decât inseminarea intrauterină.
Totuși, pentru început, se recomandă cel puțin trei cicluri de inseminare intrauterină, până la momentul încercării fertilizării in vitro, întrucât inseminarea artificială are un cost semnificativ mai redus și este o metodă viabilă de fertilizare.
Care este diferența dintre fertilizare in vitro și inseminare
Spre deosebire de FIV, inseminarea intrauterină este o procedură relativ simplă și sigură, iar riscul de complicații este scăzut.
În cazul FIV, principalul risc este obținerea unei sarcini multiple, dacă în uter sunt transferați mai mulți embrioni. De asemenea, un alt risc prezent în cazul FIV este sindromul de hiperstimulare ovariană, acest risc nefiind prezent în cazul apelării la IUI.
tags: #in #cat #timp #se #produce #fecundatia