Data presupusă a nașterii era 25 decembrie. Dar ce poate face împotriva avortului o mică creatură neajutorată în pântecele mamei? Ce poate face mama acestei mici fiinţe când, forţată de împrejurări, ajunge pe mâini răuvoitoare? Ce pot face viitorii bunici, când fiica lor se îndepărtează tot mai mult de ei?
În calitate de colaboratoare la un centru de consiliere a femeilor însărcinate am făcut numeroase teste de sarcină femeilor tinere. Dar în noaptea aceea de aprilie îmi tremurau mâinile. Îi făceam un test de sarcină fiicei mele de 17 ani. Testul a ieşit pozitiv. Ne-am uitat una la cealaltă şi nu ne-a venit să credem. A început să plângă. În ziua următoare am făcut nişte analize de sânge care ne-au confirmat rezultatul. Timp de mai multe zile am discutat despre sarcină ei. Am folosit toată experienţa mea de „avocat al vieţii”, încercând s-o conving să nu facă avort. Eu şi soţul meu i-am zis că suntem alături de ea şi vrem s-o ajutăm în orice decizie ar lua, cu excepţia avortului. Vrem s-o ajutăm la creşterea copilului şi s-o întreţinem 100%. A spus că oricum nu ar face faţă unui avort şi că încredinţarea copilului spre adopţie ar fi cea mai bună alternativă pentru ea.
A început să meargă din nou Ia şcoală. Dar lucrurile au luat o întorsătură neaşteptată. Felul ei de a fi s-a schimbat radical. Până acum ca foarte deschisă şi extravertită, dar a devenit tăcută şi distantă. Până acum discutam orice problemă, iar când plângea, ne lăsa să o cuprindem în braţe. Acum, însă, nu ne permitea nici să o atingem măcar. Bănuiam că cineva dorea să-i schimbe părerea cu privire la copil şi în curând am aflat şi cine. La sfatul unei prietene, fiica mea a telefonat organizaţiei „Planned Parenthood” (organizaţie americană ce încurajează avortul -n. ed.). Fiica mea era acum consiliată de o „avocată a morţii”.
Părinţii unui adolescent nu-şi pot închipui ce tehnici persuasive foloseşte această organizaţie în abordarea tinerelor. I-au spus că este suficient de matură pentru a decide singură şi că un bebeluş i-ar ruina întreaga viaţă. Pe deasupra i-au mai promis că vor fi alături de ea şi că vor face totul foarte discret: „Părinţii tăi nici nu trebuie să afle despre avort. Oricum, nu ai nevoie de consimţământul lor.” Acesta este modul în care ei câştigă încrederea adolescenţilor, convingându-i să facă lucruri pe care părinţii lor nu le-ar aproba niciodată. Fiica noastră ne-a anunţat că s-a decis: Avortul este singura alegere pe care o poate face.
Am întrebat-o dacă este conştientă de faptul că-şi ucide propriul copil şi nepotul nostru. A răspuns: „Da!” Răspunsurile ei erau mecanice şi lipsite de sentimente. Întreruperea sarcinii a fost programată pe 11 mai. Noi am început să ne rugăm încă de când am făcut testul de sarcină, dar acum rugăciunile noastre şi ale prietenilor noştri s-au înteţit. Ne rugam pentru viaţa nepoţelului nostru şi aproape că ne-am pierdut orice speranţă. Un susţinător al avortului avea să-l omoare pe copilaşul fiicei noastre şi noi nu puteam face nimic.
În data de 11 mai a părăsit tăcută casa. Ochii ei trădau un suflet gol, rătăcit. În casa noastră domnea o atmosferă de priveghi. Nici eu, nici soţul meu nu puteam scoate o vorbă. Ne rugam pentru fiica noastră şi pentru sufletul bebeluşului pe care nu-l vom mai vedea niciodată. De acum totul era în mâna Domnului. Ştiam că din această zi, viaţa familiei noastre nu va mai fi la fel. Când s-a întors acasă, după-masă, fiica noastră arăta groaznic. A început să plângă şi arăta de parcă ar fi trăit un coşmar.
Într-o pungă de hârtie i-au pus nişte medicamente: anticoncepţionale, anticoagulante, antibiotice şi antinevralgice. N-am putut s-o Întreb nimic în acea zi, în timp ce o îngrijeam. Am încercat cu toţii să trecem peste acest moment. Pierderea suferită era enormă şi fără speranţă de a o recupera. Cuvintele „Facă-se voia Ta!” ne răsunau mereu în gând. Nici nu mi-aş fi putut ima gina ce plan are Cel Atotputernic cu viaţa noastră.
După 4 săptămâni fiica noastră trebuia să se prezinte la control la sediul organizaţiei „Planned Parenthood”. Rugăciunile noastre păreau că au fost totuşi ascultate. A venit acasă într-o criză de isterie. Asistenta care i-a făcut controlul a spus că uterul este încă mărit. I-au repetat testul de sarcină şi i-au zis că este însărcinată. Toţi aceşti „prieteni de „Planned Parenthood” au luat acum poziţie împotriva ei, spunând că asemenea lucruri nu li s-au mai întâmplat niciodată. Le era teamă că se va afla de această nereuşită şi au programat-o pentru altă intervenţie. Dar fiica noastră a fugit, şi a venit acasă. În timp ce povestea, m-a cuprins teama, dar şi uşurarea.
Am încercat să iau legătura cu acea organizaţie, dar ei nu vroiau să vorbească cu mine. M-am rugat Creatorului să mă călăuzească şi să mă ajute să fac următorul pas. Întâi de toate trebuia să verificăm dacă bebeluşul trăieşte. Am făcut o programare pentru a doua zi la ginecologul din oraşul nostru. În noaptea aceea am simţit puterea lui Dumnezeu în casa noastră şi am ştiut că în zilele următoare mă va folosi ca instrument al Său.
După ce s-a terminat consultaţia, asistenta m-a rugat să intru. Fiica mea îşi cuprinsese genunchii cu mâinile şi se legăna înainte şi înapoi. Plângea şi nu puteam înţelege ce spune. Am îngenuncheat lângă ea şi mi-am apropiat urechea de buzele ei: „Am auzit cum bate inima bebeluşului! Din nou am simţit atingerea mâinii Domnului. Doctorul a întrebat-o dacă doreşte să păstreze copilul, iar ea a şoptit: „Da.” Urma să facă o ecografie, pentru a se constata starea sănătăţii copilului, eventuale leziuni sau malformaţii. Ceva îmi spunea că totul este bine, că nu mai este necesar să mă rog pentru copil.
În ziua următoare l-am văzut şi eu la ecograf pentru prima dată. Am văzut cum îşi mişca mâinile, picioarele, capul. Amândouă am privit cu uimire mica minune. Asistenta care primea pacienţii avea lacrimi în ochi când i-a spus fiicei mele: „Este o minune!” „Ştiu”, a zis ea. După-masă, o voce gravă ne-a anunţat telefonic să ne prezentăm la doctor pentru a afla rezultatele ecografiei. M-am speriat, dar fiica mea, care era foarte liniştită, mi-a zis: „Mamă, copilaşul meu nu are nimic!”
Doctorul ne aştepta şezând la un birou mare. A privit rece la fiica mea şi a spus că rezultatele ecografiei atestă prezenţa unor malformaţii. Copilul are 10 săptămâni şi jumătate, iar urechile arată neobişnuit. A continuat folosind termeni medicali neînţeleşi. În mintea mea s-a declanşat o alarmă. Nu-l cunoşteam personal pe doctor şi nu ştiam ce fel de om este. I-a propus fiicei mele să se mai gândească încă o dată cu privire la soarta sarcinii, dat fiind faptul că vârsta ei nu era foarte înaintată. Şi acest om dorea moartea copilului!
Am luat legătura cu un ginecolog din Houston pe care-l cunoşteam şi care nu făcea avorturi. Data naşterii s-a stabilit din nou pe 25 decembrie. Simţeam că puterea lui Dumnezeu era cu noi. Din două în două săptămâni i se făceau examinări ecografice şi de fiecare dată rezultatele arătau absenţa malformaţiilor fizice. Între timp vestea despre fiica mea s-a răspândit în biserica din care făceam parte şi în oraşul nostru. Tot mai multe persoane au început să se roage foarte serios pentru ea şi pentru copilul ei. Nepoţica noastră s-a născut pe 24 noiembrie, cu o lună mai devreme. Fiica noastră a avut dureri timp de doar 20 de minute. Când am privit pentru prima dată chipul acestui mic sufleţel mi-a răsunat în minte un cântec care se cântă în biserica noastră de Sfintele Paşti, intitulat „Noi, care odată eram morţi”, în care se spune: „Chiar dacă vom muri, vom învia şi vom trăi pururea.”
Fiica noastră a primit dragostea şi iertarea lui Hristos. Ilie Popa, pastor și consilier, răspunde: Simplul fapt că-ți adresezi această întrebare arată că ești pe drumul bun. Ai nevoie de un răspuns și cauți o soluție. Una dintre cele Zece Porunci este „Să nu ucizi”. Viața nu există numai după naștere. Copilul trăiește în faza de dezvoltare intrauterină, are viață chiar din momentul concepției. Dumnezeu le va judeca pe femeile ucigătoare de copii. Însă există o soluție: am o veste bună, și anume că: „Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.” (Luca 19:10)
Îți mărturisești păcatul. Dacă ești căsătorită și ai rămas însărcinată cu soțul tău, alegând să faci avort, ai numai un singur păcat: păcatul avortului. Când nu ești căsătorită, există și păcatul curviei. Sau poate ești căsătorită și ai „călcat strâmb”, așadar ai comis păcatul preacurviei. Este un păcat dublu. Soluția pentru ambele păcate este pocăința. Domnul Isus a spus „Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie.”
Pocăința nu este confesională, ci direct înaintea lui Dumnezeu. Vii, îți mărturisești păcatul și spui: „Tată, am păcătuit împotriva Ta! Îmi plâng păcatul.” Este scris în Scriptură că „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:9) Când o femeie vine și mărturisește, Dumnezeu este gata să ierte păcatul avortului, păcatul curviei și preacurviei. După ce ai mărturisit păcatul, însușește-ți iubirea și iertarea lui Dumnezeu. Ce înseamnă mărturisirea? Când mărturisești păcatul, îl vezi așa cum îl vede Dumnezeu. Apoi îl părăsești, nu mai vrei să îl faci niciodată. Domnul Isus Hristos i-a spus femeii prinse în adulter: „Du-te și să nu mai păcătuiești!”.
Dacă ai coșmaruriPoate ai mustrări de conștiință, poate ai coșmaruri, vise în care copilul te strigă, fiindcă se întâmplă. Este unul dintre simptomele depresiei. Ce trebuie să faci? Cheamă numele lui Dumnezeu. Mulțumește și spune: „Doamne, Îți mulțumesc pentru că mi-ai iertat păcatul! Îți mulțumesc că am avut puterea să mărturisesc păcatul înaintea Ta și Tu m-ai iertat”. Următorul pas este procesul în care te ierți pe tine însăți. Când diavolul vine și te acuză, respinge-i acuzațiile. Însușește-ți Cuvântul Lui Dumnezeu: „Pentru că le voi ierta nelegiuirile şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele şi fărădelegile lor.” (Evrei 8:12) Dacă te-ai pocăit înaintea Lui de păcatul avortului, aș vrea să spun pe baza Sfintei Scripturi că El niciodată nu-și mai aduce aminte de el.
Dorim să te ajutăm. Scrie-ne și ne rugăm pentru tine. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. sau scanează codul și completează pe site cererea de rugăciune. Articolul a fost publicat în revista Alfa Omega TV Magazin (anul 12, nr. II), din martie-aprilie 2022, cu tema „Creștinul autentic”.
Avortul (în latină: ab „fără", ortus „naștere") reprezintă întreruperea accidentală sau provocată a sarcinii, înainte ca fătul să fie viabil. În România, avortul este un subiect sensibil, iar cel la cerere a trezit și trezește numeroase controverse în spațiul public. Există două categorii principale de avort: avortul medicamentos și avortul chirurgical. Avortul medicamentos presupune două etape prin care se elimină sarcina nedorită. În prima etapă are loc administrarea pastilelor care au ca efect stoparea dezvoltării embrionului, deoarece blochează acțiunea progesteronului - hormonul care ajută la menținerea sarcinii. În lipsa progesteronului, endometrul se subțiază, iar embrionul se va desprinde și va muri. În a doua etapă se va administra preparatul (după 1-2 zile, fără supraveghere medicală, se ia acasă) care va provoca contractarea uterului și sângerarea vaginală pentru a avea loc expulzia conținutului sarcinii (embrionul și placenta, precum și alte țesuturi). În cazurile rare în care sarcina nu este întreruptă în urma administrării medicamentelor, medicul va efectua o intervenție pentru îndepărtarea ei (chiuretaj).
Avortul chirurgical se poate realiza prin două tehnici, în funcţie de vârsta sarcinii. În primul trimestru de sarcină (5-12 săptămâni) se va utiliza aspirația manuală cu vacuum implică aspiraţia ţesuturilor uterului cu un tub de mici dimensiuni. În al doilea trimestru de sarcină (în jurul perioadei de 12 săptămâni) se utilizează o tehnică chirurgicală care presupune dilatarea forțată, chiuretajul și aspirarea cu vacuum, pentru eliminarea fătului și a placentei din uter.
Până în 1936, când a fost adoptat un nou Cod Penal, România a funcţionat după cel emis prima dată sub Alexandru Ioan Cuza în 1864, cu prevederi împrumutate din Codul Penal Francez și Codul Penal Prusian. Sub articolul 246, avortul era pedepsit cu închisoarea atât pentru persoana gravidă, cât și pentru medicii, moaşele sau alţi specialişti care acceptau să facă avort. Pe fondul Marii Crize Economice, tot mai multe feministe au început să ia poziţii privind avortul. Reprezentantele Asociaţiei Cercurilor de Gospodine au elaborat un proiect de lege ce obliga doctorii şi moaşele care asistau la avort sau facilitau avortul să raporteze procedura în termen de trei zile, altfel riscau amendă sau suspendarea dreptului de a practica până la 12 luni.
În 1934, Maria Baiulescu a publicat în „Ziarul Nostru”, publicaţie feministă susţinută de Asociaţia pentru Emanciparea Civilă și Politică a Femeii Române, un articol în care se poziţiona împotriva dreptului la avort. Făcând apel la argumente religioase și naționaliste, care priveau sarcina și maternitatea ca datorii faţă de ţară, autoarea susține că femeia nu este stăpână pe corpul ei, ci că ea aparține familiei și statului. De cealaltă parte, Medeea Niculescu publica în „Cuvântul femeilor” eseuri ce încurajau acordarea dreptului la avort. Un moment important în mișcarea feministă privind avortul se va întâmpla în mai 1932, la Congresul de la Iași al Asociației pentru Emanciparea Civilă și Politică a Femeii Române.
- Se va isca o dezbatere aprinsă între feministele ce erau de acord cu legalizarea avortului și cele care susțineau interzicerea lui.
- Calypso Botez, Elena Meissner, Ella Negruzzi și Ortansa Satmary au adus în discuție argumente economice și sociale pentru a justifica liberalizarea avortului.
- În urma anchetelor consiliilor comunale, s-a constatat mizeria și bolile la care erau expuse femeile ce locuiau la periferia orașelor, ceea ce cerea o limitare a natalității.
Ca urmare a dorinţei adoptării unui nou Cod Penal, medicii au fost întrebați de către Parlament cu privire la subiectul avortului. Aceştia au fost în favoarea avortului social și al celui în caz de malformații ale fătului. Într-adevăr, în Codul Penal din 1936, avortul terapeutic și cel în caz de malformații ale fătului au fost legalizate. Se făceau diferențe între persoanele căsătorite care avortau și cele necăsătorite. Articolul 482 prevedea că femeile căsătorite primeau între 6 și 12 luni de închisoare pentru avort, în timp ce cele necăsătorite primeau între 3 și 6 luni. În cazuri de urgenţă, medicul putea interveni fără aprobare, dar era obligat să anunţe Parchetul la cel mult 48 de ore după procedură.
România a urmat ordinele conducerii Uniunii Sovietice, iar pe 25 septembrie 1957 a fost legalizat avortul prin Decretul 463. Centrele de avort erau organizate în spitale mari și medii, iar unitățile de ambulatoriu erau deținute de fabricile industriale care aveau o forță de muncă preponderent feminină. Spre deosebire de reglementările din alte țări socialiste din Europa Centrală și de Est, nu au fost necesare formalități birocratice ample. În cartea „Abortion Legislation: The Romanian Experience”, autorii au scris că cele mai multe avorturi erau efectuate în regim ambulatoriu, pacienta fiind internată în camera de recuperare pentru câteva ore. Avortul nu era gratuit, ci costa 28 de dolari, iar medicul primea jumătate. Legea permitea medicilor să efectueze maxim 10 avorturi pe zi. Sarcinile cu o durată mai mare de trei luni puteau fi întrerupte numai în spitale și numai după ce fusese primită aprobarea medicală a comisiei de avort.
Osecțiune despre impactul Decretului 463 și perioadele ulterioare adaugă că Ceaușescu a abrogat decretul în 1966, apoi a urmat o serie de schimbări până la liberalizarea din 1989. Datele OMS și diverse studii indică evoluția ratelor de avort și mortalitatea maternă în perioada de tranziție post-comunistă, evidențiind efectele dezincriminării și disponibilitatea mijloacelor de contracepție. În final, se subliniază responsabilitatea creștină de a sprijini femeile însărcinate și copiii nedoriți, prin măsuri precum adopția, sprijin financiar și programe ale Bisericii pentru a evita condamnarea avortului fără a-și asuma grijile pentru bunăstarea copiilor.
tags: #in #perioada #posturilor #se #fac #intreruperi
Postări populare:
- Tratamentul icterului: ghid comprehensiv și recomandări
- documente și dezbateri la Sinodul din Creta
- Informații utile pentru părinți: interviu cu Dr. Mihai Craiu
- Beneficiile caruselului din lemn pentru dezvoltarea armonioasă a copilului
- Îngrijire de calitate în timpul nașterii la Doctori maternitatea Fălticeni