Asfixia la naștere sau asfixia perinatală este o urgență neonatală care apare când fluxul de sânge către făt sau nou-născut este redus sau oprit, ceea ce duce la o scădere a aportului de oxigen. Sângele are rolul de a transporta oxigen și nutrienți către celulele și organele corpului. Atunci când fluxul de sânge este redus, cantitatea de oxigen și nutrienți furnizată bebelușului poate fi insuficientă pentru funcționarea normală a organelor și a țesuturilor. Dacă oprirea fluxului de sânge și oxigen persistă pentru o perioadă mai lungă de timp, aceasta poate provoca daune permanente și poate duce la afecțiuni medicale grave, cum ar fi paralizia cerebrală.
Sarcina trebuie monitorizată cu regularitate. Hipoxia fetală apare în contextul unor dezechilibre ale fluxului sanguin către făt, iar consecințele pot varia în funcție de momentul și severitatea deficitului de oxigen. Hipoxia fetală poate apărea în orice stadiu de dezvoltare fetală, iar deficitul de oxigen și consecințele asociate sunt variabile, de la caz la caz. Hipoxia fetală poate determina malformații fetale dacă apare în primele stadii ale sarcinii sau afectează capacitatea de adaptare a nou-născutului la sfârșitul perioadei gestaționale.
Factorii de risc, monitorizarea și diagnosticarea în timpul sarcinii
- Factori de risc materni: patologia cardiovasculară maternă (hipertensiune sau aritmii), posibile anomalii ale fiziologiei sarcinii (placenta jos inserată, fibrom uterin, uter aflat în retroversie) pot reduce fluxul sanguin către făt.
- Factorii de avansare în sarcină: prezentări non cefalice, travalii prelungi, travalii distocice, multiple sarcini care pot genera suferință fetală.
- Monitorizarea prenatală: vizitele regulate la medic, evaluarea clinică și ecografică, detecția precoce a afectiunilor materne asociate sarcinii (hipertensiune arterială, diabet, infecții) sunt esențiale pentru prevenția hipoxiei fetale.
Cardiotocografia, ultrasonografia Doppler și alte investigații (amniocenteza după 20 de săptămâni, hemoleucogramă, cariotip etc.) pot ajuta la evaluarea respirației fetale, a fluxului sanguin cerebral și a oxigenării fătului. Monitorizarea sarcinii joacă rolul celei mai bune metode de tratament, și anume prevenția. Este importantă evitarea traumatismului mecanic și hipoxic în timpul nașterii.
Semnele și evaluarea suferinței fetale
Suferința fetală se referă la semne înainte și în timpul nașterii care indică faptul că fătul nu se simte bine. Poate fi sugerată de semne precum ritmuri cardiace anormale, scăderea mișcărilor fetale și rezultate anormale ale monitorizării fetale. Scorul APGAR rămâne un reper important imediat după naștere și la 5 minute; un scor scăzut între 0 și 3 persistând peste 5 minute poate indica asfixia la naștere.
Hipoxia fetală poate fi acută sau cronică și poate apărea în orice moment al sarcinii. Hipoxia acută poate începe spontan la naștere, în timp ce hipoxia cronică se dezvoltă treptat, afectând creșterea și dezvoltarea fătului.
Tratament și management în timpul travaliului și imediat după naștere
Tratamentul rapid poate minimiza consecințele hipoxiei perinatale. În caz de ritm cardiac fetal anormal înainte de naștere, se poate recurge la cezariană de urgență. Imediat după naștere, tratamentul constă în stimularea nou-născutului pentru a iniția respirația în cazul unor situații mai puțin severe. Hipotermia terapeutică la 33,5 grade Celsius timp de aproximativ 72 de ore poate proteja creierul și alte organe de leziuni cauzate de lipsa de oxigen.
Inhalarea oxidului nitric printr-un tub traheal poate îmbunătăți oxigenarea și funcția pulmonară, iar ECMO (oxigenare prin membrană extracorporală) poate furniza suport de viață temporar bebelușului sever afectat. La maternitatea SANADOR, echipa este pregătită pentru situații de complicații și utilizează investigații moderne pentru precizia diagnosticului, precum monitorizarea atentă în timpul nașterii.
Îngrijirea în caz de stres fetal și succese la naștere
Stresul fetal poate apărea în timpul travaliului din cauza contracțiilor uterine excesive, a unor afecțiuni de circulație placentară sau a cordonului ombilical. Un caz celebru prezent în materialul furnizat descrie Lara, născută prin cezariană de urgență după ce s-a constatat suferința fetală; copilul a primit resuscitare, a fost plasat în hipotermie terapeutică timp de 72 de ore, iar ulterior a fost externat sănătos la 31 decembrie 2022. Aceasta ilustrează rolul critic al intervențiilor rapide și al suportului avansat în prevenția sechelelor neurologice.
Ipotezele privind profilaxia includ vizite prenatale regulate, monitorizarea tensiunii arteriale, tratamentul anemia și infecțiilor, precum și pregătirea echipei medicale pentru gestionarea travaliului în condiții de siguranță. În timpul travaliului, managementul include evaluarea frecvenței și a duratei contracțiilor, monitorizarea calibrată a fluxului placentar și a oxigenării fatului, utilizarea Oxitonului pentru contracții ineficiente și intervenții chirurgicale dacă apare suferința fetală sau epuizarea materna.
Tratamentul specific în hipoxia fetală
- Administrare de oxigenoterapie și monitorizare intensivă a nou-născutului.
- Tratament medicamentos pentru a reduce tonusul uterin și pentru a preveni coagulările intravascularine (dextran, pentoxifilină, dipiridamol).
- Neuroprotecție: administrarea vitaminelor și a neuroprotectorilor pentru a reduce riscul leziunilor cerebrale.
- Hipotermie terapeutică pentru reducerea metabolismului celular și a inflamației cerebrale, urmată de revenire treptată la temperatura normală.
- Intervenții chirurgicale în caz de prezentare distocică sau cezariană de urgență în cazul suferinței fetale necompensate.
Complicații pe termen lung și prognostic
Evoluția hipoxiei perinatale depinde de severitatea și durata deficitului de oxigen. Mortalitatea la nou-născuți cu hipoxie poate atinge peste 25%, iar supraviețuitorii pot avea sechele neurologice (hemiplegie, tetraplegie, afectări de auz sau vedere, întârziere în dezvoltarea psiho-motorie). Nou-născuții cu hipoxie necesită monitorizare pe termen lung pentru evaluarea dezvoltării, decelarea precoce a complicațiilor și corectarea acestora.
Concluzii operative pentru practică și recomandări
Hipoxia fetală este o condiție patologică gravă, iar prevenția este centrul managementului: monitorizarea prenatală regulată, controlul factorilor de risc, monitorizarea continuă în timpul nașterii, și pregătirea echipei medicale pentru intervenții rapide. În cazul manifestării suferinței fetale, pot fi utilizate măsuri de resuscitare, hipotermie terapeutică și intervenții chirurgicale pentru salvarea vieții și a funcțiilor neurologice. Dacă articolul nu acoperă în totalitate un aspect, sunt încurajate sugestiile pentru completare.
Acest material include pasajele despre Lara și intervențiile de urgență, ilustrând aplicarea practică a principiilor descrise: supravegherea cardiotocografică, cezariană de urgență, resuscitare, hipotermie terapeutică și recuperarea postoperatorie cu rezultate extrem de favorabile în cazul acestei familii.
Hipotermie terapeutică: Tratamentul encefalopatiei hipoxice ischemice Partea a 2-a de D. Casey
Hipoxia fetală este o condiție complexă. Se pot utiliza în practică o varietate de teste și intervenții, iar obiectivul principal este stabilizarea rezervelor de oxigen ale fătului, corectarea patologiilor obstetricale materne și protejarea creierului și a altor organe.
Descriere meta și cuvinte-cheie
tags: #in #timpul #nasterii #hipoxia #fetala #nu