Virusul Papiloma Uman (HPV) infectează epiteliile (pielea şi mucoasele) în special tractul ano-genital şi orofaringele şi cauzează o varietate mare de leziuni. Există mai mult de 150 de tulpini de virusuri HPV care pot cauza infecţii epiteliale specifice cu diferite localizări. Infecţia cu aceste virusuri poate să nu aibă o expresie clinică, se poate manifesta ca patologie benignă (condiloame, veruci) sau malignă, canceroasă sau precanceroasă (VIN, PIN, AIN, CIN, carcinom epidermoid). Infecţia cu HPV este considerată cea mai frecventă infecţie cu transmitere sexuală în ţările dezvoltate, 80% din femei fiind infectate până la vârsta de 50 de ani. Cancerul de col uterin este frecvent în prezenţa infecţiei cu HPV. Prezenţa tulpinilor HPV cu risc crescut este o condiţie necesară pentru dezvoltarea cancerului de col uterin.
Tulpinile HPV cu risc înalt sunt cele care se depistează cel mai frecvent în asociere cu cancerul cervical şi alte forme de cancer. Tulpina 16, dintre tulpinile cu risc crescut, are cea mai mare prevalenţă în populaţie şi cauzează mai mult de 50% din cancerele de col uterin. Cancerul de col uterin se pretează în mod special la depistare şi se recunosc leziunile precanceroase. Cancerul de col este al doilea cancer ca incidenţă la femeie la nivel mondial, cu 500.000 de cazuri raportate anual şi 274.000 de decese.
Apariţia în 2006 a vaccinului HPV a adus speranţe noi în lupta împotriva cancerului de col uterin. De la acel moment, numeroase ţări au adoptat vaccinarea, iar azi avem mai multe informaţii despre acest vaccin, dar şi noi întrebări la care trebuie să răspundem pe baza evidenţelor ştiinţifice, ca de exemplu cele legate de vaccinarea băieţilor şi de durata imunizării împotriva HPV după administrarea standard a celor trei doze de vaccin. De asemenea, în viitor trebuie să se stabilească dacă este nevoie de o modificare în conduita de screening pentru cancerul de col uterin la femeile vaccinate.
Există două vaccinuri profilactice HPV care au licenţă în Europa - vaccinul tetravalent şi vaccinul bivalent. Ambele vaccinuri conţin fragmente virale inactivate şi nu sunt infecţioase. Ambele au un profil de siguranţă bun şi protejează împotriva infecţiei cu tulpinile HPV 16 şi 18 responsabile de peste 73% din cancerele de col în Europa. Vaccinarea se face pe o perioadă de 6 luni în 3 doze în cele mai multe ţări în care a fost adoptată.
În anii ce au urmat după dezvoltarea vaccinului, s-a probat legătura de cauzalitate dintre infecţia cu HPV şi cancerul cervical şi alte tipuri de cancere (orofaringiene, anal, penian). În mai 2012, 19 ţări europene, printre care şi România, implementaseră deja vaccinarea HPV de rutină. Vârsta recomandată pentru vaccinare depinde în funcţie de ţară, administrarea iniţială făcându-se între 9 şi 18 ani şi rapelul între 12 şi 40. Doar 10 ţări europene recomandă rapelul pe baza unor studii care dovedesc că imunogenitatea împotriva HPV nu este menţinută pe termen lung. La nivel european în acest moment, vacinarea este recomandată doar pentru fete, o excepţie făcând-o Austria, care încă din 2006 a introdus recomandarea de vaccinare şi pentru băieţi.
În ciuda recomandărilor, campaniile de vaccinare au avut rate de implementare suboptimale. În România, vaccinarea HPV s-a introdus în 2008, vârsta la care era recomandată fiind 12 ani, şi a fost complet suportată de Sistemul Naţional de Sănătate. De la momentul implementării vaccinării HPV la nivel global s-au putut colecta date suplimentare despre eficacitatea şi profilul de siguranţă ale acestui vaccin. Aceste date ghidează viitoarele recomandări şi decizia clinică.
Totuşi, mai este nevoie să treacă câteva zeci de ani pentru a constata un efect al programelor de vaccinare asupra incidenţei cancerului de col. În schimb, verucile genitale, a căror apariţie este strâns legată de infecţia HPV, pot constitui un marker precoce al eficacităţii vaccinării HPV. Rezultatele provenite din Australia, o ţară care a introdus vaccinarea HPV în 2007, sunt în acord cu aşteptările: acoperirea de vaccinare cu 3 doze este peste 70% şi s-au înregistrat reduceri semnificative ale diagnosticului de veruci genitale la fete vaccinate şi la bărbaţii heterosexuali. În continuare, diagnosticul de condilomatoză la fete tinere şi la bărbaţii heterosexuali devine din ce în ce mai rar. În Australia s-au dovedit, de asemenea, reduceri semnificative ale leziunilor precursoare după vaccinare.
O meta-analiză publicată în 2012, care a inclus 44.142 de femei din 7 studii randomizate, a arătat că vaccinul este sigur, bine tolerat şi eficient în prevenirea infecţiei persistente şi a leziunilor cervicale cauzate de tipurile de HPV incluse în vaccin, cu protecţie încrucişată împotriva unor serotipuri neincluse. Cu toate acestea, studiile au urmărit doar o perioadă de aproximativ 9 ani, iar detecţia unor efecte pe termen foarte lung, inclusiv necesitatea rapelului, rămâne în investigare. Supravegherea poate fi pasivă (farmaco-vigilenta) şi activă prin studii continue.
Studiile arată că HPV este legat de alte tipuri de cancere şi de leziuni benigne la ambele sexe, iar vaccinarea poate reduce incidenţa acestor patologii. Vaccinarea HPv ar trebui să ofere înaintea debutului activităţii sexuale, cu schema standard de 3 doze, iar în prezent nu există suficiente date pentru a recomanda vaccinarea băieţilor, deşi există dovezi în favoarea acestei practici pentru beneficii suplimentare la ambele sexe.
Vaccinarea HPV nu trebuie să modifice protocoalele actuale de screening pentru cancerul de col uterin, iar monitorizarea siguranţei continuă atât prin studii clinice, cât şi prin raportări post-marketing. Înainte de a lua decizii, este important să analizăm atât eficacitatea, cât şi siguranţa vaccinurilor, precum şi impactul asupra sănătăţii femeilor şi bărbaţilor pe termen lung.
Vaccinarea HPV este sigură pentru copii, uşor tolerată, şi are o eficacitate crescută împotriva leziunilor benigne şi maligne ale tractului genital. În ciuda siguranţei démontrate, acceptarea vaccinării variază între ţări, iar în unele state există dezbateri despre includerea băieţilor în programele naţionale de vaccinare.
Studiile pe termen lung vor clarifica dacă vaccinarea HPV poate influenţa în mod direct ratele infertilităţii prin reducerea cancerelor asociate HPV sau prin prevenirea altor patologii genitale. În prezent, nu există dovezi solide care să asocieze vaccinul HPV cu infertilitatea. Vaccinarea rămâne o măsură preventivă importantă împotriva cancerului de col uterin și a altor malignități HPV.
| Tulpini HPV relevante | Risc asociat | Protectie vaccin |
|---|---|---|
| HPV 16, HPV 18 | Cauzează majoritatea cancerelor cervicale | Protecție ridicată |
| HPV 6, HPV 11 | Condiloame, veruci | Protecție bună |
tags: #infertilitate #din #cauza #vaccinului #hpv
Postări populare:
- Remunerația membrilor Comitetului Executiv în asociația de proprietari
- Ghid pentru realizarea unui port-bebe dintr-o basma
- cum să alegi lenjeria potrivită pentru recuperarea postnatală
- Adăugarea de sarcini suplimentare în fișa postului: pași, exemple și bune practici
- Strategii de diversificare în mediul rural: activități neagricole și rezultate