consfătuirea de la C.C. al P.C.R. Foștii lideri comuniști care au rememorat consecințele decretului anti-avort consideră ca efectele tragice ale acestuia i se datorează strict lui Ceaușescu, care a interzis importul de anticoncepționale, utilizarea lor nefiind permisă nici măcar femeilor care își făcuseră „datoria” patriotică de a da naștere noilor vlăstare comuniste și de a crește patru copii.
Genza decretului 770: momentul decizional din 1966
Genza decretului 770, care va reglementa viața sexuală a femeii din RSR și „producția” de cetățeni ai patriei, are loc pe 2 august 1966, la Neptun, în cadrul ședinței Comitetului Executiv al CC al PCR, în centrul atenției fiind dezbaterea tovărășească a unui studiu demografic „Studiu privind situația natalității din Republica Socialistă România” redactat de o comisie condusă de Voinea Marinescu, ministrul Sănătății și Prevederilor Sociale.
Alexandru Drăghici, membru al Comitetului Executiv al CC al PCR, remarca cu duritate: „Tot studiul acesta e o însăilare a experienței auzite din diferite ţări, există în el multă demagogie şi se propune să se dea fel de fel de prime ca şi cum statul ar trebui să cumpere aceşti copii. Fiecare dintre noi suntem fii de muncitori sau ţărani, de oameni sărmani şi ştim cum am crescut. Nu ştiu de ce alergăm în altă parte să căutăm experiență. Trebuie să terminăm odată cu decretul acesta păcătos (Decretul din 1957 de liberalizare a avorturilor, n.r.) care nu face decât să încurajeze libertinajul iar familia să fie familie.
Discursul lui Ceaușescu la ședința Comitetului Executiv din august 1966 a însemnat pregătirea contextului înfierării „baronilor lui Gheorghe Gheorghiu-Dej”, ulterior acuzați de imoralitate. Se creează, de asemenea, un nou criteriu de selecție destinat filtrării membrilor de partid: activiștii cu divorțuri și relații „imorale” urmând să fie opriți de la promovare.
„Trebuie să punem capăt acestei stări de lucruri şi să nu mai poată ocupa funcții de conducere în stat și în partid acei care în viața personală dau dovadă de lipsă de morală comunistă. Noi nu putem cere muncitorilor din fabrici ceea ce nu putem cere unui conducător de partid la diferite nivele.”
El a fost de acord cu mărirea numărului de creșe, cerând însă eliminarea definitivă a „problemei” mijloacelor anticoncepționale. Decretul 770/1966, promulgat în numele Consiliului de Stat, în octombrie 1966, sub semnătura lui Chivu Stoica, a legalizat toate dezideratele trase de Ceaușescu.
Conținutul decretului și impactul său demografic
În 1972 se formulează oficial rolul familiei în construcția socialismului: „fiecare trebuie să înțeleagă că are răspunderi faţă de societate, inclusiv răspunderea de a lăsa urmași. … nu ne poate lăsa indifienți ceea ce se întâmplă în familie.”
Dr. Ana Culcer, medic primar pediatru, declara: „Veneau cu septicemie și mureau - aveam 1000-1500 de tinere care mureau prin avort.”
Prin legalizarea avortului, remarca dr. Gabriel Bănceanu: „A fost o adevărată demenţă a avortului la cerere. În primii 2-3 ani se făceau între 1 milion și 1,5 milioane de chiuretaje.” Prof. Bogdan Marinescu subliniază că în perioadele respective se exercita presiune grea asupra femeilor: „Spărgeau geamurile la spital la 6-7 luni:
România a ajuns repede pe primul loc în lume la numărul de întreruperi de sarcină, dar și la numărul copiilor din orfelinate, ceea ce a atras atenția guvernelor străine. Avortul a fost inițial permis în 1957, iar decretul 770/1966 a reglementat aspectele lui cu mai multă rigiditate, împiedicând în mod esențial utilizarea mijloacelor contraceptive moderne.
Răspunsul politic: recunoașterea consecințelor și măsurile ulterioare
Insuficiența contraceptivelor pe piață și lipsa educației necesare conduc la limitări drastice. În 1966 se elaborează un raport despre situația natalității, la care contribuie o comisie condusă de Voinea Marinescu; concluziile subliniază că sporul natural s-a redus după 1960, iar faptul că natalitatea nu asigura reproducerea simplă a populației devine o problemă națională.
Decretul, prin prevederile sale, interzicea avortul în afara condițiilor stabilite, iar utilizarea mijloacelor contraceptive este limitată. Articolele 482-483 din noul Cod Penal din 1968 impun sancțiuni severe pentru „avortul provocat” în afara legalității, și sancțiuni profesionale pentru personalul medico-sanitar implicat. Aceste măsuri vizau atât femeile, cât și cadrele medicale, într-un efort de a susține politica pronatalistă.
În deceniul 1980, regimul Ceaușescu intensifică măsurile restrictive, întreruperea ilegală a sarcinii devenind tot mai riscantă, iar rolul medicilor este tot mai sever reglementat. Sancțiunile pentru complicitate profesională se înăsprăsc, iar în unele cazuri pacienții au trecut prin experiențe dramatice în fața lipsei sprijinului medical adecvat.
Evoluția legală până la reforma de la sfârșitul perioadei
Decretul-lege nr. 1 din 26 decembrie 1989 liberalizează oarecum situația: avortul este permis în primele 3 luni, cu condiții privind unitățile medicale. Însă încălcările legii în anii următori și practici informale au rămas o problemă, cresterea riscurilor asupra sănătății femeilor fiind evidentă. Codul Penal actual prevede pedepse mai dure pentru provocarea ilegală a avortului, iar normele au rămas orientate spre sancționarea conduitei neconforme cu regimul demografic pronatalist.
Impactul social și cultural al decretului 770
- Legiferarea avortului în 1957 a creat un registru detaliat al fiecărei întreruperi, ceea ce a influențat practic viața femeilor în societate.
- Restricțiile din 1966 au modelat retragerea accesului la contracepție modernă și educația sexuală, afectând capacitatea cuplurilor de a planifica familial.
- Presiunea ideologică a regimului a transformat nașterea într-o „obligație” patriotică, măsură cu implicații morale și sociale profunde.
- Impactul demografic a fost complex: scăderea natalității, creșterea numărului de avorturi și, ulterior, provocări sociale legate de stabilitatea familiilor și îngrijirea copiilor în regimuri de stat.
Despre Decretul 770 de interzicere a avorturilor, la Adevăruri despre trecut
Tabloul statistic și testimoniale
Tabel 1. Structura persoanelor condamnate definitiv pentru săvârșirea infracțiunilor de avort (art.185 cod penal), în anul 1986. Nota: date din cercetări istorice despre aplicarea legii în perioada Ceaușescu.
Interviuri și memorii ale medicilor și ale femeilor afectate subliniază prețul uman al politicii pronataliste: riscuri pentru sănătate, decizii dificile, și etichete sociale care acompaniau fiecare alegere legată de maternitate.
tags: #in #ceperioada #inaintede1989 #sa #dat #voie